În toate, elitele în deplină degringoladă, muncind muncitorul în timp ce, aparent dedat plăcerilor vinovate, muncitorul se preabinedispune în fracul democraţiei făcând burtă sau luptând desuet în marginea autorităţii neutre. Revoluţia va fi pentru că ea zace pervers în argumentul fiinţei, pentru că ea smunceşte fiinţa, pentru că ea porneşte fiinţa să fie fiinţă, pentru că ea întemeiază lucrul cel nou. Revoluţia nu e nici pe departe fractură sau moartea termică a istoriei, pacea eternă fiind un moft de salon căci fiinţa e în zbaterea ei, în căutarea ei nervoasă dedată actelor violente, risipirea lui unu sau descompunerea unicului sau, artefact fiind, a unicatului, violent şi tragic.
Sfârşitul istoriei sau arestuirea fiinţei în concepte hilare precum omul recent sau sfârșirea de imaginaţie sau încremenirea în proiect sunt doar jocuri de cuvinte care împing vorbitorul sau lectorul spre comoda tânjire după vremuri foste sau întrupate poate în utopii de vreme ce referentul este al epocii construct. Desueţii utopici, fermecători mânuitori ai cuvântului şi instrumentatori ai unor spectacole textuale minimale şi de spirit vetust , construiesc aporii sforăitoare despre modernitate sau postmodernitate expediind în cârje semantice doctrinele sau sfâșietoarea zbatere a fiinţei de parcă lectorul ideal, construcţie imaginară, ar fi un supertembel.
Cumătrul cumătrului sus-pus se întâlnește cu vărul vărului sus-pus într-un restaurant select din București. Ei se îmbrățișează. Ei varsă o lacrimă. Prin cer, vâjâie un OZN. Lumea fuge după el, pierde scena. Asta e, Bebe, lumea noastră s-a sfârșit. Crezi chiar că s-a sfârșit? Bebe se tot bâțâie pe scaun. Chelnerii își dau coate. E și un agent secret care înregistrează scena. Scena e destul de lacrimogenă. OZN-ul aruncă niște manifeste extraterestre prin care invită populația românească să nu care cumva să opună rezistenă la invazie că o să fie belea.
Da, Bebe, totul s-a sfârșit. Extratereștrilor nu le plac, se vede, cumetriile. Ăștia ne ard cu raza verde, zice amărât Bebe. Păi da, Băse ne-a ars cu flacăra violet, ăștia ne ard cu raza verde. Peste București plouă mărunt, e un fel de pace patriarhală, un sfârșit de lume molcom, fără zbatere. Nomenklatura s-a ușchit peste graniță dar, vai, la Paris e plin de extratereștri, la Berlin e plin de extratereștri, la Washington, ce să mai zic. Cam într-un sfert de ceas lucrurile se vor lămuri. Toate nomenklaturile pământene sunt sub vizor, adică erau mai demult.
Noi ne uitam prin telescop spre lumile extraterestre iar lumile extraterestre se binoclau la noi invers, prin același telescop, ce șmecherie, auzi, la ei. Chestie de eficiență a investigației stelare, zice Bebe dându-și aere de mare cunoscător, acum la spartul târgului. Cei doi ies agale pe Magheru. În zare, clădirea guvernului se năruie sub o lovitură strașnică extraterestră, la fel și parlamentul și tot ce e mai răsărit prin capitală. Poporanii s-au strâns la metrou. Dar lor nu le face nimeni nimica. Bebe zice că se dă prins, că asta e, totul s-a sfîrșit. Adevărul e că unchiul Lenin a lăsat cu limbă de moarte niște chestii secrete dar uite că nu l-am crezut.
Dar ce importanță mai are acum? Într-un merțan ultimul răcnet, un cocolar de extraterestru trece în trombă. Îi sclipește la gât lănțugul de aur.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.