O mare speranță: va începe suspendarea

Formarea guvernului e o bună gumă de mestecat pentru imaginația curioșilor. Spectacolul împărțirii cașcavalului este interesant dintotdeauna, dar se va stinge ca un foc de artificii. Mai important și de luat aminte este, însă, spațiul ideologic în care au loc toate aceste manevre.

În prima sa declarație după alegeri, cel care ocupă funcția de președinte și-a continuat marșul în cizme cu pas de gâscă peste cadavrul democrației. Omul a declarat fără jenă că obiectivul său a fost să aducă la putere doar o anumită grupare pe care el o numește de centru – dreapta „și din acest motiv a trebuit să mă exprim un pic mai des în public”. Este vorba nu despre o opinie politică, ci despre recunoașterea unor fapte, care, alături de atâtea altele, îl fac tot mai eligibil pentru suspendarea din funcție.

Și Hitler a avut pentru alegerile din 1933 același obiectiv – de a da puterea exclusiv partidului Său, eliminând comuniștii și social-democrații de la decizia politică. Pe primii i-a arestat, pe ceilalți pur și simplu nu i-a lăsat să intre în sala parlamentului. Scopul lui Hitler, care obținuse în alegeri doar 43,9%, era să-și asigure majoritatea pentru adoptarea faimosului „Act de Împuternicire”, un surogat constituțional care i-a permis să promulge legi fără să consulte Reichstagul, transformând astfel conducerea Germaniei în dictatură.

Iohannis a declarat în mod repetat, în ultimele luni, că are nevoie și el tot de o majoritate largă și tot cu partidul Său în frunte, pentru a putea, între altele, să schimbe și Constituția. În mintea lui, legea fundamentală trebuia să devină tot un fel de „act de împuternicire” care să transforme statul în republică prezidențială și sistemul politic într-o democrație administrată, după modelul lui Putin. Prima consecință era că, datorită acestor modificări de „organigramă”, el ar fi obținut dreptul să mai candideze pentru încă două mandate.

În aceeași declarație de luni seară, „președintele” mai anunța cu de la sine putere că „PSD poate în fine după un ciclu întreg de alegeri să rămână în afara deciziei politice” și că se va ocupa personal de acest lucru. Este vorba, evident, despre un fel de diktat de inspirație nazistă.

Constituția României prevede o cu totul altă procedură, pe care acum o știu probabil și copiii cu tabletă. Președintele desemnează nu premierul, ci un candidat de premier de la partidul care a obținut cele mai multe mandate, fiind treaba acestuia dacă, timp de 10 zile, va reuși sau nu să-și formeze o majoritate. Iar majoritatea se constată la vot, în urnele din parlament, nu în pădurea de la Băneasa.

Întrebarea care se pune este pe ce bază constituțională scoate acest individ „în afara deciziei politice” un partid democratic, reprezentat în toate instituțiile europene și care, între altele, a realizat condițiile de aderare a României la UE și NATO? Cine îi dă lui dreptul să interzică participarea la viața politică a țării a unui partid care a primit de la popor, prin vot liber și democratic, cele mai multe voturi? Numai Hitler a procedat similar, în 1933, scoțându-i „în afara deciziei politice” pe comuniști și pe social-democrații, întrucât aceștia puteau bloca la vot legea împuternicirii.

Nu spun, prin această paralelă în timp, că Iohannis este nazist. Dar am dreptul la opinie să spun doar că procedeele și metodele propagandei naziste au fost readuse, în mod dramatic, în viața politică a țării și că acest pericol nu trebuie subapreciat. Ce poate fi mai clar, în acest sens, decât comportamentul „președintelui” în toată campania electorală, în care proclama „o Românie fără pesediști”, așa cum Hitler proclama „o Germanie fără evrei”? Sau decât comportamentul său de acum față de rezultatele alegerilor? Sau decât vituperările despre „ciuma roșie” și alte asemenea ale unui parvenit politic, țucălar al lui Iohannis ajuns europarlamentar, preluate la vedere, în spațiul public, pe la televiziuni și în documentele programatice ale PNL din discursurile lui Goebbels?

Poporul a simțit acest pericol și a reacționat admirabil la recentele alegeri, rejectându-i pe acești nostalgici ai regimurilor dictatoriale.

Alegerile parlamentare n-au fost între stânga și dreapta, cum se tot spune, ci între a duce țara în sus sau în jos. În pofida palmei primite la urne, Iohannis, prin toate manevrele pe care le face în aceste zile, se încăpățânează să ducă țara în jos.

Eu înțeleg că paranoidul e o boală mai grea decât covidul, dar nu putem asista pasivi, întrucât pericolul n-a trecut. Profesorul Andrei Marga considera, într-o analiză publicată în aceste zile de cotidianul.ro, că „pasul imediat de făcut este plecarea autorilor derapajului României actuale, începând cu ^președintele^. Mărginit, eminamente incult, încât a reluat până și formulele condamnate de istorie ale anilor treizeci (politica înțeleasă ca distrugere a rivalului, controlarea justiției, cultivarea ^statului paralel^, tolerarea corupției în propriile rânduri etc.), ^președintele^ ar fi cazul să se retragă. El nu face față funcției și aduce, în substanță, pagube. Altfel, se va prelungi un chin pentru toate părțile”.

Acel pas imediat trebuie făcut. Și poate fi cel anunțat, simplu și convingător, de proaspătul deputat George Simon, marți seara, la o televiziune: parlamentarii AUR vor iniția procedura de suspendare a acestui „președinte”. La auzul unei asemenea „blasfemii”, unul dintre liderii PSD, Sorin Grindeanu, prezent în studio, a rămas fără aer… Probabil că azi s-a și dus să-și ceară iertare că a asistat fără să vrea la momentul unui astfel de anunț samavolnic…

P.S. Pentru a înțelege, dacă mai e nevoie, ascensiunea AUR, luați de-aici știrea zilei: nici n-a adunat câteva de lucru de când s-a instalat la Palatul Victoria, că premierul interimar Nicolae Ciucă a și trebuit să-l primească azi dis de dimineață pe Zuckerman, ambasadorul SUA, însoțit de preşedintele unei bănci și de un funcționar la Departamentul Energiei din SUA. Miza este, desigur, „dezvoltarea parteneriatului strategic”. Mai concret, un împrumut de 7 miliarde de dolari, aranjat și băgat pe gâtul guvernului de către Zuckerman și pe care acesta vrea să-l bată repede în cuie, înainte de a-și face bagajele, odată cu instalarea lui Biden la Casa Albă. Nu se cunoaște dobânda împrumutului, nici oportunitatea acestuia și, mai ales, care e casa de avocatură americană la care se vor încheia actele…