De ce nu se contaminează preotul la propria împărtășanie, imediat după împărtășirea enoriașilor din același Potir? Este întrebarea la care răspunde preotul Ion Rîmboi, părinte decan al Bisericii ortodoxe române ”Sf. Nicolae” din Bologna, într-un interviu acordat cotidianul.ro
Îmi plec genunchii inimii. Nu trebuie să exagerăm materializarea credinței!
Părinte decan, care este situația pe fond de coronavirus în Italia? Cum a reacționat Biserica catolică la restricțiile impuse de guvernul de la Roma? Dar eparhiile BOR din peninsulă?
În Italia, comunitățile noastre s-au conformat legii, avînd ca model Biserica Catolică. S-a făcut slujbă cu ușile închise și numai preoții, nu s-au oficiat înmormântări, cununii și botezuri. Au existat și proteste din partea clerului, care au culminat cu o dezaprobare exprimată de președintele Conferinței Episcopale Italiene, cardinalul Gualtiero Bassetti, față de exagerările autorităților, mai ales după ce s-a descoperit că guvernul nu a oprit celebrarea căsătoriei civile, dar pe cea religioasă a interzis-o. Totuși, respectul reciproc absolut a fost baza colaborării. Până la urmă, s-a ajuns la semnarea unui protocol – inclusiv cu Episcopia noastră, prin reprezentantul său, Prea Sfințitul Siluan. Societatea a fost terorizată mediatic cu numărul de morți, dar cu timpul informațiile au început să fie puse la îndoială. Acum se merge spre libertate – ori că pandemia este pe terminate, ori că poporul reclamă din ce în ce mai mult respectarea libertății și a drepturilor individuale, pe care le consideră încălcate.
Și în România, Biserica, pe de o parte, și decidenții politici, pe de alta, au avut poziții diferite despre felul în care credincioșii ar trebui să interacționeze cu spațiul liturgic. Există o „schismă” între Stat și Biserică pe această temă?
Nu există o ostilitate ideologică în raportul dintre Stat și Biserică, pentru că legea este făcută în mod democratic și nu-și trădează intenția de restricționare în ce privește activitatea și modul de manifestare al Bisericii. La noi, prioritate are însă elementul subiectiv, al persoanei care pune problema. Suntem dominați de subiectivism. Păreri diferite între Stat și Biserică? Mi se pare normal. În fond, sunt două instituții cu scopuri și viziuni diferite. Statul este o organizare administrativ-politică și nu are nicio legătură cu Împărăția lui Dumnezeu, predicată de Biserică. Amândouă se găsesc pe teren comun atunci cînd este vorba de binele obștesc. Bisericile, în general, trebuie să se obișnuiască să activeze în condițiile pe care Statul le impune – în spirit democratic – spre binele obștesc. Statul trebuie să respecte pe toți în mod egal, dar în diversitate. Dar dacă Statul impune Bisericii regulile sale, fără o consultare prealabilă cu spațiul larg, ecleziast, atunci demonstrează o tendință dictatorială sau polițienească.
Restricțiile impuse de Stat afectează în egală măsură și pe credincioși, și pe atei?
Dacă unui pasionat de fotbal îi închizi stadionul, nu este același lucru cu a închide o Biserică pentru un creștin, a cărui suferință este total deosebită pentru că spovedania, Sfînta Împărtășanie și Sfînta Liturghie sunt viața lui. Pentru preîntâmpinarea situației de emergență, Statul are, prin organizarea sa, capacitatea de a numi comisii mixte, cu oameni luminați în relația biunivocă – ceea ce, din păcate, nu s-a întâmplat. Instituțiile mari, cum este Biserica, pentru adaptarea sa la coronavirus, cer mai multă consultare și competență în domeniu. A crea o nemulțumire și o tensiune socială profundă demonstrează incapacitatea și lipsa de respect ale Statului față de instituțiile pe care el însuși le-a autorizat să funcționeze.
În situații de contrarietate vădită ar trebui să primeze dogma bisericească?
În situația de emergență, Biserica – înainte de orice dogmă – trebuie să arate că este mama neamului, că are grijă de sănătatea oamenilor. Problema de fond nu este dacă dogma se află în pericol; este greșit din partea reprezentanților Bisericii să pună dogma în prim plan, ca motiv de indisponibilitate la tratative. În același timp, nici Statul nu trebuie să profite de pandemie pentru a ataca dogma Bisericii, ar fi o provocare. Biserica trebuie să ia act de măsurile restrictive, dar în probleme care privesc credința sa, este totuși condiționată de un consens larg în hotărârile sale, așa cum hotărârile sunt condiționate în toate Bisericile creștine. Consensul larg stă la baza deciziilor, pentru că numai consensul general dă valabilitate deciziei.
Care este, din această perspectivă, particularitatea Bisericii ortodoxe față de alte Biserici creștine?
Particularitatea Bisericii ortodoxe este modul de manifestare a credinței într-un cadru social. Biserica ortodoxă este o Biserică foarte creativă, inventivă și plină de viață. Prin manifestările sale externe, are o puternică forță de a implica persoana. Sunt foarte multe tradiții, foarte multe obiceiuri create de popor pe baza credinței, cultul este foarte viu – sfinte icoane făcătoare de minuni, sfinte moaște, pelerinaje, rugăciuni mijlocitoare la sfinți, rugăciuni mijlocitoare la mânăstiri. Creștinii ortodocși sunt într-o continuă întâlnire și comuniune, bucurându-se de agape făcute aproape pentru orice episod de cult. Nesfârșitele schimburi de mîncare, băutură, lucruri simbolice, toate sunt urmarea rugăciunilor de sfințire și binecuvîntare. Viața ortodoxului este o continuă comuniune cu Dumnezeu. În centru sau la periferie, a interzice din aceste rituri este o lovire în credință, pentru că lovește în Dumnezeu care este același în centru ca și la periferie. De aceea, în Biserica ortodoxă, schimbările care se impun în cazuri de necesitate au nevoie de persoane competente și nu de persoane care nu au legătură cu problema, foarte complexă de altfel.
Sunteți pentru spovedanie la distanță de preot? Pentru împărtășanie cu lingurițe de unică folosință? Slujbă în aer liber? Renunțarea la gesturile de venerație față de icoane?
Tema distanțării fizice în diversele momente liturgice, la spovedit, la împărtășit sau gesturile ca expresie a evlaviei creștinești – sărutarea Sfintelor icoane, sfintelor moaște, atingerea preotului, semnul păcii sau diferitele îmbrățișări – nu o consider o problemă fără rezolvare sau fără o înțelegere a lor. În primul rând, una dintre definițiile date Bisericii spune că este corpul mistic al lui Hristos. Înseamnă că noi avem un raport mistic, în cadrul Bisericii, cu Hristos. Hristos s-a înălțat la cer, dar este prezent și lucrează în Biserică la sfințirea creștinului prin lucrarea Duhului Sfânt. În toată lucrarea Bisericii, este prezent și Dumnezeu Tatăl, pentru că plenitudinea credinței este împărtășirea din iubirea treimică. Creștinul înaintat în credința vie are un raport mistic cu Sf.Treime, în care poate să reducă mult gesturile materiale și exteriorizate, desigur fără a le elimina. Există în rugăciunea Bisericii enunțul îmi plec genunchii inimii, un gest liturgic-spiritual pe care misticul îl poate însoți de gesturi fizice reduse. Nu trebuie să exagerăm materializarea credinței pentru că riscăm s-o golim de conținut.
Atunci care mai este valoarea acestor gesturi fizice?
Toate gesturile liturgice – prin care se presupune că se transmite virusul și bolile – fac parte, de fapt, dintr-o carte de pedagogie prin care Biserica îl conduce pe creștin în tainele credinței vii, adică aceea trăită, experimentată. Biserica nu renunță la aceste gesturi manifeste, pentru că ar distruge întreg edificiul pedagogic de transmitere a credinței și a valorilor sale. Dar credința ortodoxă este trăită liturgic și bisericesc, dincolo de orice pedagogie. Celelalte Biserici creștine dau foarte mare importanță sau pun în centru instrucția, apelează la conferințe, meditații, la cercetare teologică în școli, cateheză, predici, în care este solicitată rațiunea sau puterea de înțelegere a creștinului. De aceea, creștinii care nu sunt ortodocși par mai instruiți, iar creștinii ortodocși par poate mai puțin instruiți, dar mai evlavioși. Instrucția riscă să implice numai mentalul, evlavia implică toată personalitatea în actul liturgic. Evlavia este puntea care unește trupul cu sufletul și cu Dumnezeu.
Poate evlavia să compenseze adevărurile științifice?
Exteriorizarea evlaviei poate fi atacată ca neștiițifică, fapt pentru care o gândire mai superficială poate numi manifestarea creștinului ortodox ca retrogradă și medievală, o consecință a omului ignorant. Cu o abordare reductivă, știința are trei mari principii: de cercetare a obiectului său, de experimentare a obiectului său și de observație ca o concluzie a activității științifice, în care observația își spune ultimul cuvînt în formularea legii pe care o urmează obiectul cercetat. Poate nu știați că, după ce preotul împărtășește sute de persoane cu aceeași linguriță și din același Potir, obligatoriu, se împărtășește și pe el, întotdeauna. Dacă sunt om de știință, suspectez că prin acest gest transmit viruși, bacterii sau boli. Dacă însă urmăresc cu atenție, ani de zile, acest fenomen și chiar cercetez secole întregi despre istoria acestui act, la urmă trag o concluzie. Fără prejudecăți, fără intenții de a strâmba adevărul, constat că – în loc să descoper că această categorie socială numită preoți este victimă sigură a gestului nesăbuit, adică primii și cei mai contaminați – de fapt nu sunt victime. Nu se îmbolnăvesc. Poate m-aș fi așteptat să fie așa, dar nu este, nu se confirmă.
Este o informație extraordinară, insuficient popularizată de BOR. Care ar putea fi explicația?
Intervine ceva ce, ca om de știință, nu reușești să înțelegi – adică de ce contaminarea nu se produce. Ca om de știință onest, mai fac o tentativă și îi întreb pe preoți sau pe creștinii un pic mai luminați ca să obțin o explicație. Observ că toți o consideră o minune pe care o pun pe seama lui Dumnezeu. Eu, ca om de știință, pot să încadrez fenomenul acesta ca o excepție de la regulă sau de la lege. Toate legile au excepții, este un adevăr științific. O consider o excepție pentru că, personal, nu vreau să o consider o minune care să mă convingă să devin credincios.
Credeți că, recunoscând excepția de necontaminare a preoților, un om de știință se transformă în credincios? Poate că era deja… Știința și credința sunt incompatibile?
Nu sunt incompatibile pentru că nu sunt comparabile. După părerea mea, un om de știință credincios are mai multe șanse de succes, pentru că are lângă el, are în el, pe Cineva care știe dinainte rezultatul cercetărilor lui și care, într-o bună dimineață, îl poate ilumina, așa, din senin. Deci, dacă era credincios, atunci a găsit explicația. Altfel, este dreptul lui să fie ateu, lucru care ar trebui să nu deranjeze pe nimeni în principiu. Este dreptul oamenilor de știință să creadă sau nu. Dar a nega evidența observației științifice demonstrează ori prejudecată, ori ignoranță, ori rea voință, ori ură obsesivă. Un ateu nu poate înțelege logica creștinului și un creștin nu poate înțelege logica ateului, dar singura și necesara regulă de conviețuire dintre ei este respectul. Respectul libertății cuvântului, al opiniei și al credinței religioase sunt fundamentele libertății garantate de o Constituție democratică. În Statele Unite se pune mare preț pe acest principiu al libertății religioase. Dacă nu există respect, atunci apare războiul intelectual, cultural sau războiul la propriu, ceea ce pentru societate și umanitate este o pierdere de timp sau o nebunie.
Și-atunci, care e concluzia în controversa împărtășaniei cu lingurița?
Nici vorbă de lingurițe de unică folosință. Se aplică regula cine are credință să se împărtășească, cine nu are credință să nu se împărtășească pentru că se împărtășește spre osândă, adică se poate contamina. Aceasta este regula Sf. Scripturi, nu este opinia mea. Științific, am expus problema și nu mai este nimic de adăugat. Problema se încheie definitiv aici. În virtutea practicii seculare a Bisericii, a spiritului științific onest și al cadrului legal al Constituției, creștinul ortodox are dreptul inalienabil al libertății sale de a decide, Biserica are dreptul să-și continue practica sa, iar ateul – să-și vadă de ateismul său, care este garantat de dreptul său de a decide liber, în baza Constituției țării.
CREDINTA ESTE FOARTE PUTERNICA SI LINGURITA DIN ARGINT;)
Serios bre?! Citez din material:”Biserica – înainte de orice dogmă – trebuie să arate că este mama neamului, că are grijă de sănătatea oamenilor.”
Cum adica, biserica trebuie sa arate ca este mama neamului…? Cititi printre randuri si chiar cuvant cu cuvant, se vede cat de puternic se vrea manipularea, prostirea natiilor! Parca stiam ca „mama natiunii e sexul, dragostea in urma carora apar progeniturile dintre o mama si un tata”! Ba, voi sunteti intregi la cap? Cum adica:”faci sex cu biserica(mama) si se nasc copii”? Dar dupa cum se practica, fetele/mamele(dupa cum zic popii: biserica=mama) sunt traficate sau, si trimise la munca silnica=sclavie pentru ca altii sa se imbogateasca! In ce colt negru de manipulare arunca popii credinta unor enoriasi care nu mai au incredere in sine si in cei din jur! Oarca biserica reprezentata prin popi, trebuie sa fie in slujba cetateanului, sa il sustina, sa ii dea sfaturi, sa il ajute pentru recapatarea increderii de sine si nu ce practica ei nonstop! Nu vreau sa para jicnire acest comentariu, este adevarul crunt in aceasta entitate numita credinta pe tot globul!
Asa este, la sfarsitul Sfintei Liturghii preotul consuma (este termenul folosit de ei) tot ceea ce a mai ramas in Sfantul Potir folosind aceeasi lingurita cu care i-a impartasit pe toti. Sfantul Potir si ligurita sfintita nu se spala, sunt doar sterse cu grija. Se stie ca la spovedanie si impartasanie vin si cei cu tot felul de boli grave decare doctorii nu i-a putut vindeca. Daca ne luam dupa cei care sapa la temelia credintei neamului ar trebui sa avem statistic o rata de mortalitate uriasa in randul preotilor atat de expusi contaminarii de orice fel dupa parerea acestor sapatori. Dar se stie ca majoritatea preotilor atinge varste respectabile.
@marin – @marin: de asta mancau cei „alesi” din recipiente din aur si argint. De asta anumite vase tratate cu argint sau au argint in compozitie sunt cumparate la preturi enorme si se spune ca nu au moarte. In perioada Cernobil, medicii ne invatau sa purtam argint. Apa se „sfinteste” prin cruce – crucea este din argint – in fapt are loc ionizarea si o sumedenie de bacterii dispar – de aceea apa „sfintita” nu se „strica”…”Ştiinţa fără religie este incompletă, religia fără ştiinţă este oarbă. Albert Einstein
Este o explicatie dar nu este acoperitoare in cazul de fata pentru ca exista in tara foarte multe biserici care nu poseda nici vase de argint si nici lingurite de argint.
si credinta, au ajuns ca sinele de tren.
Munceste un intreg popor sa va plateasca vilele si mertanele. Am mai spus, daca eu sunt ateu, de ce se ia din taxele mele, pentru leafa popilor?
Sii altceva, aici nu se poate fece restructurare, ca au ajuns mai multi popi, ca enoriasii!
Poate din cauza averilor popilor?
Sau din cauza sutelor de mii de angajati ai BORului??
Din pacate, voi ati indepartat omenirea de biserica, voi pohii!
@marin
Esti paralel cu multe, scuza-ma…
Am impresia ca nu stapanesti intelesul cuvintelor pe care le folosesti.
Lamureste-te mai intai CE vrei sa spui, si apoi eschide gura.
Ce intelegi prin „neam”?
Ce iti sugereaza formularea „mama neamului”… sex? Inseamna ca la sat doar poti sa te gandesti.
Mama nu este doar animal care „fata”, creste iubirea de Dumnezeu si credinta si constiinta identitatii in inima, mintea si sufletul copilului sau…
Aici este sugerata aceasta daruire, caldura, intelegere, rabdare si permanenta lucrare…
… mia citeste, mai invata… cred ca ai sanse!
@gheorghe: Imi cer scuze, cred ca sunteti in eroare… nu cred ca vorbiti despre/cu mine. Eu sunt marin :)) @marin este o alta persoana care mi-a raspuns probabil. Eu, marin i-am raspuns lui @marin…In fine o sceneta de Caragiale in orice caz, dar cred ca Dumneavoastra vorbiti despre comentariul lui „parere”…. eu am facut doar niste comentarii cu privire la proprietatile aurului si argintului, folosite inca din antichitate, datorita proprietatilor antibacteriene, ionizatoare si „videcatoare” pentru cei care le foloseau. Asta spuneam eu, ar fi o explicatie pentru care preotii folosesc la impartasanie lingurita si pocal din argint. Si da, TOATE bisericile au asa ceva, intrucat este esential sa nu imbolnavesti oamenii:) Sigur credinta este si ea…foarte puternica 🙂 In general credinciosii contribuie cu bani pentru a dona bisericilor aceste artefacte necesare pentru impartasanie, pentru botez, pentru sfintirea apelor de Boboteaza etc. Restul elementelor „mama” , „sex” etc lipsesc cu desavarsire din comentariile mele. Multumesc.