Neverosmila rețetă post-criză pentru Grecia

După ce și-a condus Partidul Laburist către cel mai slab rezultat din ultimele decenii, Jeroen Dijsselbloem, fostul ministru de Finante al Olandei care a prezidat Eurogrupul în perioada de apogeu a crizei datoriilor din Grecia, le transmite grecilor că ar trebui să le fie recunoscători statelor nordice din UE pentru sprijinul primit și să își țina gura.

Dupa dezastrul electoral din Olanda, Dijsselbloem caută lumina reflectoarelor și lansează cărți. ”Criza euro văzută dinăuntru” este titlul volumului pe care se pregătește să îl lanseze și care i-a prilejuit un interviu în Olanda, pentru Nieuwsuur. Pentru fostul presedinte al Eurogrupului, liderii politici greci sunt vinovați pentru că nu au reușit să transforme sprijinul primit de la FMI, de la Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană într-o poveste de succes. ”Cât privește reformele, am cerut mult de la poporul grec, prea mult. Reformele sunt greu de aplicat chiar într-o societate cu un guvern ce funcționează bine, dar, în mod evident, nu aceasta a fost situația în Grecia”. ”În mod clar, Grecia nu este o poveste de succes. Criza lor a fost atât de profundă, încât nu putem vorbi de un succes”.

”Politica e o treabă complicată”

Apoi, olandezul Dijssdelbloem, un economist specializat în agricultura criticat pentru lipsa de experiență încă de la preluarea șefiei Eurogrupului, aruncă bomba. ”Politica e o treabă complicată, trebuie să faci compromisuri, Grecia era dependentă de ajutorul celorlalți, iar apoi să ridici tonul împotriva celor care te ajută… Am pus condiții pentru asta. Înțeleg să nu fie de acord, dar nu poți să te ridici împotriva celor care te ajută”.

Presa elenă, atenta la interviul olandezului, a comentat imediat că acesta nu si-a revenit din trauma întâlnirii de la Atena, în 2015, cu ministrul elen de Finanțe Yanis Varoufakis. Cei doi au fost protagoniștii unnui moment tensionat la conferința de presa. ”Astea fiind spuse și dacă doriți – și potrivit comisiei create fără temei de Parlamentul European – nu avem niciun motiv să cooperăm. Va mulțumesc”, a spus atunci Varoufakis. Ministrul olandez a așteptat traducerea si, șocat, s-a ridicat pentru a pleca. Strângerea de mână grăbită întârzie momentul ieșirii din sala de conferință și lasă timp pentru o vorbă șoptită la urechea grecului: ”Tocmai ați ucis troica (FMI-Comisia Europeană-Banca Centrală Europeană”. Răspunsul lui Varoufakis a venit în zeflemea: ”Uau!”.

Erorile FMI și UE

Într-un interviu anterior, pentru cotidianul elen Tanea, Dijsselbloem a fost cevas mai blând la adresa Greciei și a declarat că europenii au făcut greșeli în gestionarea crizei datoriilor elene, că măsurile impuse au fost prea stricte, dar si că politicienii greci au făcut mari greșeli înainte de criză. La ce greșeli comise de troică în Grecia s-a referit olandezul este greu de presupus. Să fie oare eroarea de calcul a FMI privind multiplicatorii bugetari descoperită în ianuarie 2013, pornind de la care s-au aplicat măsuri de austeritate de trei ori mai periculoase decât cele estimate? Să fie oare erorile comise într-un studiu al economiștilor de la Harvard din 2010 și care a fost folosit apoi de către FMI, cum că statele care au datorii publice de peste 90% nu pot avea creștere economică (fapt contrazis tocmai de Grecia)? Despre ce erori ale grecilor vorbește Dijsselbloem? Să fie oare ascunderea datoriei externe a Greciei cu ajutorul băncii Goldman Sachs, pentru a ușura intrarea in zona euro, la finalul anilor 1990, de unde a început caruselul nebun ce a condus spre criză și care a adus băncii americane sute de milioane de dolari profit? Să fie oare vorba despre ”greșeala” FMI și a UE de a împrumuta inițial Grecia nu pentru salvarea economiei, ci pentru a da timp marilor armatori și afaceriști să-și mute averile in țări sigure, așa cum susținea la vremea respectivă guvernatorul Băncii Naționale a Cehiei. Același guvernator, Mojmir Hampl, spunea, în 2010: ”Este ridicol ca tocmai FMI a accelerat criză. A fost o încercare de a provoca bail-out-ul întregii regiuni. Înaintea crizei, FMI nu avea practic niciun client. Odată cu această criză și cu noua conducere în frunte cu Dominique Strauss-Kahn, Fondul și-a găsit de lucru și a obținut mai mulți bani”.

Părinții austerității, la ora decontului

Este puțin probabil ca Dijsselbloem să se fi gândit la toate acestea, limitându-se doar la incompetența guvernelor elene. De altfel, fostul ministru olandez, patronul unei ferme de porci în țara sa, necunoscut î npolitică până când a intervenit cu un discurs împotriva jocurilor video violente, a fost deseori criticat pentru că era depășit de greutatea funcției sale în fruntea Eurogrupului. Alegerea sa în fruntea acestei instituții inexistente oficial (Eurogrupul este o adunare informală fără putere de decizie oferită de tratatele UE, însă, în ciuda acestui fapt, a fost artizanul măsurilor de austeritate din ultimul deceniu) s-a datorat sprijinului german oferit de ministrul de Finanțe de atunci, Wolfgang Scaheuble, pe care olandezul la urmat fără crâcnire în timpul mandatului său.

Și Schauble, și Dijsselbloem, au ajuns la vremea decontului în țările lor. În Olanda, ministrul Dijsselbloem, membru al unui partid de stânga, a înregistrat o înfrângere usturătoare în martie 2017. A fost o lecție pentru partidele ce vor să promoveze „stânga modernă“, „reformele structurale“ și austeritate pe pâine pentru cetățeni. Partidul Pensionarilor a cunoscut o ascensiune puternică la acele alegeri. În Germania, veteranul Schaeuble a fost numit in fruntea Bundestagului, după alegeri în care conservatorii săi și ai Angelei Merkel au obținut un rezultat slab, social-democrații cu care erau și au rămas aliați la guvernare s-au prăbușit, iar extrema dreaptă a intrat în parlament pentru prima data in perioada postbelică sși sunt chiar principala forță a opoziției.

Liderii țărilor mici tind să-și umilească națiunea

Într-un editorial din 2015, economistul Paul Krugman încerca să răspundă la întrebarea de ce liderii țărilor mici își umilesc națiunile și pe ei înșiși. Krugman îl cita pe Matthew Yglesias: ”În mod normal, te gândești că opțiunea cea mai bună a premierului unei țări este de a face lucrurile care să-i asigure realegerea. Dar în epoca globalizării și a UE-ficării, cred că liderii țărilor mici se află, de fapt, într-o situație diferită. Dacă îți închei mandatul fiind apreciat de grupul de la Davos, atunci poți fi eligibil pentru o mulțime de contracte la Comisia Europeană, FMI sau alte fleacuri, chiar dacă ești cu totul disprețuit de conaționalii tăi. Mai mult, într-un fel este un plus să fii disprețuit de ei”.

Ei bine, premierul elen Tsipras se pregătește pentru alegerile din 2019 și are șanse mici de a câștiga. Va deconta și el faptul că i-a amăgit pe greci cu imaginea unui stângist radical, pentru a îmbrăca în cele din urma haina puterii, la care nu mai vrea sa renunțe. Doar rebelul Varoufakis, profesor la universitati din Australia și Grecia, refuză și acum să poarte cravata ”omului de la Davos”. Însă cine râde la urmă râde mai bine și acesta pare să fie cazul lui Dijsselbloem. Grecia, cu toate că a fost condusă de un partid radical de stânga al premierului Tsipras, s-a supus condițiilor troicii, iar ministrul Varoufakis a deținut portofoliul nici jumătate de an. Grecia a ieșit oficial din programul de împrumut pe 20 august 2018, cu o datorie externă de circa 300 de miliarde de euro. Guvernele ar trebui să mențină un neverosimil surplus bugetar de 2,2% până in 2060. Doua generații de greci vor trebui să plătească pentru afacerile dinastiilor politice Mitstotakis, Papandreou (cel mai probabil, alegerile din 2019 vor fi câștigate de partidul Noua Democrație, condus de Kyriakos Mitstotakis, fiul fostului premier Konstantinos Mitstoakis), ale afaceriștilor greci din anii 1990, pentru afacerile băncilor străine, pentru FMI, Dijsselbloem și Schaeuble. Iar, potriviut fostului ministru olandez și șef al Eurogrupului, grecii ar trebui să plătească până in 2060 într-un mod de asemenea neverosimil, adica ținându-și gura închisă și mulțumind creditorilor, fără surprize date de ascensiuni ale populismului, naționalismului, antieuropenismului.