O Românie blocată şi de putere, şi de opoziţie

Mai e România guvernată, de fapt? FMI jubilează de pe margine, cu cât mai rău va funcţiona administraţia de la noi, cu atât va fi mai bine pentru FMI? FMI ar putea fi invitat să preia direct frâiele României (acordul cu FMI, negociat de actuala putere, are în continuare secrete). Legislaţia de ultimă oră, trecută forţat prin Parlament prin asumare guvernamentală (a legilor austerităţii, dovedită neconstituţională, de exemplu), e dată peste cap.

Legile austerităţii n-au intrat în vigoare din 1 iunie, între timp una a fost eliminată (aceea a tăierii pensiilor cu 15 la sută; dar nu se ştie nimic de soarta tăierii cu 15 la sută a indemnizaţiilor sociale; şomajul nu e nici el tăiat cu 15 la sută? Sigur, salariile bugetarilor se taie cu 25 la sută, cât timp?), iar cealaltă (a tăierii cu un sfert a salariilor bugetarilor), declarată constituţională, revalidată de Parlament, promulgată, publicată în Monitorul oficial, va prinde 1 iulie?

E inadmisibil ce se întâmplă, în continuare, toate proiectele de lege şi ordonanţele de urgenţă ale Guvernului se fac la plesneală, pe picior, contra cronometru, sub presiunea acordării tranşelor FMI. Ultima lovitură, cu creşterea TVA cu 5 procente (enorm!) prin ordonanţă de urgenţă, e contestată legal şi ea (la Avocatul Poporului şi apoi la Curtea Constituţională), că trebuie schimbat Codul fiscal, are cum să intre de la 1 iulie în funcţiune?

La toate produsele trebuie schimbat codul de bare (preţul) şi casele de marcat trebuie resetate pe noua TVA de 24 la sută… Euro a înregistrat „cel mai înalt nivel istoric”, cu efecte devastatoare dacă se va menţine ridicat (fiindcă la noua TVA va trebui să ţinem cont şi de calculele făcute pe cursul euro). Guvernul e depăşit de situaţie, se vede de la o poştă de un an şi jumătate – dar acum chiar că a pierdut frâiele. Trebuie să se intervină radical.

Sunt semnale alarmante că administraţia locală, mai nou, e centralizată dictatorial, că reprezentantul Guvernului în teritoriu, prefectul, are puterea să taie şi să spânzure pe orice cheltuială, că autonomia nu mai e de actualitate. Personal, nu pot să cred că s-a ajuns aici, îmi amintesc de faptul că PNL propunea să fie desfiinţată instituţia prefectului, care nu-şi justifică prin nimic importanţa, nefiind înfiinţată decât pentru clientela politică, pusă să toace bani publici după propriul plac al puterii.

Opoziţia parlamentară insistă pe faptul că PDL şi Băsescu au preferat să servească interesele clientelei lor politice (de la a-i da pe mână toate funcţiile din deconcentrate la a împărţi banii publici prin licitaţii „falsificate legal”; fiindcă a avut o campanie electorală costisitoare şi trebuie să-şi scoată banii; lasă că funcţiile bugetare se plătesc bine, corupţia face minuni, chiar dacă tai din ele 25 la sută, în spatele funcţiilor stau resursele statului, bune de jefuit, şi banii publici, buni de spoliat) şi a sacrificat interesele populaţiei de rând. În condiţiile în care salariaţii bugetari (care contează, fără ei nu poate funcţiona statul, de la medici la profesori sau poliţai la funcţionarii oneşti) au devenit bătaia de joc a actualei puteri.

De un an şi jumătate, România e ocupată de PDL, are o administraţie abuzivă „portocalie”, politizată la maximum. E clar că PDL şi-a epuizat puterea, nu are soluţii de ieşire din marasm. Nu ne place să recunoaştem, dar România este în faliment. Nenorocirea e că partidele din opoziţie se străduiesc să dea jos Guvernul, să-i penalizeze toate întreprinderile păguboase, dar nu dovedesc, măcar la nivel elementar, că au o alternativă la guvernarea actuală. Nu vorbesc de ceea ce ar putea să urmeze dacă pleacă Boc (e demis sau îşi dă demisia). Nici de măsurile anticriză (care să pună economia în mişcare, să facă bani adevăraţi). La general, pomenesc de tăierea cheltuielilor publice făcute în folosul clientelei publice, de taxe şi impozite mai mici – dar ar aduce aceste măsuri destui bani la bugetul ţării?

PNL susţine că un miliard de euro făcuţi din creşterea TVA cu 5 procente pot fi luaţi imediat din vistieria Elenei Udrea, care vrea să facă locuinţe pentru intelectuali la ţară (dând acest miliard de euro exclusiv clientelei politice a PDL pe lucrări). Iar PSD a aruncat pe piaţă „moţiunea de cenzură populară”, cu 10 măsuri pentru care guvernul Boc trebuie să plece (o critică a guvernării, prin prisma măsurilor antipopulare luate), fără să propună idei pragmatice care să aducă miliardele de euro lipsă la buget.

Opoziţia îşi face datoria, ia apărarea populaţiei de rând sărăcite de guvernanţi, dar dacă e invitată să preia puterea? Dacă intră PDL în opoziţie (că şi-a umplut sacii) şi jubilează pe seama neputinţei PSD şi PNL de a reabilita „proiectul nou de ţară”? PSD vrea să guverneze singur, la fel PNL, e exclusă o alianţă PSD-PNL – şi nu e Băsescu la mijloc! Astfel, România e blocată, doar dacă s-ar uni puterea cu opoziţia s-ar ieşi la un liman. Dar de unde unire?