O radiografie a anilor ’50

Societatea Română de Radiodifuziune şi Editura “Compania” lansează cartea “Aşa s-a născut omul nou. În România anilor ’50”, semnată de Dorin Liviu Bîtfoi. Evenimentul are loc la Centrul de Presă al Societăţii Române de Radiodifuziune, joi, 9 mai, la ora 12.00. Volumul va fi prezentat de Ovidiu Miculescu, preşedinte director general al Radio România, Dan Preda, Adina Kenereş, Valentin Protopopescu şi de către autor.

“Veţi citi ca pe un roman o carte mare cum n-aţi mai văzut, dar mereu v-aţi gândit că ar trebui să existe. Nu de alta, dar vă întrebaţi din ce în ce mai des: cum de s-a ajuns aici?! Simplu: pe calea viguros deschisă… în România anilor ’50!

Şi mai simplu spus: până acum a lipsit tabloul de ansamblu, onest alcătuit din «radiografii» ale tuturor domeniilor, şi, deci, a lipsit tocmai imaginea de buldozer + malaxor + clocitoare + bandă rulantă din care a rezultat… omul nou ! Acela care pare iresponsabil, incompetent, vorbăreţ beutor de bere şi mâncător de mici, impostor de lux şi hoţ la drumul mare.

Ce am primit în schimb în ultimii 23 de ani? Păi, de pildă, relatări sobre şi demne, adesea exacte, ale marilor momente politice din intervalul ’44 – ’64. Nu am văzut însă, niciodată, de aproape, ca aici, stupizenia şi bâlbâiala la vârf, perfecta cunoştinţă a conducătorilor despre jalnica stare a naţiunii şi neputinţa lor de a face minunile promise agitatoric. Am putut citi amintiri cutremurătoare din puşcării sau studii tematice care lăsau, inevitabil, impresia unui destin nenorocit sau a suferinţei unui segment, iar nu pe aceea a unei vaste operaţiuni de distrugere şi terorizare, arborescentă, organizată în detaliu şi alimentată grijuliu etapă cu etapă. Ne-am delectat cu memoriile unor inşi de bună sau de rea credinţă, mai talentaţi sau mai terni, mândri că «s-au strecurat» prin «anii grei», care, oricum ai lua-o, le zâmbesc din depărtare, căci au fost anii tinereţii lor, valoare indiscutabilă. Fireşte, preocuparea lor în astfel de pagini nu era aceea de a analiza degradarea sistematică a justiţiei, nici îndoctrinarea în forţă a populaţiei, nici canalizarea selecţiei de cadre spre ce se putea găsi mai servil, mai amărât şi mai primitiv, nici sărăcirea programată prin naţionalizări şi stabilizări.

Şi tot aşa. Până la urmă, important era ca, în toate rapoartele de după ’89, accentele de oroare să se deplaseze de pe crucialul deceniu şase pe epoci mai recente, mai aerisite, în care mizeria socială, politică, economică şi culturală să poată fi atribuită unor trepăduşi nevrednici, unor fiinţe «fără trăsături», slujind absurdităţile ce emană de la un nedemn şi inept cuplu prezidenţial – în plus, executat, deci aflat în pace cu istoria personală, naţională şi universală. De ce oare un asemenea hocus-pocus ? De groaza unui decont, unul temut ca violent şi radical. Groază veche, răcnită deja de anchetatorii din ’57 în urechea tinerilor care «se manifestaseră» în 1956: «Dacă reuşea contrarevoluţia din Ungaria? Ne-aţi fi împuşcat». Dar groază neîntemeiată, căci, iată, nu aşa funcţionează bucureştenii care o întâlnesc pe Ana Pauker, dizgraţiată de regim, la «cumpărături în mica piaţă din faţa Operei […] Oamenii o invită galant să nu stea la coadă. […] În sala de cinematograf, spectatorii aşteaptă mai întâi să se ridice ea». Şi nu aşa funcţionează românii în general – în ciuda sforăitoarelor teorii despre ură şi răzbunare care ne împuie urechile de câţiva ani buni, dar care n-au arătat cu degetul nici o victimă”, scrie Adina Kenereş.

“Aşa s-a născut omul nou” sau cum a fost pusă România în genunchi în anii ’50 – o poveste clădită din mii de pagini de arhivă, cărţi, ziare, reviste, filme, mărturii, note şi rapoarte, scrisori, picturi şi sculpturi, registre şi reclame, cântece şi epigrame, zornăit de lanţuri şi clinchet de pahare. Un audit istoric şi moral, o prefaţă necesară oricărui proiect.

Despre vasta şi aprofundata documentare pe care se bazează volmul lui Dorin Liviu Bîtfoi, care radiografiază nu numai o epocă, dar şi influenţa pe care aceasta încă o are în societatea de astăzi, îţi poţi da seama urmărind fie şi numai cuprinsul acestui tom, împărţit în două Cărţi, pornind de la “Încolonarea clasei muncitoare”, de la dictatura proletariatului şi închisori la “Transformarea socialistă a agriculturi” şi “Economia planificată”, de la ideologia comunistă şi fabricarea “artiştilor” înregimentaţi la “Educarea omului nou”…

“Personajele lui Dorin-Liviu Bîtfoi, scrie criticul George Neagoe, sunt memorialiştii neînregimentaţi, «tovarăşii de drum», cei urmăriţi de Securitate, cei reabilitaţi, cei compromişi. Fuga lui Nicolae Balotă de la Cluj la Bucureşti şi întoarcerea lui N. Steinhardt din închisoarea de la Gherla stabilesc bornele abrutizării programate. Un pasaj excepţional surprinde dezinformarea direcţionata de stat. Oamenii par fericiţi că au locuri de muncă. Romantismul nu s-a perimat. Natura şi-a conservat eterna frumuseţe. Nimeni nu vorbeşte, pentru că nu cunoaşte ori se teme, de puşcăriile de la Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat sau Sighet. În general, lumea o duce bine şi nu se sinchiseşte de intelectuali. Încadrarea în câmpul muncii nu-i interesează pe cetăţeni, fiindcă li s-a inoculat ideea că Partidul are obligaţia să le dea «servici». Treptat, inaderenţii intră în anonimat. Se bucură un răstimp de vegetaţie şi de aerul proaspăt: «Adolescenţii fac plimbări lungi, romantice, la Şosea şi în jurul lacurilor. În Herăstrău îşi fac veacul mai multe personalităţi camuflate de vegetaţia abundentă, dar şi la plimbare prin spaţiile deschise ale marelui parc. Aproape de marele lac, la o măsuţă la care ajung trecând de nişte hăţişuri, îl poţi afla pe criticul şi istoricul literar Vladimir Streinu, concediat din învăţământ, custodele unei biblioteci în aer liber şi ghid al muzeelor din parc. Pentru această slujbă prost plătită nu e nevoie de dosar de cadre şi nu sunt necesare verificari. Un avantaj!»”