Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică un proiect de lege privind insolvența, menit să reducă riscurile comerciale, să limiteze apariția firmelor „zoombie” și să scadă evaziunea fiscală. Analiza realizată de firma de consultanță Frames atrage însă atenția că, deși intențiile Guvernului sunt salutare, noile prevederi ar putea complica administrarea companiilor aflate în dificultate.
Procedura de insolvență este concepută ca un mecanism legal prin care economia se „curăță” de firmele cu probleme financiare. În România, aproximativ jumătate dintre societățile comerciale se închid în câțiva ani de la înființare, din cauza lipsei de capital, a blocajelor financiare sau a deficiențelor de know-how economic.
„În loc să fie privită ca o procedură normală, așa cum se întâmplă în economiile dezvoltate, insolvența este adesea prezentată public ca un eșec sau motiv de reproș politic”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.
Potrivit draftului publicat de Ministerul Justiției, noua lege ar urma să introducă filtre de „bună-credință” pentru judecători, să interzică accesul la insolvență pentru „recidiviști”, să scurteze termenele procedurii și să accelereze tragerea la răspundere a administratorilor. De asemenea, proiectul interzice înființarea de noi firme de către persoane aflate în insolvență.
Analiștii Frames subliniază că multe dintre aceste măsuri există deja în legislația actuală – Legea 85/2014, Legea societăților nr. 31/1990 și Codul penal prevăd sancțiuni pentru intrarea cu rea-credință în insolvență sau pentru fraudele împotriva creditorilor. Problemele reale, afirmă specialiștii, țin mai degrabă de aplicarea legii decât de cadrul legal în sine.
În discuțiile publice recente, politicienii au accentuat ideea că firmele inactive fiscal blochează economia. Experții de la Frames arată însă că această afirmație este doar parțial adevărată. O firmă declarată inactivă nu produce bunuri sau servicii și nu interacționează cu piața, creând distorsiuni doar în statistici, dacă acestea nu sunt corect filtrate. În majoritatea cazurilor, inactivitatea fiscală este o sancțiune aplicată de ANAF pentru neîndeplinirea obligațiilor legale.
Un alt punct de dezbatere este ideea că insolvența este folosită „pentru a evita plata datoriilor”. Analiza Frames subliniază că insolvența intervine doar atunci când o firmă este deja incapabilă să-și achite obligațiile și are scopul de a găsi soluții de plată, fie prin reorganizare, fie prin lichidare.
Datele oficiale arată, de asemenea, că nu mediul privat este principalul responsabil pentru blocajele economice sau pentru datoriile la bugetul de stat. Unele dintre cele mai mari restanțe provin de la companii cu capital integral sau majoritar de stat, care pot rămâne în insolvență ani la rând fără măsuri eficiente din partea autorităților.
Potrivit specialiștilor Frames, dacă proiectul va fi aprobat în forma propusă, riscă să genereze mai multe probleme decât să rezolve, prin introducerea unor filtre care ar putea împiedica firmele oneste aflate în dificultate să acceseze protecția legală.
„Insolvența nu este cauza principală a problemelor economiei, ci un mecanism necesar. Transformarea acesteia într-un țap ispășitor pentru toate dificultățile economice reprezintă o soluție ineficientă și riscantă pentru mediul de afaceri”, concluzionează Adrian Negrescu.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.