O. Bufnilă a predicționat, în 2021, situația lui George Simion

Dovada? Iată dovada! Ovidiu Bufnilă a predicționat, pentru prima oară în România, în Cotidianul din 2021, situația lui George Simion de astăzi!

Scrisoare deschisă, adresată lui George Simion 

Păi vedeți?! Crede oare cineva că Proiectul Science Fiction Politic, unic în lume, original, sută la sută original, e doar o glumă literară? Da’ de unde! Proiectul Science Fiction Politic este unul dintre cele mai profesioniste instituții de prognoză, analiză, strategii politice, bazat pe un profesionalism ieșit din comun. Zilele acestea, vă voi readuce în memorie, multe alte momente excepționale de prognoză din acest proiect care a început în anul 2016, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu dând dovadă, ca întotdeauna, nu numai de viziune și de încredere dar și de un curaj nebun. Mă bucur că hotărârea lui de atunci, de a deschide paginile ziarului Cotidianul, unui proiect ciudat, curajos și aproximativ nebunesc, este validată de acești șapte ani Proiectul Science Fiction Politic s-a dovedit cu brio a fi profesionist de-a dreptul, bazat pe o știință subtilă a analizei vălurite, unică în lume.

Citește și tu:

Scrisoare deschisă, adresată lui George Simion 

Proiectul Science Fiction Politic este unic în istoria literaturii de la noi și de aiurea. Este de fapt o muncă grea, nebună, absolut nebunească. Fundamentul lui este dat de Filozofia Văluririi pe care o construiesc de ani și ani și care este promovată și cunoscută în Olanda, SUA, Franța, Marea Britanie, Brazilia, India, Australia, Israel, Danemarca, Italia și așa mai departe. Este un proiect la care lucrez cu o fervoare de neoprit, este amprenta mea în această lume ciudată pe care o numim, în lipsă de altceva, universul vizibil vălurit de fapt de universul invizibil. În acest univers vizibil se produc scene și momente, fenomene și întâmplări care, toate, pot fi vizibile într-un mod fantastic, incredibil, feeric și miraculos. Încă din copilărie am priceput câteva aspecte esențiale legate de natura universului și nu numai.

Desigur, dacă m-aș duce la NASA, cu extratereștrii mei de mână, văluriți și văluritori, NASA îmi va râde-n nas. Dar cine știe, poate că NASA își va regândi poziția. De-a lungul vremurilor, și am trecut prin tot felul de vremuri, mulți oameni au râs sau au strâmbat din nas neîncrezători, batjocoritori. E în firea lucrurilor, n-ași fi primul și nici cel mai cu moț om din istorie care se izbește de indiferența sau de ironiile semenilor săi. Numai că eu, spre deosebire de alții, am o îndârjire fără de margini. Am trecut în viața asta prin momente tragice când însăși viața mea a fost în pericol.

Am trecut în viața asta prin momente tragice în care toți m-au părăsit lăsându-mă de izbeliște, cu un soi de indiferență și de neomenie de neimaginat. Dar uite-mă, sunt aici, pe valurile oceanului pe care îl cercetez de-o viață cu o hotărâre puternică, stenică și nebună. Am înfruntat de-a lungul vremurilor batjocuri de neînțeles, am luptat cu ipocrizia și cu sictireala instituțională într-un fel în care nimeni nu-și poate imagina. Instituțiile sunt extrem de periculoase. Dacă nu le dibuiești punctele vulnerabile la timp ești un om mort pe vecie. Dar toată această luptă îndârjită nu m-a înrăit. Nu mi-am pierdut simțul umorului și navighez mai departe, de neoprit. Ce e universul? Ah, întrebarea asta nu acoperă malversațiunile cotidiene, geostrategiile perverse, legile deșucheate, destinele tragice, ridicole sau idioate sau înălțătoare ale oamenilor, războaiele distrugătoare, ura de rasă, derapajele politice, catastrofele și cataclismele. Dar ce suntem noi oamenii? Niște cărți deschise? Îmi vine să râd.

Suntem doar niște valuri care se vor pierde în imensitatea oceanului. Cam asta ar fi. E trist, e incomod? Vom fi uitați cu toții, mari, mici, celebri sau necunoscuți, bogați sau săraci, nebuni sau geniali și așa mai departe. Istoria Oficială a Lumii şi Istoria Oficială a Naturii sunt Istorii Mincinoase. Şcoala de Tip Fabrică ne-a deformat minţile şi a construit pentru fiecare dinte noi o realitate falsă. Avem dreptul să ne eliberăm. Ne vom elibera dacă vom încerca să găsim Adevărul. Acesta este Sensul Ultim al Fiinţei. În rest, măririle, perversităţile, uneltirile şi smintelile noastre sunt de prisos. Universul nu s-a lăsat cunoscut, ne-a păcălit tot timpul. Orbecăim sau suntem indiferenţi. Ne este teamă să căutăm Adevărul. Majoritatea dintre noi nici nu-l mai caută.

Când cauţi Adevărul trebuie să-ţi asumi riscuri. Oricâţi am fi cei hotărâţi să riscăm, trebuie s-o facem. Altfel Miracolul se va închide în el însuşi. Suntem chemaţi să ne luptăm cu cel mai aprig duşman al nostru: noi înșine. Mulți înainte-mergători s-au  minţit pe ei înșişi şi ne-au minţit şi pe noi. Dacă ei au făcut-o conştient sau nu, noi nu avem de unde să ştim. Dar eu știu că Filozofia Văluririi pune sub un mare semn de întrebare Teoria Evoluţiei. Poate că Universul e construit ALTFEL. E de fapt un ocean adevărat. Avem curaj oare să aruncăm la coşul de gunoi Teoria Evoluţiei şi să căutăm în altă parte Adevărul? Să navigăm spre el, știind că e posibil să nu-l găsim? Dacă vom înţelege că Spaţiul e discontinuu, atunci vom înţelege care e taina câmpurilor magnetice şi ne vom putea închipui o altă construcţie de Univers. Sau poate Spațiul și câmpurile magnetice sunt doar niște idei construite de mintea noastră. E posibil să fie așa. Și atunci?!

Citește și tu: 

Ar trebui să fim curajoşi şi să înaintăm aventurându-ne în noi experienţe istorice?! Ar trebui să rămânem plictisiţi sau ar trebui să ne pornim singuri spre înainte, fără teamă?! Trebuie să rămânem alături de cei fricoşi, de cei conservatori sau ar trebui să întâmpinăm necunoscutul neînfricaţi, căutând un nou sens al fiinţei umane, să fim navigatori pe un ocean nesfârșit, de negândit?! Ar trebui să ne temem de nou şi de schimbare sau ar trebui să ne ascundem, să fugim din faţa provocării oricât ar fi ea de periculoasă?! Ar trebui să bocim după paradisul pierdut sar ar trebui să ne revendicăm a fi noi navigatori, noi descoperitori, cruciaţi între cruciaţi?!

Ar trebui să nu facem nimic? Ar trebui să râdem în hohote de aceia care încearcă? Ar trebui să-i batjocorim pe cei care se îndoiesc de miturile noastre prăfuite? Ar trebui să conservăm prejudecăţile noastre pentru a nu ne speria, pentru a trăi molcom, liniştit?! Să porneşti în Aventura Oceanică a Fiinţei înseamnă să renunţi, să jertfeşti, să dărâmi, să înalţi!

Avem noi oare curajul de a înălţa, de a naviga!? Avem noi oare curajul de a vedea lumea altfel? Avem curajul de a pune sub lupă adevărurile imuabile? Avem curajul de a vedea conducătorii noştri în adevărata lor lumină?! Avem curajul să înfruntăm armatele tuturor acelora care vor să ducă adevărul în robie aşa cum s-a întâmplat întotdeauna în lunga şi zbuciumata istorie a umanităţii?! Eu cred că, oricare ar fi împotrivirile, trebuie să avem curajul de a schimba Semnele Oceanului Universal. Trebuie să avem curajul de a ne schimba pe noi înşine.

Trebuie să avem curajul de a nu muri chiar atunci când trebuie să murim. Trebuie să avem curajul de a schimba înţelesurile şi de a descoperi noi adevăruri cât mai apropiate Adevărului Ultim. Care trebuie să fie farul, străluminarea şi nicidecum ceva de atins. Căci dacă am atinge cu adevărat ultimul adevăr atunci s-ar chema că nici nu existăm.