O farfurie spartă și un om întreg

Cu cîteva dimineți mai înainte, am primit un SMS de la un prieten. Îmi transmitea numărul de telefon al unei doamne Dana din Alba Iulia. Care doamnă Dana lucra la un magazin și avea în păstrare un serviciu de vase al unei alte doamne din Alba Iulia. Și care doamnă, la rîndul ei, plecase definitiv din România și îi lăsase un serviciu de porțelan să-l vîndă cuiva preocupat de vechituri. Am sunat-o și mi-a spus repede să trimit pe cineva cu 400 de lei ca să-i dea serviciul. Și gata, ați făcut o afacere, a zis ea, grăbită de cine știe ce!
În sfîrșit, închideam o poveste neterminată, începută de la o farfurie spartă.

Prost de bun, cum suntem cu toții uneori, am dat unui francez (nu aveam de unde să știu că este și nespălat și cărpănos) un serviciu de vase ca să-l folosească o vreme, pînă cînd se așază în București. Îl aveam de multă vreme într-o debara și decît să stea în praf mai bine stătea pe masa unui om. Cînd a plecat, francezul, fără să-mi spună ceva, mi l-a lăsat pe masă și s-a dat dispărut, fără să-mi spună că lipsea una dintre farfuriile adînci. O spărsese, o pierduse, o mîncase, Dumnezeu știe ce făcuse cu ea dar nu mai era. De fost, nu era nicăieri. Trebuie să vă spun că era un serviciu de masă de culoare albastră, un albastru cobalt, cu o bordură galbenă de aur, pe buza farfuriilor. Și era lucrat la mare artă, în stilul porțelanurilor vechi, cum numai în muzeul de la Meissen mai văzusem. Evident, în stil clasic, impecabil, fără decorații inutile. Îl aveam de aproape patruzeci de ani. Era între primele mele obiecte personale. Primul a fost un ibric smălțuit pe care îl foloseam în fiecare dimineață la cafea. Al doilea, o lingură cu coadă lungă, de vulpe, al treilea o mașină de scris Erika, importată din RDG, al patrulea, un magnetofon Maiak, produs sovietic, la care ascultam muzică în fiecare noapte.

Ani de zile, acestea au fost singurele mele obiecte importante. Și, într-o zi, ca din întîmplare, s-a adăugat un serviciu de porțelan despre care nu știam mare lucru. Nu l-am visat, nu l-am căutat. A ajuns la mine cu totul întîmplător. Tînăr ziarist, vizitam fabrica de porțelanuri din Alba Iulia. Este drept că o mătușă îmi spusese că n-ar strica să îmi cumpă și niște vase că se apropie vremea să mă însor și ar fi bine să am și eu „farfuria mea”. Nu i-am spus că mai fusesem cîndva însurat și că din povestea noastră de dragoste nu rămăsese nici o farfurie.

Ei bine, dacă nu aveți timp și nici răbdarea nu vă lasă în pace, lăsați povestea aceasta pentru altădată. Sau pentru totdeuna. În fond, este vorba de o farfurie spartă. Anii au trecut și din cauza farfuriei sparte, serviciul meu de porțelan a zăcut într-o debara, împachetat și protejat lîngă alte vechituri și geamantane goale. Totul a fost îngropat în uitare pînă cînd am intrat într-o expoziție cu licitație, alcătuită din obiectele care le-au aparținut Ceaușeștilor. Acolo am re-văzut farfuriile albastre cu bordură de aur! Așa mi-am amintit de serviciul meu descompletat. Atunci mi-a venit ideea să caut o farfurie pereche pentru a o înlocui pe cea dispărută din serviciul meu cumpărat în tinerețe la Alba Iulia.
Totul se petrecuse cu multe decenii în urmă. Scrisesem un articol despre niște artiști de la Porțelanul, o fabrică de top condusă de o femeie destoinică. Rar mi-a fost dat să întîlnesc un asemenea om, atît de întreg și de limpede la minte. Se numea Covaciu și avea un comportament de general, de comandant de oști, deși, la o cafea, se trăda singură și arăta o doamnă de un farmec aparte. Cu decenii în urmă, doamna Covaciu m-a întrebat dacă nu vreau să-mi cumpăr un serviciu excepțional de porțelan. N-o să mă întîlnesc de prea multe ori cu așa ceva: Cum știam că mă paște o însurătoare, am zis: „Bine, îl iau!“, chiar dacă era vorba de un preț destul de piperat. Așa am ajuns proprietarul uneui serviciu de vase de culoare albastră și cu bordură de aur pe care l-am scos din debara pentru un cărpănos de francez. Și care mi l-a descompletat cu cîteva luni înainte de pleca. Culmea, la puțină vreme, am văzut același serviciu de porțelan într-o expoziție cu obiecte aflate în folosul familiei Ceaușescu. De fapt, acea expoziție m-a și băgat în priză. Adică m-a împins pe drumul unei încercări năstrușnice. Să caut pe la toate tîrgurile de antichități, prin magazine și expoziții de vechituri, după farfuria albastră cu bordură aurie. Acest joc al imposibilei completări împreună cu povestea spargerii farfuriei din serviciul pe care l-a avut și familia Ceaușescu m-a ținut agățat într-o poveste din tinerețe. De atunci, poate de patru decenii, am rămas cu amintirea și cu imaginea doamnei Elena Covaciu din Alba Iulia. La un moment dat, chiar m-am gîndit să o caut să o întreb dacă prin magaziile fabricii din Alba Iulia nu mai există cumva o ultimă farfurie pierdută. Dar cînd m-am trezit să încerc, doamna Covaciu nu mai lucra de ani buni la Porțelanul. Trecuseră zgomotos ca trenurile de marfă. Dar, într-o zi, prietenul meu Nicolae Sârghie, legat de Alba Iulia ca și de Orăștie, m-a întrebat din senin dacă vreau ceva de la Alba Iulia. Și atunci i-am zis mai mult într-o doară:
Du-te pe la piața de vechituri și pe la anticariate și caută-mi o farfurie albastră cu bordură aur. Și cumpăr-o, indiferent cît ți-ar cere pe ea!
I-am trimis pe WhatsApp o fotografie a unei farfurii de supă, cumpărată cu patru decenii în urmă de la Porețanul, și am abandonat subiectul, fiind convins că nu duce nicăieri. N-a trecut mult și prietenul meu a revenit dezumflat.
Nu se mai fabrică de aproape 40 de ani. N-am de unde găsi așa ceva. Dar mai întreb pe la pensionarii de la Porțelanul, cum îi mai zicea fabricii Apullum. Poate ai noroc!
După o vreme, Nicu Sârghie a revenit.
-Tu știi ce ai? Un pensionar de la Porțelanul mi-a povestit că în nu știu ce an s-ar fi produs 10-15 seturi de porțelan cu cobalt din care a fost ales cel mai frumos pentru un cadou de ziua lui Nicolae Ceaușescu. Unul a ajuns la el, celelalte s-au trimis pe la Guvern și pe la județ, unele s-au vîndut, poate s-au prăduit și s-au împrăștiat pe la diverși. Dar de găsit, nu mai găsești nici o farfurioară. Și nu mai există nici urmă de cobalt.

Asta e! M-am ales cu o șapcă a lui Nicolae Ceaușescu, cumpărată la o licitație ținută în vila din Bulevardul Primăverii și cu un serviciu de vase descompletat, similar celui făcut cadou lui Nicolae și Elenei Ceaușescu și, mai apoi, vîndut pe bani buni la o licitație internațională. Și, cu asta basta! Pe doamna Covaciu n-am mai văzut-o niciodată, deși am auzit de cîteva ori de numele ei. La Alba Iulia, apăruse un tînăr om politic cu numele Covaciu. Mi-am imaginat că trebuie să aibă o legătură cu doamna Covaciu din Epoca de aur a fabricii de la Alba Iulia. La un moment dat, cineva a mai adăugat o crenguță la arborele doamnei Covaciu. Mi-a spus că tînărul om politic Cosmin Covaciu este fiul directoarei de la Porțelanul. Înainte de a fi fost promovat la Prefectura județului Alba, a condus și el o fabrică de porțelanuri, ridicată la periferia orașului ardelean. Am căutat pe Google și am dat de Cosmin Covaciu, fost director al „IPEC Alba Iulia”, a doua sau a treia fabrică de porțelanuri din Europa.

Nu m-ar mira ca IPEC să însemne de fapt „Întreprinderea de Porțelanuri Elena Covaciu”. Adică revanșa profesională a doamnei Covaciu, generăleasa care a pus porțelanul românesc pe harta Europei și a lumii. Și de la care păstrez un set de farfurii de o frumusețe rară, de un alb albăstrui și translucid, cu margini de aur, pe care l-am reîntregit abia după plecarea unei familii românești prin Europa.
Și, din moment ce și-a vîndut inclusiv vasele, cu gîndul de a nu se mai întoarce niciodată!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 10

13 Comentarii

  1. Dl Nistorescu,ardelenii ii mai ziceau fabricii si Porțolanul,nu numai Porțelanul!:)))!
    Am fost si noi mari producatori de portelanuri,de cristaluri, de viori,de avioane,de ceasuri de mana OREX,de buldozere si excavatoare,de locomotive si vapoare,de instalatii de foraj ,de strunguri carusel,de turbine hidro,etc
    Unde sunt acuma toate?

  2. Domnule Albert toate de care întrebați sunt acolo unde au decis „emanații” , prin mâinile unor străini . Tot acolo sunt și motoarele navale de la Reșița de 18, 32, 72.000 CP, grupurile hidroenergetice, motoarele de locomotive, motoarele electrice de la acleași uzine. Asemeni macaralelor și podurilor de la Bocșa, construcțiilor metalice de la Caransebeș, a minunatelor reductoare ce purtau sigla „RRR” adică fabrica de reductoare Reșița ( cooperare cu Renk Germania). Ați auzit de „Solventul”, „Dermatina” etc.etc., din Timișoara? Unde sunt „Tractorul” Brașov, al cui este „Marmosim” Simeria, de Romtelecom de alte sute și sute de fabrici, ateliere, intreprinderi? Nu cumva ne trebuie o nouă revoluție ca să se reinstaureze doar CE A FOST BUN din comunism, grefat pe o democrație adevărată și condusă de valorile intelectual- profesionale? Îmi aduc aminte cu tristețe de „Sonet 66 de William Shakespeare în anul 1600” :
    ” De tot scarbit, in moarte-as vrea sa fug,
    Sa nu-i mai vad in zdrente pe cei buni,
    Slutenia ornata cu belsug,
    Credinta compromisa cu minciuni,
    Cel harnic in batjocura platit,
    Fecioarele impinse la desfrau,
    Dezonorat cel desavarsit,
    Pe schiop tinand zburdalnicia-n frau,
    Stiinta -nlantuita de tiran,
    Talentul explicat de idioti,
    Apostrofat cel pur, ca grobian,
    Si gardianul slugarind la hoti.
    Sleit de toate astea as pleca,
    Dar lumii prada las IUBIREA mea.”

  3. „IUBIRE…bibelou de portelan…” hmmm!…siktir democratie neosecurista ,coloniala si iohannista!

  4. @Ioan Sarbu :cand Henric al VIII-lea a decis ruperea de Papalitate a bisericii engleze,a inceput persecutia impotriva catolicilor ,a bisericilor catolice si a manastirilor!Distrugerea manastirilor catolice in UK s-a numit REFORMA!
    Imi amintesc perfect de Adrian Severin,de Petre Roman si de alti Lovilutionari ai sinagogii cominterniste,care au declara industria Romaniei o „gramada de fier vechi”,combinatele „prea mari si energofage”si sustineau ca viitorul apartine intreprinderilor „mici,flexibile ”
    Si asta in timp ce Romania comunista exporta fabrici la cheie in Egipt,Siria si Irak,in timp ce in Iran lucrau mai multe tractoare romanesti decat in Romania,in timp ce construiam termocentrale la cheie in Puceng(China),Singareni(india) si Banias (siria )langa rafinaria pe care tot Romania o construise
    Mai aud diversi ipocriti”dar cu ce pret faceam toate astea ?”!Cu pretul muncii si inteligentei profesionale a celor care activau in industria romaneasca,atat!
    Astazi platim salarii si pensii astronomice magistratilor,politiei,serviciilor,etc care numai valoare adaugata nu aduc in inutila lor viata..

  5. Nu ai priceput nimic! Adica cei doi au ajuns la guvernare adunati de pe sant? De securitate ai auzit?

  6. @@ albertica:mai copile,ma obosesti,aici discutam probleme de oameni mari,pe editorial!Canta la alta masa,bag-o si pe aia cu securitatea,bag-o si pe aia cu neamtul..ce-ai mai invatat pe la gradinita..

  7. Maestre, ia te rog, de aici, un sfat de batrana gospodina care te stie suficient de bine ca sa creada ca nu organizezi petreceri acasa: pune pe masa ta de zi cu zi farfuriile alea, fie ca mananci din ele o omleta arsa facuta de tine, o piza comandata sau un brunch la pachet adus de la Mariott.Bucura-te de ele,pune-le sa iti faca viata frumoasa si sa te scuteasca de bombanelile mostenitorilor nemultumiti ca le-ai lasat un serviciu de masa pretios, dar incomplet.

  8. @Albert… Unde sa se fi dus toate? In vile, masini de lux, conturi, femei. Ai auzit de pantofi stiletto de 1000 de euro? Cum crezi ca se platesc?

  9. Daca voi credeti ca iliescu v-a adus măreață privatizare, va inserați sau n-aveti tinere de minte: piata universității v-a adus-o !!!

  10. Boulle se duce la judecător, la CEDO, căci în Ro, ei sunt avis rarissima, iar dreptatea umblă cu capul spart de pe vremea lui Pazvante Chioru( a nu se confunda cu expiratul, cu… Iaurta Chiorul din „Levantul”! D-le judecător, am avut un serviciu de mare valoare, made Ro-Ceașcă, și un Străin cărpănos mi l-a făcut țăndări! Ți l-a luat el sau tu i l-ai dat de bună voie? Eu m-am oferit să i-l ofer, din xenofilie, să se folosească de el, iar el mi l-a făcut cioburi! Vinovatul să plătească! Bine spui, dar… să stabilim vinovatul! El este vinovat, pentru că nu v-a prețuit, nici pe tine, nici serviciul, dar MAI ALES TU ești vinovat că ești gură-cască și nu dai străinilor ce ai tu mai de preț! Vechea Lege Strămoșească, Bellagină, îți spune că sunt valori care NU se negociază, NU se vând! Ele sunt neprețuite, adică n-au preț, nu-s convertibile în bani!

  11. Morală pentru românul: creștin sau naiv?! Dai tezaurul României să ți-l păzească… rușii, dai rezerva de aur a României să ți-o gospodărească vicleanul Albion, te dai pe mâna străinilor să-ți gospodărească țara, așa prost industrializată cum era și ești convins să ți-o demontezi singur, piesă cu piesă(PAS-CU-PAS!), cu propria mânuță?! Și exemplele ar putea curge gârlă! Face casă bună oare ospitalitatea și dărnicia creștină cu naivitatea ce frizează prostia, căci Biblia cere să-ți dai și cămașa de pe tine semenului… sărac, dar nu te întreabă dacă TU mai ai una de schimb, iar străinul nu este cumva gangster sau tâlhar de drumul mare!…

  12. Salutare, popor! Credeam că o să găsesc în acest articol rânduri interesante despre Tache Farfuridi Diaconu Mircea sau despre Florin Iordache zis Brânzovenescu. Dar nu. Toatâ pagina este dedicată farfuriilor și porțelanurilor de Alba. Bune și astea că nici prietenul nostru Cornil Nistoresco nu mai este ziaristul care a fost. Cât despre francezul Farfouille, eu n-am cuvinte.

  13. Dle.Nistorescu,scrieti editorial de ce zice E.Radulescu de la BNR sau creatorul programului economic al lui Dragnea,Socol, ca in iarna ne mananca criza. Ca de trei ani sustineti tot ce face Psd-Alde. Povesti cu farfurii lasati-le pt.memorii.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.