O călătorie grandioasă printre capodoperele lumii

O elegantă enciclopedie, intitulată „Arhitectura lumii”, apărută recent la Editura Vellant, dezvăluie o lume a frumuseţii şi a ingeniozităţii. Fotografiile inedite, de o mare frumuseţe, semnate de Will Pryce, deţinător a numeroase premii în domeniu, specializat în arhitectură la „Cambridge University” şi la „Royal College” din Londra, urmând apoi cursuri de fotojurnalism la „The London College of Printing”, pun în valoare unicitatea fiecărei clădiri prezentate. O călătorie fascinantă prin două milenii de civilizaţie: „Hagia Sofia”, Catedralele gotice şi renascentiste ale Europei, capodoperele islamice din Iran, Fortul Agra şi „Taj Mahal”, Palatul Westminster din Londra, capela lui Le Corbusier, construită pentru Catedrala Nôtre-Dame du Haut din Ronchamp, şi celebrul Muzeu Guggenheim din Bilbao, proiectat de Gehry, uimesc, ba chiar mai mult, îţi taie respiraţia, marcând istoria arhitecturii.

Ce este, de fapt, o capodoperă?

În inima Abaţiei Sainte Foy

În 1721, arhitectul austriac Fischer von Erlach publica primul studiu complet despre lucrările monumentale de arhitectură ale lumii. El recunoştea că, dacă porneşti de la principiul că unele construcţii sunt mai bune decât altele, logic este să presupui că unele perioade au avut o contribuţie mult mai mare decât altele. „Am hotărât să mă uit la construcţii, nu la ruine, pornind de la ideea că o construcţie trebuie să fie suficient de întreagă pentru a nu necesita reconstrucţia ei din imaginaţie. Putem înţelege această distincţie între construcţie şi ruină, comparând «Colosseumul» şi «Pantheonul» din Roma. În pofida unor modificări survenite de-a lungul timpului, «Pantheonul» oferă aceeaşi experienţă pe care o oferea în anul 125 d.Ch. Pe de altă parte, dacă stai în interiorul «Colosseumului», trebuie să-ţi imaginezi întregul spaţiu şi şirurile de bănci pentru a înţelege cum funcţiona acest edificiu.”

Castelul Himeji din Japonia

Autorul defineşte termenul de construcţie în comparaţie cu cel de simplu monument. A spune de ce o anumită construcţie e o capodoperă nu este deloc simplu, deşi noţiunea include realizări artistice de excepţie ale arhitecturii. Mai întâi de toate, orice construcţie este plasată pe un anumit loc, iar relaţia sa cu acel loc este crucială pentru succesul său. În acest sens, Will Pryce vorbeşte despre „San Carlo alle Quattro Fontane” a sculptorului baroc Borromini, înghesuită într-un spaţiu cu totul nepotrivit, la colţul unei străzi din Roma. Dar arhitectul a dat dovadă de mult curaj, iar plasticitatea vibrantă a faţadei este depăşită doar de modelajul superb al interiorului de formă ovală.

Templul de Aur din Amristar

O importanţă extraordinară au de asemenea culoarea şi textura materialelor folosite, pe lângă înălţimea şi lăţimea care trebuie atent analizate. Arhitecţii templului „Taj Mahal” au ales numai marmură albă. Înainte de răsărit, construcţia pare lipsită de formă, apărând ca o grupare de contururi ce răsar din oglinzile de apă, dar curând ea reflectă nuanţele de trandafiriu şi roşu al zorilor, înainte să se ridice de un alb impozant în căldura înăbuşitoare a zilei.

Casa de Sticlă din New Canaan, SUA

Cele mai frumoase construcţii din lume nu sunt răspândite uniform din punct de vedere cronologic sau geografic. În unele ţări istoria a fost mai darnică, în timp ce în altele s-a pus mai mult accent pe literatură şi muzică, iar altele nu au avut resursele financiare sau materialele de construcţie necesare. Există multe clădiri care au influenţat enorm istoria arhitecturii, dar scoase din context nu sunt de excepţie. Este la fel de adevărat că, în timp ce istoria arhitecturii, bazată pe naraţiune, asigură un loc privilegiat clădirilor semnate de un singur autor, altele, ca „San Pietro” din Roma, sunt considerate opera a generaţii de arhitecţi. Marea arhitectură gotică franceză este extrem de interesantă datorită unităţii de ideaţie. În schimb, catedralele englezeşti sunt la polul opus, ele prezintă interes tocmai datorită eterogeneităţii.

Stiluri şi simboluri în construcţiile religioase

Catedrala din Ulm

Aproape toate tradiţiile arhitecturale majore ale lumii s-au dezvoltat ca răspuns la nevoile practicilor religioase. Construcţiile erau locuri de cult, dar în acelaşi timp dădeau o dimensiune simbolică istoriei şi valorilor religioase. Religii precum hinduismul, budismul, islamismul şi creştinismul au întemeiat o bogată tradiţie arhitecturală proprie; în plus s-au influenţat unele pe celelalte. Doar religia putea justifica consecvent uriaşa investiţie de timp şi resurse necesare pentru căutarea perfecţiunii estetice. Amintind de capodoperele perioadei de dinainte de 1500, sunt luate în consideraţie Templul Alb, „Ananda” din Pagan, cu dimensiunile extrem de mari, temperate de echilibrul dintre liniile orizontale şi verticale, „Borobudur”, din Java, metaforă a Muntelui Meru, ce se transformă într-o colină adevărată, care, conform ritualului, este urcată în cerc până la vârf.

Interior din Registan, un ansamblu armonios din Samarkand

Tot în această categorie este amintit templul „Banteay Srei”, consacrat în anul 968, situat la circa 20 de kilometri de Angkor, ale cărui pinioane sunt bogat sculptate cu scene din epopeile hinduse. Perfecţiunea simetrică a Templului „Gawdawpalin” este amplificată de bogăţia ornamentelor. Cele mai multe dintre construcţiile islamice cu adevărat mari sunt în Orientul Mijlociu, dar numeroase capodopere din perioada timpurie se găsesc în Spania, aşa cum sunt „Marea Moschee” din Cordoba, cu arcadele sale în formă de potcoavă, realizate din bolţari de cărămidă roşie ce alternează cu cele de piatră albă, Palatul „Alhambra” din Granada, a cărui construcţie datează de la începutul secolului al XV-lea. Arhitectura europeană îşi are originile în construcţiile antice ale Mesopotamiei şi Egiptului, dar Grecia antică este locul unde s-au născut şi s-au ordonat într-un sistem raţional stilurile clasice: doric, ionic şi corintic.

Hagia Sofia

Cel mai elocvent exemplu este „Parthenonul” din Atena. După ce Constantin cel Mare a împărţit Imperiul Roman, s-au dezvoltat două tradiţii arhitecturale. Stilul bizantin a asimilat influenţele asiatice, atingând apogeul în secolul al VI-lea, sub Iustinian, prin biserica „Hagia Sofia”. O altă capodoperă este „San Marco” din Veneţia, datorită atât formei sale, cât şi extraordinarei bogăţii a mozaicurilor care o împodobesc. Arhitectura romanică, apărută după aceea, nu are o trăsătură definitorie, cu toate că arcul rotunjit la vârf este o caracteristică a tuturor construcţiilor. Mai degrabă putem spune că ea pune accent pe articularea construcţiilor în elemente arhitecturale separate. Influenţa romanicului s-a simţit în toată Europa, din Sicilia în Scandinavia, noul stil combinându-se cu caracteristicile locale ale fiecărei zone. Splendid ilustrată este catedrala din Speyer. Cu o înălţime de 33 de metri şi o deschidere de 14, este prima din Germania şi una dintre cele mai mari din Europa.

Impunătorul Dom din Milano

Cele mai spectaculoase catedrale din perioada goticului timpuriu sunt „Laon” şi „Notre-Dame” din Paris, marile catedrale franceze din Chartres, Reims, Amiens şi Bourges sunt considerate apogeul arhitecturii gotice. Iar cel mai strălucit exemplu de construcţie aparţinând goticului matur este „Domul din Köln”. Prima catedrală engleză în stil gotic este cea de la Canterbury. Desigur, şi „Domul din Milano”, construit în stil gotic nord-european, punând accent mai mult pe dezvoltarea pe orizontală decât pe verticală, cu ornamentaţia exterioară în marmură albă, este de o extraordinară bogăţie şi reprezintă o capodoperă plină de mister, cu evocări îndrăzneţe ale infinităţii. Catedrala din Sevilla este cea mai mare biserică medievală din lume, iar navele colaterale, duble, amplifică percepţia de construcţie dezvoltată pe orizontală. Splendida Catedrală din Ulm, cunoscută sub numele de „Ulm Münster”, a fost construită în jurul anului 1480 şi are turnul cel mai înalt din Europa, cu 161,53 metri.

„Palatul Dogilor” din Veneţia, în stilul gotic veneţian, are un uimitor colorit alb-trandafiriu şi este împodobit cu ornamente traforate în piatră.

Anul 1500 marchează o ruptură de tradiţiile trecutului atât în vestul, cât şi în estul Europei. Renaşterea a însemnat sfârşitul Evului Mediu şi o întoarcere la limbajul arhitectural al Greciei şi al Romei. Un exemplu tipic în acest sens este Basilica „Sant’Andrea” din Mantova, începută în 1472 de către Alberti, în care se vede clar influenţa termelor din Roma antică.

Capela Palatină din Aachen

Am vorbit numai despre prima parte a acestui volum, care continuă cu un monument de un curaj arhitectural ce nu poate fi egalat timp de un mileniu, „Hagia Sofia” din Istanbul, apoi cu „Capella Palatină” din Aachen, Germania, cu templul hindus „Kandariya Mahadeva”, cea mai impresionantă realizare a arhitecturii indiene din perioada medievală, cu splendidele figuri erotice ale decorării faţadei, având originile în credinţele şi practicile comune asociate cultului fertilităţii. În schimb, biserica „Abaţiei Saint Foy” din Franţa este una austeră, cu forme simple, dar deasupra portalului principal de pe faţadă se găseşte unul dintre cele mai bogate ansambluri de sculptură romanică văzut vreodată, axat pe „Judecata de Apoi”. La Pisa, în „Piazza dei Miracoli”, se află trei construcţii făcute din marmură de un alb strălucitor, „Domul”, „Campanila” (celebrul turn înclinat) şi „Baptisteriul”, exemple ale stilului romanic caracteristic Pisei.

Templul Kandariya Mahadeva, India

La fel de impunătoare şi Catedrala din Santiago de Compostella, Catedrala din Ely, o combinaţie superbă de mai multe stiluri arhitectonice ce se întâlnesc pe teritoriul Angliei, Domul din Modena. Angkor Vat din Cambodgia este cel mai mare monument religios din lume. Prin compoziţia lui se încearcă redarea completă a universului hindus. Catedrala din Wells a fost construită în aceeaşi perioadă cu cele din Laon şi Bourges, fiind tipic engleză, aşa cum celelalte două sunt tipic franţuzeşti. În timp ce catedralele franceze se înalţă spre ceruri, accentuându-se verticalitatea, cea din Wells este lungă şi joasă. Atunci când a fost proiectată, Catedrala din Burgos (Spania) trebuia să fie o expresie a mândriei în cadrul regatului, lucru care s-a şi împlinit.

Angkor Vat din Cambodgia

Nu putem să nu amintim şi „Oraşul Interzis” (Zijincheng), un ansamblu conceput ca soluţie arhitecturală la o problemă filosofică, pentru a-l introduce pe împărat în peisajul cu încărcătură cosmică. Numele este simbolic şi practic în acelaşi timp. „Zi” înseamnă violet şi este o referire la Steaua Polară, unde locuia divinitatea supremă, iar „Jin” se referă la faptul că nimeni nu putea să intre sau să părăsească acel loc fără permisiunea împăratului.

Maiestuoase opere moderne

Basilica Santa Maria della Salute din Veneţia

Un alt capitol al volumului se referă la arhitectura de după 1500, considerată debutul epocii moderne. Sunt etalate şi analizate maiestuoase capodopere ca „Palatul Ecaterinei” de la Tzarskoe Selo, „Palatul de Iarnă” din Sankt Petersburg, Muzeul „Altes” din Berlin, Biserica „Sfânta Treime” din Boston, clădirea „Parlametului” din Budapesta, „Sagrada Familia” din Barcelona, Muzeul „Guggenheim” din New York, Opera din Sydney, Moscheea „Suleymaniye” din Istanbul, Moscheea „Selimiye” din Edirne, „Templul de Aur” din Amristar, India, Fortul „Agra” din India, „Moscheea Şahului” din Isfahan, Iran, „Santa Maria della Salute” din Veneţia, a apreciatului arhitect Baltassare Longhena, Catedrala „Sfântul Paul” din Londra, Casa „Chatworth”, reşedinţa Ducelui de Devonshire, Palatul „Blenheim” din Anglia, „Palatul Parlamentului” din Londra.

Creaţia lui Le Corbusier, Notre Dame du Haut

„Casa de sticlă” a arhitectului Philip Johnson, din New Canaan, are o formă incredibil de simplă: o cutie simetrică din sticlă, susţinută de o structură de oţel cenuşiu pe care se sprijină şi acoperişul plat, o casă integrată cu mare grijă în peisaj, ce s-a bucurat de un uluitor succes. La fel ca ea, „Notre-Dame de Haut” din Ronchamp, Franţa, pe care Le Corbusier a construit-o pe vârful unui deal, lângă Besançon, din dorinţa de a fraterniza cu natura. O construcţie cu un imens acoperiş curbat din beton, susţinut de ziduri de formă convexă şi concavă, făcute din piatră nefasonată, cu uriaşe deschideri. Ea îl reprezintă pe Le Corbusier artistul. La fel, arhitectul Frank Gehry s-a uitat la locul ales care era înconjurat de oraş, pod şi un port şi apoi a înălţat o construcţie îmbrăcată în piatră, cu o serie de forme sculpturale unduitoare, din titaniu, creând o clădire parcă unică pe pământ.

Catedrala Schimbării la faţă din Kizhi, Rusia

Despre ultima mare biserică piramidală care se păstrează din timpul domniei lui Petru cel Mare, din 1714, o construcţie de o forţă tehnică extraordinară, legenda spune că atunci când maestrul tâmplar Nestor a terminat Catedrala „Schimbarea la faţă” din Rusia, şi-a aruncat toporul în lacul Onega, spunând: „Nicicând până acum lumea n-a mai văzut şi nicicând n-o să mai vadă ceva care să-i semene”.