Niculae Rădulescu-Dobrogea
Eram în clasa I la Şcoala Iancului. Ajuns acasă, în strada Spătarului nr. 1, în blocul în care mă născusem, m-am zbenguit cu fratele meu mai mic, Dan. Seara, dormeam în bloc la etajul 5 la străbunica mea Theodoisia Noica (Maica). M-am băgat în pat…
– De ce esti tristă, Maico?
– Astăzi a plecat Regele…
– Poate să trăiască o ţară fără Rege?
– Da, România va fi republică…
După câteva zile, în vizită la bunicul meu Nicolae Ottescu (avocat, dramaturg, scriitor şi fost demnitar), a venit scriitorul Mihail Sadoveanu. Cei doi prieteni se disputau adesea şi pe tabla de şah. Zărindu-mă (eram o speranţă în materie), m-a provocat:
– Niculae, facem o partida?
– Cum să nu…
După un timp, m-a înghesuit, atacându-mi Regele…
– Şah!
Impasiv, am mutat altă piesă…
– Îţi iau regele!
– Nu-i nimic, jucăm în Republică…
N-am ştiut, atunci, că e atât de rău fără rege.
Cei 65 de ani scurşi de atunci m-au convins. Din ce în ce mai mult…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.