Spania a devenit principala poartă de intrare în Europa pentru imigranții ajunși în Nordul Africii. Un scandal de corupție care a zdrucinat Partidul Popular din Spania și victoria naționaliștilor și populiștilor la alegerile din Italia, în luna martie, au transformat Spania în ținta a zeci de mii de imigranți, dar și în ținta politicilor Germaniei pentru reducerea numărului de imigranți.
Guvernul conservator minoritar condus de Mariano Rajoy a fost trântit prin moțiune de cenzură la finalul lunii mai, după ce justiția spaniolă s-a pronunțat în cel mai grav dosar de corupție din epoca democratică a țării. Mai mulți foști oficiali ai Partidului Popular au fost condamnați pentru ca au condus o schemă financiară paralelă cu cea oficială începând din 1989. Fostul trezorier al partidului a primit o sentință de 33 de ani de închisoare.
Opoziția socialistă a venit la putere sub conducerea lui Pedro Sanchez, un premier care conduce acum tot un guvern minoritar și încearcă să-și consolideze puterea la alegerile locale de la începutul anului 2019 si apoi la cele europarlamentare, din mai 2019. Având în vedere structura parlamentului spaniol, unde partidul antisistem Podemos deține un număr relevant de mandate, Sanchez a ales să se apropie de aceasta formațiune a stângii radicale ce are o linie proimigrație. Nu mai puțin, Sanchez încearcă și o apropiere de Germania cancelarei Angela Merkel, până acum aliata a guvernului Rajoy, in speranta ca Berlinul va trece cu vederea peste potențială creștere a deficitului bugetar, urmare a unor politici sociale mai costisitoare, specifice stângii.
Ministru spaniol: nu procreăm , avem nevoie de sânge proaspăt
Astfel se explică ușurința cu care guvernul Spaniei a ajuns la o înțelegere cu aripa dură din guvernul german (ministrul de Interne Horst Seehofer), prin care a acceptat ca Berlinul să-i trimită înapoi pe imigranții care depuseseră cerere de azil în Spania dar au încercat să se stabilească în Germania. Schimbarea puterii în Spania a fost o gură de oxigen pentru guvernul Merkel, care, pentru menținerea la putere sub presiunea aripii antiimigrație, a căutat cu disperare acorduri pentru trimiterea imigranților în țările de intrare (Spania, Italia, Grecia) și pentru crearea unor ”platforme de debarcare” în țări extracomunitare (în Balcani si Nordul Africii). Instalarea la guvernare a Ligii și Mișcarii de 5 Stele în Italia, partide antiimigrație, a făcut ca Spania să devină singura opțiune atât pentru imigranții din Nordul Africvii, cât și pentru Angela Merkel.
Premierul Sanchez mizează pe experiența ministrului de Externe Josep Borrell, fost președinte al Parlamentului European, care ar putea atrage sprijin german. Viziunea lui Borrell este identică cu cea a Angelei Merkel în momentul în care a deschis porțile Europei în fața imigranților, in 2015.El spune că Europa îmbătrânită are nevoie de ”sânge proaspăt” și ”se pare că acest sânge proaspăt nu va veni din capacitatea noastra de a procrea”.
Anttimigrație și neofranchsim
Analiștii spanioli atrag însă atenția că pariul premierului Pedro Sanchez cu migrația este riscant. Cu un ochi pe alegerile locale și cu altul pe beneficiile unei relații privilegiate cu Germania, Sanchez riscă să radicalizeze o parte a societății și să piardă voturi în competiția cu noua conducere a Partidului Popular, asigurată de tânărul Pablo Casado, care a adoptă o linie antiimigrație și populistă. De la începutul anului, în Spania au sosit 19.000 de imigranți și a fost pentru prima dată când acest numar l-a depășit pe cel al imigranților sosiți în Italia. La finalul lunii iulie, sute de imigranți au rupt gardurile de sârmă ghimpată de la frontiera Spaniei cu Marocul, în Ceuta, iar zeci de polițiști au fost răniți. ”Oamenii privesc la televizor și sunt revoltați să vadă cum este încălcată ordinea publică pe plaje și în orașe pe care le cunosc. Ei văd polițiști copleșiți de imigranți. Oamenii vor ca lucrurile să revină la normal”, spune pentru Deutsche Welle politologul Jose Fernandez-Albertos. Ministrul Borrell a încercat să liniștească spiritele spunând că Spania nu se confruntă cu ”imigrație în masă”, pentru că cei 600 de imigranți care au luat cu asalt Ceuta nu se pot compara cu cei 1,3 milioane de refugiați sirieni pe care îi găzduiește în acest moment Iordania, spre exemplu.
Liderul populist conservator Pablo Casado susține că sunt ”milioane” de africani care așteaptă să intre în Europa. ”Nu se pot emite documente pentru toți. Trebuie să o spunem chiar dacă nu este politically correct”. Lui Casado i s-a alăturat și liderul partidului de centru Ciudadanos. Schimbarea de optica a partidului Ciudadanos și noua conducere populistă a Partidului Popular sunt semnale de alarmă pentru analiștii spanioli. ”Nimeni nu se aștepta la o asemenea bătălie pe terenul xenofobiei”, spune jurnalista Cristina Fallaras, care adaugă că atitudinea antiimigrație vine împreună cu alte doua teme care prind la public în acest moment – antifeminismul și neofranchismul (alimentat de decizia controversată a noului premier socialist de a deshuma rămășițele pământești ale dictactorului Francisco Franco, pentru a le muta din mausoleul de lângă Madrid). ”Este o situație periculoasă, pentru că, dacă cineva vrea să obțină astfel voturi, terenul va deveni alunecos. Nu se vor opri”, spune jurnalista spaniolă cu referire la revirimentul extremei drepte.
-Deshumarea osemintelor lui Franco si o politica pro-imigratie inseamna o foame mare de voturi in contra intereselor spaniolilor.Borrel cel care a semnat Declaratia UE dela Barcelona din 1995 care prevedea ca din 2010 sa fie libera si circulatia persoanelor in bazinul mediteranean. Ca sa vezi ! Acum e momentul si pentru independenta Cataloniei.