Prin recentele lor declaraţii privind posibila amânare a referendumului pentru revizuirea Constituţiei, Crin Antonescu şi Victor Ponta, în ordinea în care le-au făcut, se arată a fi în politică, iertat să-mi fie cuvântul, doar nişte ţambalagii. Şi, din păcate, nu pentru prima oară. Dacă, începând cu veacul al XIX-lea, am avut cam pentru o sută de ani nişte adevăraţi oameni şi, la rigoare, bărbaţi politici, de data asta avem de-a face doar cu nişte adormiţi în poalele lui Barroso, Băsescu sau ale altor bunicuţe, sau prestidigitatori în al căror cuvânt nu poţi crede nici cât negru sub unghie, azi spunând una şi mâine alta, sau răsucindu-şi poziţiile, alianţele politice şi afacerile (nu numai de stat) după cum bate vântul.
Ce frumos sunau declaraţiile lui Crin în iulie 2012, când se sumeţea în faţa Comisiei Europene că România nu primeşte ordine de la ea! Şi ce ruşinos a făcut tot el stânga-mprejur când pisoiaşul Ponta s-a întors de la Bruxelles cu îmbârligata-i codiţă între picioare şi-având scrise cu fierul roşu pe frunte cele 11 comandamente! Iar în campania electorală pentru alegerile din decembrie, ce de lozinci, ce de promisiuni, câte râuri cu lapte şi miere se revărsau din gurile celor doi-trei lideri ai USL! Ziceai că vom zburda, nu altceva, peste cadavrele politice ale lui Băsescu şi corupţilor din gaşca lui!
Ce s-a ales din toate aceste speranţe şi vise frumoase? Vorbe, vorbe şi iarăşi vorbe, spulberate toate de vântul sălciu al coabitării. Pleavă şi puzderii, după spusa Poetului. Uitate şi îngropate toate, de parcă nici n-ar fi fost.
Şi am avut atâtea ocazii să le transpunem în realitate! Atâtea temeiuri legale la îndemâna unor nătăfleţi care nici măcar n-au aşteptat să le pice poamele mălăieţe în gură. Dimpotrivă, au şters putina de sub pomii cu pricina cât de repede au putut, la adierea de gheaţă a directivelor de la Bruxelles sau de mai aproape, de la microfonul cotrocean ori acela al telefonului scurt, tot de-acolo.
Am visat că nu vom mai auzi de alde Codruţa Kovesi sau Daniel Morar, şi iat-o pe prima întâi la Bruxelles şi apoi în capul, cam pătrat, nu?, dar bătucit bine, al DNA-ului. Al doilea a ajuns en fanfare la CCR şi în plus i s-a păstrat şi postul călduţ la Parchet, ca să nu facă guturai pe când va coborî, la soroc, treptele înaltei instituţii.
Am visat că Băsescu o va ţine ca gaia-maţu’ că nu-l numeşte pe Ponta prim-ministru şi-l vom mai suspenda o dată ducând referendumul până la capăt, acum, şi iată-l pe tigrul cu ochelari transformat din nou în pisoiaş la picioarele încă suspendatului revenit prin frauda Curţii la Cotroceni, parafând cu Naşul pactul de coabitare. Asta doar pentru că, o ştim bine, corb la corb nu-şi scoate ochii, parcă aşa grăieşte înţelepciunea populară. Abia în felul acesta, cel care nu prea mai îndrăznea să iasă şi să vorbească în public a fost resuscitat pe deplin ca să ne povestească basme de pe la capătul tunelului, unde va fi văzut, cum altfel, vâlvătaia infernului.
Am visat că avem un ministru independent al justiţiei în persoana Monei Pivniceru, care a fost până la urmă atât de independentă – şi faţă de Ponta şi de Băsescu – încât s-a cerut scoasă la pensie pe un loc la aceeaşi Curte, alături de mirificul Daniel, nu chiar preafericitul, dar destul, totuşi, cât să-i ajungă pe-o viaţă.
Şi ce de vise frumoase, toate spulberate în chiar sânul USL prin politicile lui Ponta de acaparare, pas cu pas, a întregii puteri şi a resurselor financiare ale guvernului. Drept care, mult hulitele politici de austeritate ale tuturor guvernelor Boc şi MRU au fost repuse pe picioare, cu toată fala, de-am ajuns să plătim mult mai umflate taxe local şi tarife pe la producătorii de gaze deocamdată, dar a fost cât pe ce şi la energie, verde au ba.
În sfârşit, marii adversari ai gazelor de şist sau ai exploatării de aur pe bază de cianuri pe la diverse Roşii Montane şi-au revizuit şi în aceste privinţe atitudinile colţoase de mai an, privindu-le acum ca pe-o adevărată binecuvântare.
Astăzi, în fine, când aveam ocazia ca, odată cu aceste revizuiri constituţionale, să-i mai dăm peste degete marinarului, căci: 1. avem rezultatele reale ale recensământului şi 2. putem lungi referendumul la două, trei zile, se trezesc Antonescu şi Ponta să ne dea nouă înşine peste degete, cu ideea comasării acestuia cu alegerile prezidenţiale de peste un an şi mai bine.
Săracă ţară bogată, dar în resurse de duplicitate, de laşitate şi de prostie.
Vae victis!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.