Deși promovată ca un sprijin pentru sectorul cultural, noua modificare a Legii timbrului cultural riscă să marginalizeze artiștii independenți.
Peste 10.000 de artiști reprezentați de UCIMR trag un semnal de alarmă
Modificarea regulilor privind timbrul muzical lovește direct în cultura independentă.
După 30 de ani de finanțări transparente, stabilitatea proiectelor comunitare este acum sub semnul întrebării.
Apel public
În forma actuală, proiectul riscă să afecteze zeci de mii de artişti interpreţi din România
– de la muzicieni, corişti şi instrumentişti până la dansatori şi balerini – precum şi întregul ecosistem cultural construit în ultimele trei decenii.
UCIMR solicită menţinerea unui sistem echitabil, sustenabil şi transparent, care să protejeze cultura vie, drepturile artiştilor şi funcţionarea organizaţiilor de utilitate publică.
Timbrul muzical
Timbrul muzical este o contribuţie parafiscală (5% din preţul biletului pentru concerte clasice şi folclorice şi 3% din preţul spectacolelor de divertisment) care se întoarce în cultură.
În prezent, aceste sume sunt colectate direct de către uniunile de creaţie, organizaţii recunoscute de utilitate publică, fără intermediari.
Fondurile sunt folosite pentru susţinerea artiştilor şi a proiectelor culturale
– de la concerte şi festivaluri până la iniţiative educative şi evenimente care ajung în comunităţi unde altfel muzica nu ar fi prezentă.
Ce se schimbă
Proiectul propune înlocuirea procentului cu o sumă fixă (2 lei), indiferent de preţul biletului.
Spre deosebire de sistemul actual, în care colectarea se face direct, noul proiect introduce şi un organism intermediar între fonduri şi beneficiari.
În practică, această schimbare înseamnă: evenimentele mici plătesc mai mult, evenimentele mari plătesc mai puţin.
Exemplu: 2 lei din 10 lei nu înseamnă acelaşi lucru ca 2 lei din 1.000 lei.
De ce este o problemă
• se reduce finanţarea proiectelor culturale independente
• se creează un avantaj pentru evenimentele comerciale de masă
• apare un intermediar între bani şi artişti
• anumite categorii de artişti pot fi excluse din mecanism
În plus, proiectul introduce o schimbare majoră de paradigmă în rolul statului:
• statul se interpune în colectarea fondurilor (prin organismul intermediar)
• statul intervine în gestionarea acestora, prin reguli şi condiţionări suplimentare
• statul poate direcţiona o parte din sumele provenite din timbrul muzical către instituţii publice
Mai mult, proiectul prevede anularea penalităţilor pentru neplata timbrului în trecut.
O situaţie paradoxală
statul intervine în gestionarea fondurilor destinate artiştilor, dar renunţă la penalităţile aferente neplăţii — singurele sume care ar fi intrat direct în bugetul public.
Consecinţele
Mai puţine proiecte independente, mai puţine evenimente în comunităţi şi o ofertă culturală tot mai concentrată în zona comercială.
Nu este o simplă taxă
Timbrul muzical nu este o simplă taxă, ci un mod prin care o parte din valoarea consumului cultural se întoarce în cultură. Fără acest mecanism, multe proiecte care au susţinut scena culturală în ultimele decenii riscă să dispară.
