Vălurirea? Dar nu e persoană. După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări cenacliere, politice, informative. Alţii valsează cu ea. Alţii o terfelesc.
Alţii se împăunează cu ea. Fac rabat de la normă. Încalcă diverse convenţii. Aglaia Profirescu se întoarce către mine și zâmbește larg. Stăm pe terasă la Capșa și eu o mitraliez cu idei năucitoare despre vălurire. Aglaia Profirescu râde acum cu gura până la urechi. Face parte din mișcarea #rezist. Eu, nu. Dar cine sunt eu? Un revoluționar decrepit? Ah, ce idealuri erau odată. S-a dus vremea noastră? S-a dus. Acum trăim în mileniul efemeridelor. Regele Mihai a murit acum cinci minute. Acum patru minute, Donald Trump a luat țeapă de la nordcoreean. Acum trei minute au venit niște extratereștri la palatul parlamentului. Acum un minut Aglaia Profirescu îmi zâmbește enigmatic.
Ce ți-e și cu vălurirea asta! E regina acestui secol enigmatic. E regina politicii. E noul politikon. Adică, vrei să spui că nici nu mai contează personajele în lumea politicii de la noi și de aiurea? Cam așa ceva, îndrăznesc eu. mda, înțeleg. Nu mai e nimic important din ce era. Dar nimic. Lumea e ca un ocean furtunos. Și noi degeaba #rezistăm pe aceste baricade iluzorii. Baricadele astea iluzorii fac parte din industria spectacolului mondial, așa merg lucrurile. Și noi ce suntem? Niște produse numai bune de ronțăit. Suntem ca dronele. Dar, lasă…Să ne vedem de treabă. OK. Nu aveti bani. Nu aveti părinți bogati. Nu ați reușit sa furați în anii 90. Nu aveți cumetri la Parlament, la Guvern, la Președenție. Aglaia Profirescu râde acum cu gura până la urechi, ziced, cei puțini fac Istoria.
Sunt memorabile momentele istorice în care doar o mână de oameni au schimbat destinul lumii. Problema este ca actualele forțe progresiste deraiază total pentru că nu cheamă alături de ele cât mai mulți români. Este o lipsă de viziune, carențe uriașe de leadership, exclusivism, îngâmfare si autosuficiență. În Romania s-a născut de câțiva ani o ciudată mentalitate, zice Aglaia, mentalitatea noi suntem si noi știm, voi votați si vedeți-vă de treabă. Este valabil pentru toate partidele. Fiecare clipă pierdută e pierdută pe vecie.
În rest, degeaba se strofoacă lumea pe bloguri simandicoase exaltând politichie la greu de dreapta, modernistă, hei-rupistă, stângistă, stalinistă, KGB-istă/FSB-istă, ocultată și sfruntată, bla, bla, bla. Minimalismul atitudinal romanesc, exclusivismul, aroganța, neviziunea, duc România de râpă. Politicianismul de palat, axat doar pe luptele intestine între câțiva actori ai așa-zisei scene politice, fie că actorii sunt pro-Moscova, pro-Berlin, pro-Washington, Pro-Beijing, pro-monarhiști, pro-leniniști, pro-fabieni, pro-popperieni, este sortit eșecului istoric. Deșteaptă femeie, Aglaia.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.