Criza educației devine mai gravă pe zi ce trece. Azi, ministerul recunoaște că o treime din copii nu au făcut educație sub pandemie, neavând acces online. Ne putem imagina ce s-a petrecut în majoritatea școlilor, liceelor și universităților.
În acest moment, România este în fața alternativei: sau reformă sau alunecarea pe tobogan în continuare. Nu este surpriză că tot mai mulți tineri doresc să plece din învățământul public și din țară și mii de dascăli preferă pensionarea. Iar în condițiile degradării educației, la „guvernul meu” s-a ajuns, comic maxim!, să se tragă la sorți cine să fie secretar de stat la ministerul educației!
În orice situație, după douăzeci de ani de la reforma cuprinzătoare din 1997-2000 (detaliat în A. Marga, Anii reformei. 1997-2000, EFES, Cluj-Napoca, 2007), este nevoie de o nouă reformă chibzuită a educației din țară. Altfel, agitația veleitarilor, care a marcat anii ulteriori, va crea alte aparențe de ameliorare. De aceea schițez, aici, ce este de făcut într-o nouă reformă și apăr învățarea din istorie.
Pentru a lichida lacunele create în educația din România în ultimele decade sunt necesare, în prealabil, reveniri. Le amintesc pe cele decisive.
Prima revenire este la pregătirea generală. O teoremă simplă este aceea că o pregătire a unui tânăr devreme îngustată – prin simplificări curriculare – are rezultatul paradoxal al slăbirii pregătirii sale. O pregătire cu fond cultural larg s-a dovedit mai aptă să ducă la specializări competitive.
A doua revenire este la bibliotecă. Teorema aici este că cititul cărților pe suport clasic și frecventarea bibliotecilor este mai aptă să formeze cultura unui tânăr decât posibilitățile, firește largi, ale computerului. Fără bibliotecă, nu ajungem la formarea persoanei.
A treia revenire este la psihologia naturală. Cum se știe, teoria “inteligențelor multiple” a creat o breșă în așteptările ca din cogniție să rezulte întreaga configurație a persoanei. Relația dintre conservarea de sine și empatie este alta decât se credea. Iar cercetarea învățării a arătat că aceasta depinde de factori multipli, cognitivi și extracognitivi. Teorema este că, pentru a reuși, ființa umană întreagă a celui care învață trebuie să conteze în educație.
A patra revenire este la educație în mediul de viață. „A învăța să acționezi”, „A învăța cum să dobândești cunoștințe”și „A învăța să trăiești împreună cu alții”sunt acum axiomele învățării cu randament. Teorema este că învățarea este mai eficientă ca parte a autopregătirii în mediile în care se va trăi.
A cincea este revenirea la formare. Absolvenți capabili să ia decizii profesionale, cu cultură a specializării și, de asemenea, cu cultură civică și morală, rămân scopul formării. Teorema este că trainingul pentru job, important, firește, nu epuizează educația.
A șasea revenire este la profesor ca actor hotărâtor. Formarea tânărului este însuși scopul educației. Dar relativizarea importanței dascălului – sub parola înșelătoare a „centralității elevului și studentului” – a devenit insidios centralitatea birocrației. Teorema este că în centrul educației rămâne profesorul, nu altcineva.
Aceste reveniri se cer urmate de reorganizarea educației. Pașii ei i-am detaliat în altă parte (A. Marga, Educația responsabilă, Editura Niculescu, București, 2019), încât fac doar câteva mențiuni.
Nu se mai poate azi educație fără o nouă pedagogie și metodică. Ele nu se reduc la aceea că, în educația online, se renunță la lecții pentru a comenta cazuri, cum se crede. O nouă teorie a învățării este mereu în miezul pedagogiei și metodicii.
Nu se ajunge la educație, oricare ar fi eforturile, fără democrație meritocratică în societate. Cum să învețe elevii și studenții când văd cum se fac carierele – nepotism, fraudă, activism ieftin? Cum să ia cineva educația în serios când prin abuzurile „președintelui” s-a umplut țara cu inși dintre cei slab calificați la decizii? Convingerea că meritul profesional contează în societate este sursă de motivare în educație.
În consecința acestei configurări a reformei, în școli și licee sunt multe de schimbat. Mă opresc aici doar la două aspecte.
Este cazul revenirii la Curriculumul Național din 1998. A fost cel mai sistematic elaborat în România de după 1989. Autorii știau despre ce este vorba în documentul de bază al organizării educației. Sute de profesori au luat parte la elaborare într-o cooperare bine gândită. Acest curriculum nu a fost elaborat partinic, cum au fost măsurile de mai târziu. A fost elaborat profesional, după cele mai bune experiențe din lume. Curriculumul Național din 1998 nu a eliminat discipline, ci le-a integrat. El a rămas una dintre principalele opere intelectuale ale României perioadei și a fost luat ca referință internațională.
Reforma în școli și licee nu are cum să dea rezultate dacă nu se curmă segregarea socială, aflată pe cale de agravare. Din nefericire, așa cum arată deciziile, în România se pregătește nu o societate democratică a cetățenilor egali în șanse, meritocratică, ci una și mai discriminatorie.
Și în învățământul universitar trebuie reformat cu curaj. Mai ales că, în consecința pandemiei, situația va fi nouă: multe țări vor căuta tineri capabili, universitățile vor reduce taxele, încât tot mai mulți tineri din România vor părăsi învățământul din țară.
În universități este vorba de a uni cele două ținte ale Declarației de la Bologna (1999) – compatibilizarea universităților europene și mărirea competitivității lor – sub cupola sporirii contribuției universităților la dezvoltarea propriei societăți. Altfel, în România sunt universități care raportează „succese” (ierarhii, efectiv de studenți, publicații etc.), dar contribuie infim la bunăstarea societății. Ceea ce s-a văzut și în pandemie!
Este vorba, în al doilea rând, de reorganizarea studiilor. Concret, este vorba de revizuirea listei specializărilor universitare, introducerea de pachete disciplinare utile (precum biopolitica, teoria riscurilor etc.), restabilirea culturii profesionale și a culturii studentului.
Este vorba, în al treilea rând, de luarea în serios a titlurilor ce se pregătesc. În România, masteratul este și azi confundat cu o prelungire a studiilor, iar doctoratul este luat mai degrabă ca asamblare de cunoștințe pentru a trece examene, decât ca preocupare de descoperire.
Este vorba, în al patrulea rând, de a smulge sistemul universitar din compromisuri: plagiat și fraude la doctorat, corupție și favoritisme la acordarea titlurilor universitare. Spiru Haret se plângea că „așa concursuri universitare ca în România nu sunt nicăieri”. Ce ar spune acum, când Legea din 2011 a scos practic din decizie Senatul universității și a instituit „acreditări”, „atestări” și „evaluări” în reciprocitate?
Nu se mai poate ieși din nivelul slab al doctoratelor și profesurilor fără a institui un titlu superior – eventual „doctor de stat” – și a un nou titlu de profesor universitar – eventual „profesor universitar docent”. Și a trece acordarea acestor titluri sub semnătura unei autorități naționale!
Este vorba, în al cincilea rând, de a elibera sistemul universitar de birocrația coruptă de astăzi. Nu este nevoie de CNATCU pentru a proteja titlurile. De fapt, sub această instituție s-au produs compromisurile cele mai mari la acordarea titlurilor universitare. Nu este nevoie nici de ARACIS pentru a proteja calitatea. Chiar sub acesta s-a ajuns la slăbirea fără precedent a universităților din România. Debarasarea de instituții parazit ar fi în favoarea întăririi titlurilor și calității.
Ca să previn o reacție, menționez că, în 1998, cum arhivele confirmă, am încercat desființarea fostei Comisii Superioare de Diplome – de fapt o creație a anilor șaptezeci. Nu s-a reușit, datorită intereselor unora la a fi șefi peste avansări, cu beneficiile cunoscute. Ca rector, m-am opus la ARACIS, mai ales că, așa cum este concepută și compusă, instituția nu are legătură cu calitatea și cu interesul public.
Este vorba, în al șaselea rând, de revenirea la sistemul universității conduse de Senat. La propriu, universitatea nu este o unitate comercială, nu este o asociație civică, ci o unitate corporativă cu misiune și funcții precise. Pe cale de consecință, rectorul este ales de către Senat, for care răspunde dintru început de selectarea profesorilor.
Este vorba, în al șaptelea rând, de a cultiva o altă conștiință a ceea ce înseamnă universitate. Cum știm, Humboldt o socotea instituția culminantă a culturii unei națiuni. Nu putem să nu-i dăm dreptate!
În alte țări, studenții parcurg multă bibliografie, căci numai aceasta familiarizează cu abordări alternative. Bibliotecile au orare generoase, căci numai acolo unde studenții și profesorii se dedică investigației este universitate. Or, fără biblioteci, care acum au la noi regimul restaurantelor, și fără citirea bibliografiei, se învață cursul, iar facultățile se reduc la un fel de școli postliceale. Multe frizează de fapt acest nivel.
Nu se ajunge la reformă chibzuită dacă nu se învață din istoria reformelor educației din România. Stăpânirea culturii instituționale condiționează reforma. De aceea, în orice țară se învață din legislația care a fost.
Îmi amintesc, în schimb, exemple contrare. De pildă, Legea educației din 2011 a ignorat vizibil legislația anterioară în materie de concursuri pentru posturi universitare și a dat soluții ce se dovedesc greșite. Aceeași lege a ignorat ceea ce spunea Legea din 1995 în materie de autonomie universitară și a stâlcit această valoare, încât multe universități au și uitat că autonomia universitară este condiția performanței.
Avem astăzi la dispoziție o carte informativă privind legislația pe care România și-a dat-o în materie de educație. Mă gândesc la Compendiul. Sociologia istoriei legislației învățământului românesc (de la 1864 până azi) (Editura Universitaria, Craiova, 2019), elaborat de Adrian Gorun și Horațiu Tiberiu Gorun. După ce s-au remarcat prin republicarea legislației educației, autorii au comentat întreaga legislație din trecutul țării. Compendiul lor îi oferă cititorului o privire cuprinzătoare asupra domeniului.
Poți parcurge o astfel de scriere din interese diferite. Personal, am fost preocupat să văd ce se poate învăța în materie de soluții de reglementare. Pot spune că în trecut s-au dat nu o dată soluții de reglementare în educație mai bune decât cele actuale. Iată câteva exemple.
În primul deceniu al secolului în curs, în România a fost o obsesie să se reducă școli în mediul rural (alături de spitale și multe altele). Desigur, situația demografică este importantă, dar și opțiunea culturală are importanța cheie. În trecut, de pildă, deja legea lui Vasile Boerescu din 1864 a căutat să asigure școală fiecărei comune și cătunelor (p. 78). „Democratizarea” educației era o opțiune sănătoasă și clară, cum nu mai este, din păcate, astăzi. Legea lui Petru Poni din 1896 a mers și mai precis pe direcția creării de școli, încât nici un copil, fie el din ultimul cătun, să nu rămână în afara școlarizării.
Mai mult, deja primele legi aveau o bună intuiție când au distins între „consiliul universitar”, sau totalitatea cadrelor didactice dintr-o universitate, și „consiliul universității” – adică conducerea ei compusă din rector și anumiți profesori. Se angaja de pe atunci un principiu, care va reveni la Spirul Haret (1898), anume, acela că una este reuniunea tuturor angajaților unității respective și alta este conducerea ei răspunzătoare de rezultate.
În România persistă și azi o neclaritate cu privire la scopul sistemului educațional. Și atunci când se enunță că acest scop constă din instrucție și educație, a doua este redusă la prima. De aceea, merită luată în seamă ca atare distincția operată de Spiru Haret între instrucție și educație (p. 142), distincție care a rămas clasică la noi.
Și Spiru Haret și legislatorii care i-au urmat au dat importanță statutului dascălului. Consacrarea unui profesor de învățământ secundar trecea, la el, prin publicarea în „Monitorul oficial” (p.153). Legea sa stabilea lista universităților din țară, cum fac și astăzi multe țări europene, în loc ca legea să fie dată pentru fiecare universitate în parte (p.161), iar geografia universitară să fie în bătaia vântului.
Pentru a se da importanță „docenților” (echivalabili cu „conferențiarii” din limbajul actual) și a se preveni corupția (când favorizatul devine „conferențiar” și apoi, peste noapte, „profesor”!) numirea „docenților” trecea prin aprobarea ministrului (p.165). Mai nou, inși pătrunși discutabil în catedre devin „conferențiari” și, apoi, iute, „profesori”, evident tot fără valoare.
Unele țări au păstrat Senatul compus din profesori, dar au făcut față istoriei de după 1968 cu Consiliul de administrație. Spiru Haret a avut o bună intuiție a pericolelor de nivelare și de populism când a cerut ca Senatul să fie compus din gradele didactice cele mai înalte – profesori (p.170). Aceasta este lunga tradiție europeană, inclusiv a României.
Exigența în selecția de profesori universitari a fost și preocuparea lui Take Ionescu (p.217). Profesorul universitar era stabilit prin decizia Senatului și a Consiliului profesoral reunite (p. 248), după ce acestea cuprindeau profesori aleși de către profesorii titulari (p. 251). Decanul nu era banalizat (acum, de pildă, la noi, sunt decani unii dintre studenții șterși de odinioară, care se și poartă ca simpli funcționari!), ci alesul profesorilor facultății, numit, în cele din urmă, prin decretul regal. Cu legea din 1932, Nicolae Iorga a perseverat pe aceeași linie și a prevăzut rector ales de profesori (p.428), după ce senatorii și decanii treceau prin același fel de alegere.
Și Ion Petrovici, cu legea din 1942, a vrut să păstreze demnitatea aparte a profesorului universitar. Acestuia i-a prevăzut în rol conducerea de unități de cercetare (p.515). Soluția sa de desemnare a rectorilor și decanilor pe baza a trei candidați stabiliți de adunări generale, dintre care ministrul numea pe cine voia, a trecut, însă, cu neajunsurile ei, în legea din 1968.
„Manualele alternative” au stors multă cerneală, din necunoaștere. Ele au fost create de fapt în domeniul istoriei, când Nicolae Iorga și C. G. Giurescu au dat manuale alternative. Exemplul nu a rămas izolat. În orice caz, când, în 1998, am decis trecerea pe scară mare la manuale alternative, ținta era să se iasă din cadrele legislației anterioare, care, se știe bine, a centralizat masiv deciziile.
Legea din 1968 conținea, desigur, opțiuni precum școlarizarea tuturor copiilor și sistemul șanselor deschise, care nu sunt de disprețuit. Ele au reușit, însă, parțial. În 1997, ca ministru, luptam, de pildă, cu un abandon școlar, după datele de atunci, de 4%. L-am redus la 2%. Astăzi, după unele date, s-a trecut de 12%.
Legea din 1968 era însă dominată de centralism. Doar ca exemplu, „șefii” diferitelor unități, de pildă (p.670)., „șefii de catedră”, erau „delegați” ai decidenților. Iar aceștia erau în fapt nu ai statului, ci ai partidului.
Centralismul s-a dovedit a fi de la început păgubos. Numai că nici nivelarea și populismul nu rezolvă problemele educației. Nu le rezolvă nici simpla imitare, fie și a unui „scientism” înțeles sumar și preluat în grabă din atmosfera epocii.
Un raționalism comunicativ ce-și asumă specificul și cultura instituțională a educației, orientat prin natura sa spre valoare, este soluția incomparabil mai bună. România ar proceda înțelept dacă, asemenea altor țări, ar restabili competența în drepturile ei, știind bine că valoarea nu este o chestiune de desemnare din partea cuiva, de aranjamente oneroase, de plebiscit, cum își închipuie prostocrația de astăzi.
<a href=”http://www.andreimarga.eu„>Andrei Marga</a>
#SPALATI PE CREIERI PAS-CU-PAS PENTRU A PUTEA FI RE-EDUCATI PAS-CU-PAS. istoria este facuta de „invingatori”, nu?
Atunci cand am comentat (am fost nevoit!) date din istoria tarii noastre …anul 553 … am dat fuga la librarii din fata blocului meu … pentru a citi aceasta data in manualele( actuale) de istorie pentru liceu …
VAI DE ISTORIA (trans/re-)scrisa (mistificata deseori) in aceste MANUALE !!!! doar prostii… prostii … prostii …
Atunci, ELEVII/STUDENTII de unde sa mai invete ISTORIA REALA (care este unica in tiump) a ROMANIEI ???
Vina este doar a profesorilor (cica!) care scriu istorie mistificata in (cica!) MANUALE de istorie ….
Foarte bună readucere în atenție a dificultăților grave din educație! O face persoana cea mai bine introdusă și cea mai pricepută în organizarea educației. Sperăm ca discuția efectivă să prindă contur și să avem o dezlegare a nodului – altfel prea încîlcit. Așa cum se merge azi, România își distruge și educația.
Cum se poate reaseza profesorul in centru educație, cand prin toata atitudinea, marii majorități a părinților si a presei, aceștia sunt continuu denigrati, umiliți, batjocoriti? Pe timpul comunismului, rar se-ntâmplă ca un părinte sa-i spuna educatorului, tovarășe profesor. El i se adresa respectuos cu : domnule si rar, chiar foarte rar avea obiceiul sa-i conteste autoritatea, chiar daca copilul sau mai primea cate o nuia in palmă sau o scatoalca dupa ceafă. Dacă nu vom repune iarăși la locul lor de cinste dascalul si preotul, vor avea slabe sanse ca să ne redresam ca națiune. Atât timp cat incultura, nepotismul, demagogia, neputința, ura, prostocratia, parvenitismul sunt la mare căutare, nu vad nicio cale de redresare a învățământului. Cand ai avut o Anisie Ministru Învățământului sansele tind spre zero.
Ps. Sigur e vorba si de calitatea unor dascăli. Spre exemplu, în anii comunismului, la Școlile Pedagogice, ultima medie de intrare, era undeva in jur de 9.40. Asta spune multe despre nivelul intelectual si de pregătire al candidaților. După 90 s-a ajuns, uneori, la media ridicolă de 6.30. De ce? Învățământul, prin nivelul slab de remunerare nu mai devenea atractiv pentru inteligente. Altele erau visele lor. Si de aceea pe aceștia sau pe foarte multi dintre aceștia nu ii regăsim azi prin cancelariile școlilor si universităților. Dacă pana-n 1989, centrele universitare isi selecta viitoarele cadre didactice dintre șefii de promoții, azi se știe bine cum ii le selectează, pe unele. S-a ajuns la aberantă situație cand un candidat la examenul de titularizare, care a luat nota 2.70, sa-l regasim in toamna ca asistent universitar si înscris la doctorat. Trist. Si exemplele pot fi cu nenumarate. Cunosc cazuri cand la aceeași Universitate predau: tata, cei doi fii si cele două nurori. Competență, neica. Competență.
Ești după un an in care nu ai făcut coală, dar ai trecut elevii,.Acu ești in al doilea an in care nu faci școal, care an școlar de fapt trebuia inghețat,.Cum treci doi ani fără studii ? Ce cunoștințe poate acumula in continuare cu carențe de doi ani ?/
Dacă vreți să îmbunătățiți ceva în educație trebuie să începeți de aici: valoarea gradelor didactice este NULĂ!
Iar faptul că ministerul nu dorește să recunoască diplomele pe care le-a emis – profesorii participă anual la concursul de ocuparea a posturilor – indică fără niciun dubiu bătaia de joc față de cei care au studiat la universitate; pentru ca după absolvire să afle că trebuie să confirme anual (până la pensie!) că acea diplomă nu a fost obținută fraudulos așa cum dorește să demonstreze ministerul.
Record international al Romaniei: 26 de miniștri ai Educației în 30 de ani.
Anul de trista amintire 2012 a fost anul de maxima incertitudine și tranziție, ne-am depășit pe noi înșine: 4(patru miniștri) într-un singur an.Dacă vrei să controlezi mai ușor un popor îl îndobitocești!
Mizeria invatamantului romanesc,in ordine alfabetica:
a) ilegalitatea şcolilor doctorale, o criza reală suntem,tara cu cele mai multe diplome de „doctori” in diverse stiinte
b) umbra distrugatoarei invatamantului romanesc Andronescu in minister si sindicatele de profil
c) aiureala in care se complace homeschooling
d) slaba sustinere a învăţământului dual
e) clasificarea universitatilor lasa de dorit,sunt universitati private sub orice critica
Propunerile de reforma:
a. Reducerea planului cadru in preuniversitar cu cel putin 25%
b. Acceptarea scolilor (private) cu programa si politica de angajare la libera discretie
c. Acceptarea homeschoolingului total si partial
d. Eliminarea after-school din localulrile scolilor publice
e. Stoparea progarmului „Sali de sport” cel care distruge curtea scolii pentru a pune pe ea un container monstuos si de nimeni utilizat
f. Responsabilizarea inspectorilor scolari prin verificarea activitatii lor de inspectie la ore – acum e adesea o simpla formalitate- si publicarea rapoartelor de activitate a acestora
g. Publicarea pe web-site urile scolilor a CV-urilor profesorilor, a rezultatelor scolare, a unei sinteze a ultimelor rezultate la evaluarea nationala si bac
PS Un sindicalist din sector considera ca cel mai bun ministru a fost Marga, care a inceput reforma in invatamant si cel mai slab a fost Atanasiu care habar nu avea ce presupune functia respectiva !
Dle Marga, din pacate, spiritul lui Spiru Haret a fost demolat tocmai de conducatorii „Universitatii”, cu acelasi nume, de azi! Va contrazic in privinta postlicealelor din „socialism”, la terminarea acelor studii, absolventul stia bine o meserie! Azi, multi absolventi de facultate nu stiu sa faca nimic, cind ii angajezi! Cit priveste doctoratele, reduceti-le la 25%, desfintati anumite „scoli” doctorale si veti avea calitate! In rest, e de bine!!
Postlicealele au fost și sunt foarte bune și utile. Nu cred că domnul Marga le-a desconsiderat. Eu cred că dânsul are dreptate să remarce că sunt facultăți care nu prestează mai mult decât postlicealele. Or, aici ceva nu este în regulă. La ce bun să ne fălim că suntem facultate, când o postliceală este mai bună? Mai bine cu postliceala – este mai utilă în mod sigur!
Efectele școlilor socialiste pot fi observate privind societatea contemporană. Orientarea socialistă a occidentului nu a ridicat niciun fel de probleme față de exportul forței de muncă calificate. Inginerii, doctorii și cercetătorii reprezintă categorii profesionale ce se înscriu perfect în țările adoptive.
Cât privește școala de azi, dascălul este în pricipal un produs al comunismului. Dacă sunteți obiectivi! Dascălul vorbește de educație și democrație din universul socialist în care se află! Bun cărturar,poate recita un set nelimitat de date,scheme și formule.
– Degradarea invatamantulu romanesc, d-le profesor Marga, consider ca a inceput dupa 1974, odata cu introducerea treptelor ceausiste, de care sigur aveti cunostinta, scoala generala fiind majorata cu doi ani, scolile profesionale(pe matricea vechilor scoli de arte si meserii)s-au redus devenind „licee” in doua trepte si liceele s-au redus doar la a doua trepta. Atunci s-a pus capat invatamantului liceal de traditie -instruire, educatie si formare – cel mai mare castig pentru natiunea romana, in fapt, prin revenirea,din anul 1962-1963 la cursul superior al liceului, de patru ani(cl. IX-XII) si astfel la majoritatea valorile pe care le doriti/dorim, atatia, recultivate. Atat a tinut sistemul minimal valoric si meritocratic in regimul comunist, 10 ani iar rezultatele acestuia s-au intins pe 50 ani !
Comentariu p. II. -Numarul absolventilor de valoare al „liceelor” ceausiste a scazut continuu, din 1977-78 si rezutatele s-au vazut, pentru cine nu are ochelari de cal, cam tot 50 ani ! Primesc anual, masteranzi in practica, de la universitati de stat, si de la an la an valoarea cunostintelor este tot mai precara, ca si nivelul educatiei, ba chiar suntem rugati sa nu le mai vorbim/predam istorie la nivel aprofundat si chiar enciclopedic deoarece ei nu au parcurs asa ceva in materie/curricula iar la aspectele esentiale pe profesiune, marea majoritate nu acorda nicio importanta deoarece a scazut si ponderea practicii si a celei pedagocice si a celei profesionale – motivatia fiind ca acum curricula se formeaza – majoritar- dupa cerintele studentilor…Lucrarile de final abordeaza tematici marginale, istorii de nisa eludand chiar referinta la fond, istoria clipei devenind marea istorie si speculantii clipei „marii profesori”. Un element eential lipseste din expunerea dvs. pro dommo si anume realitatea economica si sociala in care se afla Romania si in special responsabilii ei principali, altfel, desigur, ca intotdeauna, numai noi cei din Tara suntem de vina ca ne-am degradat si ne degradam in continuare si „reusim”, ca un mare merit, sa oferim forta de munca, calificata si necalificata, in mod gratuit Apusului care nu mai are unde sa depoziteze atatea bogatii… De ce, d-le profesor Marga, nu mentionati si dvs. dreptul statelor care pierd anual energii si capacitati creatoare de a beneficia de drepturi in compensatie de la beneficiarii-aspiratoare ale acestor forte si sa cautam in politica acestor beneficiari vs Romania, raspunsurile si solutiile la problemele pe care la modul teoretic le-ati expus.
@Școala de azi educă scocialistul de mâine. Sunteti in plin paradox ! Ba folositi, indirect, pleonasm. Pai daca dascalul „comunist”, bun carturar, a produs „…Inginerii, doctorii și cercetătorii …ce se înscriu perfect în țările adoptive, la care tari adoptive va referiti, la cele din West sau la cele din Est ? Ori dati asa la general…?
SENTIMENT IPSILANTE :…Achiesez la comentariul tau bine aplicat si selectiv ! Propunerile sunt demne de luat in seama ! P S – Dupa parerea mea , principalii vinovati de dezastrul invatamintului romanesc sunt , in primul rind ministrii invatamintului ( 26 de bucati ) , care mai de care mai savant ! Inclusiv autorul articolului A. MARGA … care acum se lafaie intr-o mare de banalitati si autoadulare ! Desigur , nu sunt singurii vinovati , drama este mult mai comlexa …dar principali , da ! Merita un loc aparte in dosarul vinovatilor
, sefii sndicatelor din invatamint ( un exemplu sinistru , HADER ) , lasi , oportunisti , adevarati tradatori ai profesorilor ! As adauga , politizarea si coruptia infioratoare !
In Romania toti se pricep la footbal si la educatie dar daca ii intrebi in ce echipa de fotbal joaca sau despre educatia pe care o detine atunci incep sa te injure si sunt gata sa te pocneasca sau sa te puna la zid. Orice articol despre educatie este un bun prilej pentru chibitii footbalului cu educatia sa mai injure putin profesorii. E de la sine inteles ca toti incultii si prostalaii trebuie sa-i jigneasca, sa-i scuipe si sa-i critice pe cei care s-au straduit sa faca din ei oameni inteligenti si bine crescuti. Buna crestere si bunul simt in Romania au murit de mult si tocmai s-a pus de o revolutie Maoista prin care profesorii sa fie batuti si scuipati de catre loazele care vor sa fie ca porcii in noroi si nici nu vor sa vada lumina cunoasterii. La asta au dus „reformele”. Continuati! Ar fi mai simplu sa-i exterminati decat sa-i jigniti dar prin capetele voastre seci inca nu v-a trecut ideia.
D-le Marga poate ne spui cine a pus umarul la distrugerea invatamantului in Romania, prin introducerea manualelor asa zis „alternative”. Haide, ai curajul raspunderii?
Toate asa-zisele reforme si nu numai ale „educatiei” de dupa 1945 au vizat bolsevizarea societatii romanesti! „Educatia” a jucat un rol primordial in malformarea noilor generatii, dupa ce vechile generatii au fost decimate tot pentru atingerea acestui scop criminal!!! Cand auzi odele inaltate „educatiei bolsevice” care a fabricat pe banda rulanta „oameni noi” si culturnici, meseriasi, ingineri, profesori si medici majoritar slab pregatiti iti vine sa-ti pui mainile-n cap! Toti erau nevoiti sa improvizeze, sa fushereasca pe fondul lipsei generale a logisticii de calitate, unii sa fure de la locul de munca si altii sa dea „meditatii” in asteptarea unor vremuri mai bune cand sa-i scoata de la saltea ca sa-i bage mai sigur
in case, reactie la veniturile mizerabile…Dupa Lovitura de Stat-Comintern comisa de agentii din structurile statului de mana cu cativa „desantati” de filialele externe a avut loc o ruptura ce putea fi benefica daca nu viza aceeasi tinta ca in toate domeniile, sa-i faca si pe romanii nevirusati de bolsevism sa urasca tipul de „capitalism” livrat an-gros crezand ca ar fi capitalismul/democratia generica… Universitati particulare de cea mai joasa factura, puzderie si gras platite…
Nu e normal ca dogmaticii sa viseze la fabricile de „oameni noi”? Reformele de orice fel nu vor da rezultate daca NU SE REFORMEAZA STATUL SECURIST, adica nu se revine la Constitutia intregitoare din 1923 si e conditia de baza care e ignorata condamnabil in analize…
@panther-ai omis,toti romanii se pricep la justitie.
Tarabostes, dacă și atunci când ai lucrurile spuse mură în gură tot o iei de miriște, ce se poate spune despre asemenea om? Citește ceea ce s-a citat pe față (volumul Anii reformei 1997-2000), unde ai tot ceea ce a făcut ministrul Marga le Educația națională și apoi discută ce, cum și cât vrei. Dacă nu citim, cum vorbim? Din stomac, din gât, din ce?
Manualele alternative le-au introdus, citește bine, Iorga și Giurescu. Soluție de viitor, desigur. Domnul Marga, spune și în articol, le-a generalizat.
Manualele alternative scot din obișnuințe. Orice țară democratică le are.Desigur, manualele alternative pun dascălul la muncă. Dar nu se va putea fără muncă mai multă, mă băieți!
Cornutul Jorj, te bagi în seamă cu generalități goale. Ai vreo idee exactă despre învățământ? Nu dovedești. Se vede bine că nu te interesează nici subiectul articolului, nici articolul, ci ocazia de a debita o inepție în plus despre autor.
Nu ai spor, căci sunt și oameni cu capul pe umăr și cugetul curat, care știu ce este învățământul și ce nevoi are. Ca să te ajut, uită-te că articolul prefigurează o reformă. Dacă tot suntem nemulțumiți de educația care este – și avem motive să fim – articolul ne spune ce este de făcut.
Nu ai o părere precisă, lasă-i pe cei care se pricep.Îmi dau seama că slujba de a scormoni prin pivnițele articolelor te atrage mai mult decât adevărul. Dar este un job murdar, chiar dacă este plătit usrpluspnl.
Domnule profesor,eu sunt un om fără prea multă carte. Da zic și eu, că n-o fi foc.
Putem face mii de reforme în învățământ, rezultatul va fi același. Copacul e bolnav de la rădăcina, degeaba încercăm să-i coloram frunzele.
Pe noi ne doare in primul rand educația. Sarcina aceasta revine in primul rand familiei și, de ce nu, Bisericii de orice cult. Cred că statul ar trebui sa se implice în educatie prin reformarea instituționalizarii. In felul acesta ar putea deveni o alternativa în procesul de educație, nu un colac de salvare pentru copiii abandonați. Sau un ofertant pe piata adopțiilor.
In felul acesta școala va avea mai mult timp pentru spirit, instruire și culturalizare.
Iar universitățile, daca tot au autonomie, își vor modela oferta, iar concurenta reală le va stabili valoarea.
Întrebarea pe care mi-o pun este, se mai poate face acum o asemenea schimbare de paradigmă?
Au aparut din nou cateii lui A. MARGA , cunoscutii si nelipsiti , Asistent P , Tiberiu si care or mai fi ! Nici un comentator independent sau nu , nu-l poate atinge pe zeul lor nici cu o floare ! Nici o umbra de repros nu este permisa , caci imediat cateii pomeniti mai sus , iti fac fundul vraiste cu coltii lor ! Asa au ales ei ! Sa fie permanent catei cu ochii umezi , niciodata dulai falnici ! Asa ca fiti atenti cind treceti pe linga ei , stimate doamne si stimati domni ! PANTHER VII : Felicitari pt. comentariul dvs. trist ! Am in casa un dascal si inteleg perfect ce spuneti si ca simtiti !
Reforma invatamantului trebuie sa propuna 2 directii :
-pt cei ce vor sa invete . Aici as face programe care sa solicite efort intelectual pt a atinge standardele cerute . Locuri limitate . Retrogradare pt cei ce nu indeplinesc standardele in sistemul inferior.
-pt cei ce nu vor sa invete : citit , scris , abilitati calculator . Posibilitati de recalificare limitate pt sistemul superior .
Ca o consecinta , Bacalaureat diferentiat :
– care sa permita inscrierea pt studii universitare .
– care doar sa ateste incheierea ciclului de invatamant al celor ce se hotarasc sa se tarie fara vreun rost 12 ani in scoala.
Oamenii nu se nasc egali .
Tot pe arătură, coane Jorj, tot pe arătură! Mata nu ai comentarii, căci se vede bine că nu pricepi subiectele. Dar ai ceva cu persoanele. Unde ai văzut un comentariu la care să nu se răspundă cu argumente? Nu poți arăta nici unul, căci nu există.
Că ne faci căței pe toți care apărăm o ținută intelectuală și morală, și o personalitate verticală, de ce nu? ține de nivelul tău de cornut, cum spune cineva mai sus. Trist că asemenea mentalități mai persistă!
Cânta un matelot la proră / Şi marea nu-l înţelegea. (Ion Minulescu)
„Asistent P”, acel cineva care-l face „cornut” pe securistul de „dreapta” „Jorj” esti chiar tu, secu de „stanga” ce te legitimezi aici si drept „Tiberiu” care e de fapt „Ion…prostalaul satului/campusului…Acatrinei” dupa ticurile gen „nene”, „ma baieti”, „mata”, „o iei pe miriste/aratura”, „subsoluri/pivnite” si lista e inepuizabila! Esti un descreierat, dupa chipul si asemanarea Generalului care te-a recrutat ca terorist luptator pentru Cauza. Omul e nevindecabil cum o tot repet si o dovedeste insistand sa ocoleasca alunecos fondul problemei: INTR-O ROMANIE SECURISTA, PSEUDODEMOCRATICA, nu se pot aplica reforme reale in niciun domeniu atat timp cat linia Partidului e mentinerea TARII in inapoiere!!! Poti sa ne
spui cine i-a carotat pretinsele reforme Generalului astfel ca nu s-a ales nimic de ele, situatia educatiei ramanand mai departe deplorabila? Si acum se plange duplicitar de „prostocratie”? Ce pretentii analitice cu expertiza poti astepta de
la cineva INCAPABIL SA INTELEAGA SOCIETATEA IN CARE TRAIESTE, asta pentru situatia considerata ad absurdum ca n-ar fi un
soldat credincios al Partidului din scutece…Pentru aceasta societate a luptat cu arma in mana la Timisoara, Sibiu(cot la cot cu Kapo-ul din Deal!)si Cluj, de aceea nu o demasca, de aceea face frectii pe picioare de lemn…Dar nu ar conta ce a
facut o viata daca azi s-ar dezice prezentand onest realitatea ca Partidul/securitatea stau la baza DEZASTRULUI GENERAL…
Șarlicule, te dai iarăși în stambă! Noroc că ne confunzi, încât nu se poate înțelege nimic. Și mai mare noroc că citești după cum te taie capul și formulezi după ureche, încât și din acest motiv nu se înțelege ceva. Marele noroc este că te bagi în chestii pentru care nu ai nici în clin nici în mânecă și poți fi ignorat în liniște.
Asta cu ticurile este grozavă! Păi dacă toți românii care vorbesc cu mata etc. ar fi unul, să cugetăm ce ar fi! Stai calm Șarlicule, ce spui sunt baliverne pe care le spui mereu, ca o placă stricată de patefon! Nici nu deranjează, căci este vai de capul lor. Și reformele, și gândirea, și cultura, și valoarea nu sunt pentru tine. Așa probezi!
Curriculumul Național din 1998,documentul de bază al organizării educației, ,a rămas una dintre principalele opere intelectuale ale României perioadei și a fost luat ca referință internațională.Un principiu esential este facilitarea adecvarii educației la nevoile de învățare și dezvoltare ale copilului și la dezvoltarea holistică a triunghiului minte – corp – sufletsi finalitățile învățământului preșcolar, primar, gimnazial și liceal derivă dintr-un ideal educațional.descoperirea de către copil a propriei identități etc.A urmat, subminarea permanenta a reformei de Parlament, politic,decidenti numiti autoritar si fiind incompetenti etc.desi s-a luat un sfert de miliarda e la Banca Mondiala pt.reforma duce la concluzia ca invatanintul si educatia sunt sabotate de sistemul iresponsabil.Citesc „UN NOU CADRU DE REFERINȚĂ AL CURRICULUMULUI NAȚIONAL, A NEW FRAMEWORK OF REFERENCE OF THE NATIONAL CURRICULUM” de doamna Elena Gabriela GORUN,adica”NOU CADRU DE REFERINȚĂ, CURRICULUM NAȚIONAL, SOCIETĂȚI ÎN SCHIMBARE”care spune ca documentul din 1998 este „caduc” si tb.un nou „cadru de referinta pt.soc.in miscare”- curat neomarxist-progresist!Acesti progresisti au scos lb.latina desi romanii sunt un popor latin si lb latina o fac mai mult vecinii nostrii slavi sau neslavi, au scos istoria denumita “cunoștințe despre societate”,-asa se formeaza constiinta identitatii nationale a elevului ?Au contopit mate si informatica ,cat si alte schimbari problematice ,de natura sa nu sustina o buna formare ,instructie a elevilor,incalcand obligatia ce revine in acest sens Statului Roman.De aceea sustin revenirea in prim plan , numirea dlui Marga ca Ministru al Inv si Ed.,cat mai urgent,pt.continuarea Reformelor incepute prin CNR .
ion, asistent P, TIBERIU…CATEII lui Marga …nu va legati de comentatori care au demnitate si mindrie de sine , asa cum este CHARLIE si altii ca el ! Voi nu aveti curajul sa va asumati nici macar un amarit de pseudonim ( ar putea fi chiar numele vostru – oricum nu intereseaza pe nimeni ) ! Formulati un comentariu al vostru … personal , original ! Nu in apararea a cuiva sau a ceva ! Pina atunci , un sincer ” hai sictir ” , atit voua cit si zeului vostru beneficiar a 2-3 pensii speciale ( de hot ) ! P. S.– scutiti-ma de raspunsurile voastre abjecte !
„Ion…prostalaul satului/campusului…Acatrinei”, esti de mult mai tembel decat pari, in graba dejectarii cretinoide ai
uitat sa-ti treci pseudonimul intreg si astfel recunosti, securist nenorocit ca esti acel „ion/Ion/ION” incapabil a emite
o idee intr-un comentariu la celelalte articole scrise de altcineva decat Generalul care te-a clonat. Tot ce spun e legat
de realitatea pe care o ascunde cu TICALOSIE Idolul tau!!! De 31 de ani Romania e distrusa si din cauza voastra, paznicii
secretelor GENOCIDULUI, nu numai a criminalilor care au distrus-o!!! Sunteti mai de condamnat decat acesti criminali pe care ii acoperiti cu duzini de pseudonime…Ce treaba ai tu cu ROMANII? Ticurile tale trebuiau sa foloseasca cuvinte noi
ca sa nu te confunzi cu vorbele romanilor? Nu romanii le folosesc pe forum pe acelea demascate de mine, ci TU, robotul defect din Padurea Fagetului care se multiplica…
Somnambula „ileana” proaspat scapata din CUIB-ul legionar unde se simtea in familie isi cauta un nou cuib si ce si-a zis,
in gand, ca somnambulii vorbesc rar, sa se lipeasca de alt General, generalul „Humoare” din Padurea Baneasa(sau poate bois Saint-Germain?) fiind capturat de „niste evrei” razbunatori precum aia din inscenarea contra…Cucuvelei!
Domnilor, văzând unele comentarii, care avansează exemple de date cu anumite perioade, fac unele precizări, în cunoștință de cauză. In anul 1968 nu au fost absolvenți de Gimnaziu (Școala generală) și nici de Liceu, deoarece a fost anul când s-a trecut de la 7, la 8 clase ( cls VIII-a) pentru gimnaziu și de la 11 la 12 clase ( cls XII-a) pentru Liceu. Aceasta pentru copii/elevii născuți în anul 1950. Până în 1967 structura Învățământului era 4 clase ( cls I – IV ) înv Primar/elementar, trei ani ( cls V-a; VI-a; VII-a) ciclul gimnazial și patru ani (cls VIII-a; IX-a; X-a și XI-a). Începând cu anul școlar 1969 s-a trecut la trei cicluri de patru ani/clase, cls VIII- a trecut la Gimnaziu, iar la Liceu s-a adăugat cls XII-a. Trecerea liceelor pe trepta întâia și a doua nu a dat rezultatele scontate. Clasele de Arte și meserii au fost un FIASCO, în realitate ele erau clase complementare.
Dacă și la un asemenea subiect privind educația întâlnești la comentarii, mai bine și mai potrivit zis la subsol, din toate punctele de vedere asemenea mugetări :
,„Ion…prostalaul satului/campusului…Acatrinei”, esti de mult mai tembel decat pari, in graba dejectarii cretinoide ai
uitat sa-ti treci pseudonimul intreg si astfel recunosti, securist nenorocit….
îți dai imediat seama de importanța educației din familie, pe drept cuvânt menționată de cineva.
Pe unul ca ăsta poți să-l treci pe rând prin toate Yalele, Oxfordurile, Sorbona, Cambridge, sau Lomonosov (da!), că neavând măcar cei șapte ani de acasă ( nu-i mai amintesc și de Biserică să nu-l ia dracii pe aici 😉 ) tot cu un asemenea specimen te alegi !
P.S.
Am vrut să iau într-un fel apărarea școlii care s-a făcut după 1946, care prin comparație cu ce avem, sau mai bine zis n-avem acum mi se părea mult mai eficace, dar cum specimenul sunt sigur că este un produs al celei dinainte, deci văzând asemenea rebururi, m-am abținut, deși poate că și lipsa celor șapte ani de acasă, cu tatăl ce i-a părăsit ( v-am explicat în altă parte) nu poate fi trecută ușor cu vederea, căci așa cum lesne se vede l-a marcat pe viață !
Noua reformă și învățarea din istorie
ckvdjpogod http://www.ga7eh942q09x61m1y103pk2x9bb7y2dks.org/
ackvdjpogod
[url=http://www.ga7eh942q09x61m1y103pk2x9bb7y2dks.org/]uckvdjpogod[/url]