Nici vorbă de pacea de o mie de ani

Nici vorbă de pacea de o mie de ani! Cehoslovacia, Cuba, Afganistan, Vietnam, Ucraina, Somalia, Panama, na, imperialismul capitalist, combinat meserie cu imperialismul comunist, ce vrei mai mult?! Politică imperialistă, stai, era să uit de Siria! Aseară da, mă convorbesc cu unul, altul despre politica românească. M-am oprit la o benzinărie. Era o benzinărie austriacă. Bakunin mai lipsea! Am găsit un telefon. Am format numărul de la centrala municipală. S-a auzit un biiiiip. Și-apoi din casca telefonului a început să curgă apă, apă în valuri. Nu se mai oprea, curgea într-una. M-am ciupit.

Am făcut tumbe. Am aprins un felinar.

Pe deasupra au trecut vâjâind niște comete sclipicioase. Nu erau comete. Erau peste un milion de orășele București. Puteți să mă credeți? Treceau pe deasupra împrăștiind un parfum liliachiu, aterizau pe țărmul oceanului, uite-așa de frumos.

M-am plimbat prin toate orășelele București, o nebunie! Am hoinărit de acolo, colo, orășel, hai sifon, ditamai orașul european!

M-am obișnuit cu aparițiile lui Rudolf, frizerul fără foarfece, cu nebuniile pe care mi le povestea Marabella, cu Potloghin de la brutărie care se tot juca în chip periculos la Realitatea Virtuală, cu contele Monelli care era în cârlig cu traficanții de arme din Medellin, cu marxiștii lui Gore care într-unul din orășelele București se transformaseră în liberali, cu Pricoliciul de la Arsenal care punea la cale o mulțime de farse, cu Petra Petronius, cu Esmeralda și Bertha de la cofetărie, cu Paperov de la gazolina municipală, cu Bersgonian de la arhivele secrete. Adervistoian, comerciantul de blănuri, avea și el tot felul de apariții.

Nu știu cum, într-unul dintre orășelele București, l-am întâlnit într-o ipostază inedită, vindea piei de saurian, le cumpăra de la vânătorii din Marsila Mole. Marsila Mole? Și ea vălurită, ce să mai vorbim.

Dar Ghile Ga? O altă ipostază uimitoare a mândrului nostru București! Și Torino? Și zvăpăiatul Brasil? Și cețosul Dublin? Toate, da, da, de trei ori da. Pneumaticii din Ghile Ga aflară că Petra Petronius ar fi descoperit în codul nostru genetic o genă bizară ce avea o uriaşă pereche virtuală descoperită în infostructura de pe Venus, ce comedie, ce tevatură, ce mai descoperire. Bobolina le promise tuturor că o să afle întreg adevărul despre caz explicând astfel de ce mândrul nostru București se vălurește în ființa citadină a altor orașe de pe lume dar locotenenţii împăratului Ogawa, invidioși și răutăcioși îi puseră într-una beţe în roate, pregătindu-se să o răpească, vai, vai.

Pricoliciul de la Arsenal povesti tuturor că avusese un coşmar şi că era posibil ca întreg universul plin de universuri să fie înfăşurat într-o mantie înstelată chiar de către magicienii secretului din Canton conduși de Bakunin în persoană. Pricoliciul de la Arsenal se visă pe muntele Haman şi se jură că văzuse pentru prima oară în viaţa lui un diamant de lumină veche care era mai puternic de un milion de ori decât un litru de apă vie. Eu am fost sigur că era un mesaj secret despre comoara lui Bibescu. Groparii din Kauna Kunaó îl căutară pe pricolici vrând să-l răpească pentru că aveau de gând să atace Tulule şi să devină nemuritori, ce fioroși groparii.

În Tulule era legatul lor de viață și moarte ascuns de Sira Serano în joacă, în pauza mare dintre ora de geografie și ora de muzică.

Generalul Monteores se întâlni cu begonul de Bagoda încercând să se pună de acord asupra reîmpărţirii lumii dar să și hotărască în ce fel mă vor tortura ca să le zic unde e comoara lui Bibescu iar colonelul Sharun se gândi pentru prima oară că Bakunin, ce părea să fie unul dintre oamenii lui, i-ar putea fi de folos ca să afle cât mai multe lucruri despre București.

Totalitarienii din Cretona puseră la cale o ambuscadă în care ar fi vrut să-i atragă pe totalitariştii din Galeea iar forţele de ordine din Betola încercară să împrăştie cei zece mii de gunoieri care aveau de gând să dea o lovitură mortală guvernantei imperiale şi să-i aresteze pe ofiţerii împăratului Ogawa. Londra, Viena și Cairo fierbeau și ele.

Marele scut din Qiatotocoatl deveni obiect de dispută între ambasadorii orientalelor şi occidentalelor iar noi cei din București ne cuibărirăm într-un albatros imperial pregătindu-ne să reinterpretăm imperfecţiunea.

Zburând pe deasupra muntelui Haman, am zărit-o pe domnişoara Margareta din micul Beauburg giugiulindu-se cu Bakunin. Sau poate era Potloghin de la brutărie? Tot un drac! Se hârjoneau într-o căpiţă de fân. Nici nu le trecea prin gând că în curând noi, cei din București, vom secretiza întregul univers plin de universuri.

În zare, dincolo de Azego Bazego, se desfăşura dansul norilor din Marsila Mole iar forţele maritime ale vicepreşedintelui Weinberger produceau primele vârtejuri virtuale în inima Bucureștiului. Cerul se înroşise şi se auzea bubuitul tunurilor din Kumbra Kumbrali, pocnetul mortierelor la Vidin. Stabilitatea din Balcani era sub semnul întrebării, zău așa, nu era de joacă!

Nici vorbă de pacea de o mie de ani!