Nu Trump a pierdut la Curtea Supremă, ci visătorii din UE

De la ”Liberation Day” a lui Trump, 2 aprilie 2025, s-a dezvoltat o ”narațiune” a războiului tarifar similară cu cea a confruntării între bine și rău

Nu Trump a pierdut la Curtea Supremă, ci visătorii din UE

De la ”Liberation Day” a lui Trump, 2 aprilie 2025, s-a dezvoltat o ”narațiune” a războiului tarifar similară cu cea a confruntării între bine și rău

Curtea Supremă a Statelor Unite „îl umilește pe Trump” în privința taxelor vamale, scrie The Daily Beast. „Rareori o politică prezidențială atât de emblematică a suferit un eșec atât de răsunător”, spune The Economist. Presa de stânga jubiliează, mai cu seamă în Spania, unde guvernul Pedro Sanchez este mereu în colimatorul lui Donald Trump. ”Această decizie a avut efectul unei bombe”, observă El País. „Nu doar că aruncă politica economică a guvernului american în prăpastie, dar îl privează și de un instrument pe care republicanii îl foloseau după bunul plac pentru a remodela ordinea mondială prin amenințări”, scrie El Pais.

De la ”Liberation Day”, pe 2 aprilie 2025, când Donald Trump a început să arunce cu taxe vamale în stângă și-n dreapta, s-a dezvoltat o ”narațiune” a războiului tarifar similară cu cea a războiului între bine și rău. Astfel, presa și liderii de opinie îi invită pe cei care îl urăsc pe Donald Trump la celebrarea unei victorii împotriva lui. Atât. Pentru că, dacă ar fi să privim nu la personajul Trump, ci la tarifele vamale, sunt puține de celebrat. Prerogativele președintelui SUA nu sunt afectate de decizia Curții Supreme.

Curtea nu a judecat impunerea tarifelor

Instanța supremă din SUA a anulat tarifele impuse de președinte pe baza Legii privind puterile economice de urgență internațională din 1977. La vremea ei, aceasta lege a fost un răspuns la cele două crize petroliere sin anii 1970. Îi dă președintelui dreptul de a îngheța active sau de a confisca proprietăți străine. Președintele Trump a preferat să apeleze la această lege pentru că ea este foarte flexibilă. Permite stabilirea unor tratamente diferite pentru fiecare stat cu care SUA fac comerț. Se pretează bine la a fi folosită ca instrument de constrângere. Însă legea nu spune nimic despre taxele vamale. Aceasta a fost obiecția Curții Supreme. Judecătorii – într-adevăr în majoritate conservatori – i-au transmis, practic, președintelui că și-a ales greșit baza legală. Curtea Supremă nu a judecat dacă o creștere a tarifelor face bine sau nu Statelor Unite sau lumii. Asta ar însemna să interfereze cu puterea executivă.

Ce pierde și ce câștigă Trump

Casa Albă s-a văzut privată de o pârghie de presiune foarte versatilă asupra partenerilor comerciali. Dar nu a fost lăsată fără arme. Imediat după decizia justiției, Donald Trump a apelat la Legea Comerțului din 1974 (secțiunea 122), care îi permite să impună tarife de 15% pe o perioada de 150 de zile, fără vreo aprobare a Congresului. Tarifele se vor aplica cu începere de pe 24 februarie. Curtea Supremă poate decide din nou împotriva președintelui, dar este limpede că Trump poate câștiga timp. Tarifele de 15% se aplică global, tuturor partenerilor comerciali. Flexibilitatea este mai redusă, însă astfel SUA pot aduna mai mulți bani din tarife. Până acum, pe legea contestată de Curtea Supremă, au acumulat circa 200 de miliarde de dolari. Pe noua lege, din 1977, pot acumula 300-400 de miliarde.

Sunt și alte pârghii la dispoziția președintelui. Și nu au fost folosite doar de ”băieții răi” din administrația Trump. A făcut-o și administrația Joe Bide, socotită de ”partea bună a istoriei” în această narațiune. Este vorba despre Legea pentru extinderea comerțului din 1962. Ea permite impunerea de tarife suplimentare pentru produse care ar putea fi o amenințare la adresa securității naționale. Aici, poate fi vorba despre produse farmaceutice, dar și aluminiu, oțel, materii prime. Firește, Trump nu poate taxa șampania din Franța și nici jucăriile din China pe baza acestei legi. Pentru asta există însă o altă secțiune din amintita lege din 1974. Ea  face referire la riposta SUA la practicile comerciale incorecte ale partenerilor. Or, exact asta repetă Donald Trump – partenerii comerciali au devenit niște ”prădători”.

Marea diferență este însă că restul legilor la care poate apela președintele SUA au nevoie de un proces birocratic mai complicat. Aprobarea poate dura circa un an, în ambele cazuri. Sunt legi care pot duce la un război comercial ”de poziție”, în locul blitzkriegului pe care Trump îl prefera și la nivel comercial, și la nivel militar – vezi Venezuela sau bombardamentele asupra Iranului din iunie 2025.

Ce înseamnă pentru Europa decizia Curții Supreme?

Înseamnă că Donald Trump nu va mai putea exercita presiuni bruște prin intermediul tarifelor. Nu va mai putea cere vânzarea Groenlandei (dacă a urmărit cu adevărat asta) amenințând cu taxe vamale. Apoi, Donald Trump (și nu judecătorii sau legea din 1974 la care a apelat mai nou) a stabilit că nu va taxa produsele farmaceutice din Europa. Este o veste bună pentru Franța, Germania și Elveția. Veștile bune se opresc însă aici.

În rest, țările UE ies mai prost (cel puțin până în luna iulie, pentru cele 150 de zile). Trump a impus tarife de 15%, iar acestea se adaugă la cele 2-5% stabilite de Organizația Mondială  Comerțului. În acest fel, taxele pentru produsele europene vor fi mai mari decât cele 15% stabilite în Acordul comercial UE-SUA semnat în august 2025 de Trump și Ursula von der Leyen.

Stânga germană vrea ca UE să-l atace pe Trump

Germania este de departe cel mai important partener comercial al României. Contează cum Germania va fi afectată. Camera de Conerț și Industrie din Germania a arătat că, în ciuda deciziei Curții Supreme, ”incertitudinea pentru companiile germane în SUA rămâne ridicată”.

În Germania, principala țintă a lui Donald Trump, au început să se audă chemările la luptă care au apărut și în timpul „crizei” privind Groenlanda. Deputații social-democrați de la Berlin vor ca UE ”să-și arate colții”. Măcar prin suspendarea ratificării în Parlamentul European a acordului comercial cu SUA, care prevede tarife vamale de 0% pentru produsele americane. Social-democrații ar vrea chiar activarea legii anticoerciție a UE, adoptată inițial ca instrument împotriva Chinei. Aceasta este ”bazooka” UE, pe care însă Bruxellesul se teme mereu să o folosească. Escaladarea conflictului comercial ar face însă mai rău Europei, care exportă mai mult în SUA decât viceversa.

Va da Trump banii înapoi?

Nu în ultimul rând, articolele despre ”bomba” detonată de Curtea Supremă împotriva lui Donald Trump vorbesc despre posibilitatea ca guvernul SUA sa fie obligat să înapoieze partenerilor comerciali banii încasați din taxele decise ilegale. Este vorba de circa 200 de miliarde de dolari. Din nou, în logica luptei dintre bine și rău – și nu în cea economică – asta ar fi o lovitură pentru Donald Trump, în an electoral. Dar există contraargumente.

1. SUA vor încasa mai mult sub formă de taxe vamale în baza noi legi la care a apelat Trump; 2. Returnarea taxelor presupune un proces birocratic și juridic lung; 3. SUA au o economie de 30.000 de miliarde de dolari, cu o creștere pe care Europa nu poate spera să o egalez, iar de rambursat ar fi de sub un procent din acest PIB; 4. Investitorii tind să prefere acordurile în vigoare în locul unor dispute legale la OMC și Washington care s-ar putea încheia chiar cu tarife mai mari.

UE trebuie sa vadă bârna din propriul ochi

”Bomba” împotriva lui Trump detonată de Curtea Suprema se reduce, de fapt, la un ”sfat” dat președintelui de 6 din cei 9 judecători: guvernul poate folosi tarifele vamale, însă trebuie să-și aleagă mai bine baza legală. În jocul moralizator de-a ”binele” și ”răul” mondial, criticii președintelui SUA au acordat mult prea multă importanță aspectelor legale. În februarie 2024, era doliu în presa anti-Trump din întreaga lume. Curțile Supreme ale câtorva state americane au contestat dreptul lui Trump de a candida la prezidențiale, pe motiv că a incitat la insurecție în 2021 și nu a recunoscut rezultatul alegerilor de atunci. Curtea Supremă a decis în favoarea lui Trump – ce a făcut atunci președintele a fost un act politic pentru care are imunitate.

Atunci, la momentul deciziei Curții Supreme din 2024, adversarii democrați ai lui Trump ascundeau americanilor faptul că candidatul lor, Joe Biden, nu mai este apt din punct de vedere mental să fie președinte. Au recunoscut asta în vara acelui an, la retragerea lui Biden și înlocuirea sa cu Kamala Harris. Acum, la momentul unei alte decizii a Curții Supreme, adversarii europeni ai lui Trump aleargă după titluri bombastice și prefera să vadă paiul tarifar din ochiul Casei Albe. Trebuie să vadă bârna propriilor contraperformanțelor economice, al barierelor comerciale interne care adaugă costuri de peste 100% pentru servicii și care fac din UE doar o uniune transferului de fonduri și a exodului liber al europenilor din tari sărace în țări europene relativ bogate.

 

Distribuie articolul pe:

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.