Justiția poloneză a refuzat să extrădeze un cetățean ucrainean suspectat de Germania de sabotarea conductelor de gaze Nord Stream, în septembrie 2022, argumentând că, dacă Ucraina a fost responsabilă pentru atac, atunci a fost un act „just”. Volodimir Juravliov a fost reținut în Polonia luna trecută, în baza unui mandat european de arestare. Vineri, judecătorul Dariusz Lubowski a ordonat eliberarea sa.
Juravlyov, împreună cu alții, este suspectat că a pus explozibili în Marea Baltică, pe conductele care duc din Rusia în Germania. Oficialii de la Kiev au negat în repetate rânduri orice rol. Cazurile de extrădare în cadrul UE sunt de obicei rapide și simple, dar cazul Nord Stream se dovedește este diferit.
Prim-ministrul polonez Donald Tusk a postat imediat pe X că decizia a fost corectă. „Cazul a fost închis”, a scris el.
Judecătorul a descris invazia Rusiei drept „un atac sângeros și genocid” și a susținut, citându-i pe Aristotel și pe Toma d’Aquino (pare singura contribuție a judecătorului la un verdict care a fost dat anterior prin pronunțările președintelui și premierului Poloniei), că Ucraina avea dreptul legal de a se apăra. „Dacă Ucraina și forțele sale speciale… au organizat o misiune armată pentru a distruge conductele inamice – lucru pe care instanța nu îl prejudecă – atunci aceste acțiuni nu au fost ilegale. Dimpotrivă, au fost justificate, raționale și juste”, a declarat el instanței.
Era limpede că Polonia nu va da curs cererii de extrădare în Germania pentru un cetățean ucrainean căutat de autoritățile UE, suspectat de implicare în sabotarea conductei Nord Stream, în 2022. Și sunt semnale că nici suspectul arestat în Italia nu va fi extrădat – extrădarea a fost aprobată de tribunalul din Bologna, dar a fost anulată de Curtea de Apel de la Roma și cazul se rejudecă.
În cazul lui Juravlyov, procurorul german a depus o cerere de extrădare în baza mandatului european de arestare. Președintele conservator Karol Nawrocki și premierul liberal Donald Tusk au fost pe aceeași lungime de undă.
Consilierul pentru securitate al președintelui Nawrocki a mers până acolo încât să sugereze Germaniei să renunțe la investigarea sabotării conductei Nord Stream. „Statul polonez ar trebui să refuze să coopereze în această chestiune. Polonia nu ar trebui să contribuie la niciun proces de extrădare a unei persoane care a prejudiciat Rusia. Trebuie să găsim o formulă prin care să rămânem în limitele legii și, în același timp, să nu predăm germanilor – sau potențial rușilor – pe cineva care a prejudiciat mașina de război rusă”, a spus consilierul prezidențial.
Săptămâna trecută, premierul Tusk a declarat: „Problema cu North Stream 2 nu este că a fost aruncat în aer. Problema este că a fost construit.” Declarația a fost interpretata in Germania ca o încercare a lui Tusk de a pune presiune pe sistemul judiciar polonez pentru a nu da curs cererii de extrădare. ”Este ca și cum cineva ar spune ca problema nu este că președintele X a fost asasinat. Problema este că el nu trebuia să fie ales”, scrie jurnalistul german Wolfgang Munchau.
Iar premierul Lituaniei, Inga Ruginiene, a declarat: „Cu siguranță nu este în interesul Poloniei, nici în interesul decenței și justiției, să se urmărească penal acest cetățean sau să fie extrădat în altă țară”.
Având în vedere această reacție a Poloniei, jurnaliștii germani se întreabă ce încearcă să ascundă guvernul de la Varșovia. Ce pistă a cazului Nord Stream trebuie ascunsă?
Pista ucraineană fost doar una dintre cele vehiculate în cazul sabotării Nord Stream. Presa vestică și-a schimbat de mai multe ori ”narațiunea” în acest caz. În primele luni de la explozie, suspectul principal a fost Rusia, care și-ar fi aruncat în aer propria conductă pentru a se autosabota economic! Apoi a urmat investigația jurnalistului Seymour Hersh, care a concluzionat că în spatele sabotajului este mâna CIA, ajutată de aliați din NATO. În cele din urmă, a apărut pista ucraineană, cu grijă ca cei implicați să nu aibă legături cu președintele Zelenski. ”O noapte de beție, un iaht închiriat: adevărata poveste a sabotării Nord Stream”, decreta The Wall Street Journal, în 2024.
Relatand despre eliberarea lui Juravlyov în Polonia, BBC face uitată investigația lui Seymour Hersh, scriind doar că ”vina pentru explozii (…) s-a concentrat inițial pe Moscova, până când au început să apară semne de implicare a Ucrainei”. Excluderea implicării SUA elimină motivele de dispută în cadrul NATO, între Germania și SUA sau Norvegia (care ar fi fost complice, după cum arăta Hersh). Au fost doar patriotismul ucrainenilor, o noapte cu multă votcă și Volodimir. Iar asta face ca lucrurile să rămână la fel – o tăcere ciudată. ”Este ca și cum s-ar ține o reuniune de familie cu un cadavru în casă”, spunea, citat de Politico.eu., un diplomat european despre momentele când la reuniunile europene vine vorba despre Nord Stream ”Toți pot vedea că acolo este un cadavru, însă se prefac că totul ar fi normal. E mai bine să nu știi”.
Pista ucraineana oficială este cea care a dus la arestarea lui ucraineanului Volodimir în Polonia și, recent, a unui alt cetățean ucrainean (bănuit a fi liderul grupului), în Italia. Informațiile care sunt picurate atent în presa europeana sugerează că guvernul ucrainean a fost cel care a ordonat acest atac, comițând însă o eroare colosală de judecată în acest proces. Încercând să impună sfârșitul dependenței Germaniei de gazul rusesc, guvernul de la Kiev a vrut să consolideze sprijinul Germaniei pentru Ucraina. Acest lucru s-a întâmplat, dar Kievul nu s-a gândit la consecințele pe termen lung
Consecințele cele mai grave pentru Ucraina vin din sfera politică germană. Investigația deschisă de procurorii federali germani este atent urmărită de AfD, partid care se opune sprijinului acordat Ucrainei, precum și aderării Ucrainei la UE. Refuzul Poloniei de a coopera în această anchetă și procesul ce va urma nu pot decât să întărească poziția AfD și să-i dea capital electoral. Procesul din Germania va scoate la iveală detalii precum susținerea pe care atentatorii au primit-o din partea statului ucrainean, poate și a unor state NATO, pentru a ataca o infrastructură construită de companii germane. Publicul german va urmări cu atenție și impactul va fi important, inclusiv la nivel electoral.
Apoi va fi sesizat impactul procesului Nord Stream asupra aderării Ucrainei la UE. Cancelarul Friedrich Merz și coaliția pe care o conduce sprijină acest proces, însă cu o condiție: reformarea bugetului UE, pentru că Germania nu vrea sa plătească pentru reconstrucția Ucrainei. Berlinul vrea ca povara să fie împărțită între toate țările UE, iar cele care vor fi cel mai afectate sunt țările est-europene care beneficiază acum de fonduri UE încă generoase. Aceste fonduri vor trebui să ia calea Ucrainei, susține Germania, iar Polonia, cel mai mare beneficiar al fondurilor UE, va fi profund afectată.
Ca de obicei polonezii au fost si vor ramane niste sulfe !