Nicușor Dan nu e speriat de bombe

În această lume întoarsă pe dos, există o diferență fundamentală care desparte copiii în două categorii. Mai mult decât banii, rasa, naționalitatea sau genul, diferența fundamentală care separă copiii în două grupuri ține de modul în care se raportează la echipamentul construit pentru a omorî.

Unii copii văd armamentul militar ca pe niște jucării. Bombele sunt subiect de joc video. Tancurile sunt mașinării complicate, fascinante, dar inofensive.

Ceilalți însă văd armamentul militar ca un posibil final. Bombele au devenit zgomot de fundal în timpul nopților, cel mai urât ASMR. Șenilele tancurilor le-au turtit jucăriile.

Fiul lui Nicușor Dan este privilegiat. Face parte din prima categorie și foarte bine că este așa. Vineri, la BSDA 2026, fiul președintelui s-a jucat la volanul unor avioane de luptă, s-a uitat uimit la drone și cu siguranță că s-a distrat. Nu despre el este însă vorba.

Soldăței de jucărie

Nicușor Dan, președintele României, a decis să-și aducă fiul de doar câțiva ani la o expoziție militară. Lângă un puști simpatic de doar câțiva ani, dronele nu mai par la fel de intimidante. Alăturarea unor arme concepute să ucidă nu mai par la fel de violente dacă sunt acompaniate de zâmbetul unui copil curios.

Societatea a încercat mereu să dezumanizeze războiul. Un exemplu bun sunt soldățeii de jucărie pe care îi aveam toți în copilărie, inclusiv autorul acestui articol. Când eram mic, așezam soldații în poziții, ascunși printre cărțile din bibliotecă. Făceam un set-up strategic de război bine-gândit. Apoi, luam câte un soldat în fiecare mână și făceam dueluri din care doar unul ieșea câștigător.

Celălalt murea. Nu mă gândeam la asta, drept copil, dar în jocul meu celălalt era redus la o cifră. Asta și este problema: în inocența copilului, războiul devine un joc, ceva digerabil. Societățile occidentale își lasă pruncii să se joace cu puști, drone și normalizează violența. Ca mai apoi, societăți precum cea americană să se arate siderate că există atâtea ucideri în școli.

Faptul că omenirea este într-un război continuu, că orgoliile geopolitice dictează cine moare și cine trăiește și că noi n-avem nicio problemă să ne omorâm unii pe alții pentru un steag este un subiect devenit prea uzual. Ba mai mult, războiul devine subiect de divertisment: fie el în jocuri video, filme sau cărți.

Securitatea României depinde de reînarmare

Securitatea României depinde de reînarmare. SUA, prin vocea președintelui prooccidental (sic!) Donald Trump, bate la cap Europa să tot bage bani în arme. Prin SAFE, cumpărăm tot felul de tehnologii germane ca să ne ținem în siguranță. Pericolul este mai mare ca niciodată referitor la România.

Semnalul pe care președintele îl dă atunci când își duce copilul la bombe este că amenințarea este departe. Sau că echipamentul militar nu este în realitate programat să ucidă. Problema este că trăim într-o societate atât de ciudată încât imaginea unui copil care inspectează un echipament criminal este înduioșătoare.

Nu știu dacă decizia președintelui a fost una intenționată. Dar cu siguranță a fost nepotrivită. În colțul nostru de lume, copilul președintelui se poate bucura de bombe ca de niște artefacte. În alte petece ale Terrei, însă, copiii sunt uciși de aceleași arme.

Copiii sunt uciși de bombe

În Gaza, armata israeliană omorâse 20.000 de copii, conform unei cifre publicate de Salvați Copiii în septembrie 2025. „Cel puțin un copil palestinian a fost ucis, în medie, în fiecare oră de către forțele israeliene în Gaza, pe parcursul a aproape 23 de luni de război”, transmite organizația.

Iar România este și ea implicată în aceste morți. Așa cum a arătat Snoop, Israelul cumpără arme tot mai multe din România. Anul trecut, România a exportat armament către Israel de 78,3 milioane de euro. Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, are pe numele său un mandat de arestare internațional, emis de ICC (International Criminal Court). Instanța i-a acuzat atât pe Netanyahu, cât și pe ministrul Apărării israeliene și pe liderul Hamas, de crime de război și crime împotriva umanității legate de războiul din Gaza, care a urmat atacului Hamas din 7 octombrie 2023, conform Newsweek.

Întrebat de Snoop în conferința de presă despre aceste exporturi, Nicușor Dan s-a apărat. „Există o parte politică, o parte comercială, o parte militară și o parte umanitară. Răspunsul meu este că România face foarte mult pe zona umanitară, chiar azi este o discuție despre continuarea evacuării de copii bolnavi și tratarea lor în România sau în spitale europene.”

Într-un fel, ce a încercat Dan să spună este că deși România contribuie indirect la moartea a mii de copii, totul se scuză pentru că România mai dă și o mână de ajutor. Un paracetamol pentru un picior rupt.

Copiii din Gaza se joacă de-a moartea

În Iran, o școală de fete a fost lovită de bombardamente după startul războiului dintre statul islamic și SUA/Israel. 165 de fete au murit sub impactul bombelor lansate de partenerii noștri strategici.

Chiar și la granița României, în Ucraina, în primii trei ani de război muriseră în război peste 600 de copii, conform Libertatea.

Dar fiul lui Nicușor Dan se plimbă printre armament. Zâmbește, râde, se bucură. Pentru copilul președintelui, echipamentul militar a fost un motiv de distracție. Părintele său, șeful statului, consideră că armele sunt o jucărie potrivită pentru un copil.

Între timp, copiii din Gaza se joacă de-a moartea. Micuții au fost filmați în timp ce cărau o „victimă” pe o targă improvizată dintr-un geamantan. Au văzut cum arată echipamentul militar și din perspectiva ghinionistă. Iar viața lor se confundă uneori teribil de mult cu moartea.

Dar umanitatea merge înainte. Mă rog, societatea, că umanitatea n-a deținut niciodată în realitate sensul figurat al cuvântului.