O taxă pentru Apele Române ar putea îneca zeci de producători

Producătorii privați de energie din surse hidro, dar și gigantul statului Hidroelectrica vor avea mari probleme economice dacă Parlamentul va aproba taxa de 33 de lei/MWh pentru apa turbinată. Conform PATRES, organizația Patronală a Producătorilor de Energie, companiile mici riscă falimentul după ce au investit în Sistemul Energetic Național 1,2 miliarde de euro. Respectiva taxă este prevăzută într-un proiect de lege pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 225/2020 privind modificarea anumitor acte normative și stabilirea măsurilor în domeniul agriculturii. Banii din taxă vor ajunge la Apele Române. Patres susține că modificările la OUG 225 nu au niciun fundament economic ci sunt făcute doar pentru bunăstarea Administrației Naționale Apele Române, cuantumul propus pentru taxa pe apă reprezentând 17% din prețul energiei, conform ROPEX_DAM 2020. ”Atragem atenția că, mai mult, în cazul micilor producători hidro, la costurile cu taxa cu apa turbinată se adăugă alte taxe percepute de Administrația Apelor Române, precum chiria privind albia minoră, căderea asigurată. În final, toate aceste taxe reprezintă 35-40% din cifra de afaceri a unui producător”, susțin oficialii Patres.

În Raportul privind Investigaţia sectorială referitoare la gestionarea resurselor de apă de suprafaţă şi efectele produse asupra pieţelor situate în aval (energie electric şi irigaţii), Consiliul Concurenței a comunicat că această contribuție – taxa pe apă este neconcurențială, că nu ține cont de caracteristici tehnice ale centralelor electrice, recomandând o contribuție de 2% din cifra de afaceri a producătorilor din energie micro-hidro. “În primul rând, nu se cunosc considerentele în baza cărora s-a stabilit cuantumul de 33 RON per MWh produs. De ce nu 35 RON/MWh sau 10 RON/MWh?! Solicităm să se facă publică fundamenterea economică care a condus la aceast cuantum. În doilea rând, inițiatorii amendamentelor nu au luat în considerare legislația secundară privind chiria pentru albie minoră și costul cu căderea asigurată, costuri care conduc la o dublare a cheltuielilor de operare și care crează discriminare între producători, având în vedere că nu sunt imputate tuturor. În al treilea rând, trebuie să ne uităm ce se întâmplă și în cele opt țări din Europa unde se taxează apa: taxarea este diferențiată între microhidrocentrale și hidrocentrale, toate studiile care se referă la analiza privind costurile investiționale, LCOE, etc. le percep ca pe două tehnologii diferite. Și nu în ultimul rând, sunt mâhnit și dezamăgit să constat că unul din inițiatorii amendamentelor este actualul Ministru al Energiei: Ne așteptam ca domnia sa se consulte cu toți producătorii, să-i sprijine pe aceștia și mai mult să ne prezinte argumentele care au condus la stabilirea mecanismului și a cuantumului propus”, sesizează Viorel Lefter, președinte Patres.

În România funcționează, în prezent, 528 microhidrocentrale cu puteri sub 4 MW, cu o capacitate instalată totală de 468,6 MW, conform celor mai recente date ale Transelectrica. Acești producătorii plătesc trei tipuri de taxe: pe apă turbinată, de circa 1,17 lei/1.000 de metri cubi; chirie pentru utilizarea albiei minore – circa 27,31 lei/m2/lună și taxa pentru potențialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de acumulare, de 238,88 RON x metri cădere/lună. În cazul unei microhidrocentrale, suprafața chiriei albiei minore supusă taxării este cuprinsă între 60 și 100 de metri pătrați.

Și perla statului, Hidroectrica, este lovită de această taxă. ”Această sumă reprezintă o creștere de peste 55% pentru Hidroelectrica și pentru , având în vedere că în ultimii 5 ani compania a plătit o taxă echivalentă cu aproximativ 21 RON / MWh produs”, susțin reprezentanții Fondului Proprietatea, fondul care deține un pachet minoritar la Hidroelectrica. Comentând pe marginea acestui subiect, Johan Meyer, CEO al Franklin Templeton București și Manager de Portofoliu al Fondului Proprietatea a declarat: „Fondul salută introducerea unui tarif fix bazat pe energia electrică produsă, care este un mecanism mai transparent, și neutru din punct de vedere tehnologic, pentru a determina contribuțiile datorate ANAR și nu necesită ca Hidroelectrica să instaleze echipamente de măsurare a apei. Cu toate acestea, suntem profund îngrijorați de nivelul propus al taxei, care generează costuri suplimentare arbitrare și nejustificate pentru companie, întrucât taxa pe apă plătită de Hidroelectrica va crește de la aproximativ 350 milioane lei la aproape 528 milioane de lei într-un an hidrologic mediu. Considerăm că este o creștere inutilă și nerezonabilă, favorizând pe nedrept o altă instituție de stat, mai ales că serviciile de gestiune a apei furnizate de ANAR nu s-au îmbunătățit și, prin urmare, nu justifică o creștere a acestei taxe. Această majorare reprezintă un regres în ceea ce privește rentabilitatea Hidroelectrica și transmite un mesaj negativ investitorilor din sectorul energetic românesc. Solicităm Camerei Deputaților să nu aprobe nivelul propus al taxei pe apă și să permită analizarea în continuare a nivelului potrivit al acesteia.”

Contribuțiile aferente apei uzinate plătite de Hidroelectrica în 2018 și 2019 au reprezentat 48,1%, respectiv 45,4% din veniturile curente ale ANAR și au reprezentat 74,2% 2 , respectiv, 55,7% 2 din cheltuielile salariale plătite angajaților ANAR, având în vedere că acestea sunt în continuă creștere. În plus față de taxa pe apă, activitatea Hidroelectrica este împovărată de mai multe proiecte de investiții istorice aflate în derulare, al căror scop principal este gestionarea rațională și sigură a resurselor de apă, în timp ce componenta de producere a energiei electrice este relativ minoră. Multe dintre aceste investiții istorice, care oferă în esență un serviciu public, au aparținut de-a lungul timpului ANAR. În ceea ce privește aceste investiții în esență publice, la sfârșitul anului 2019, Hidroelectrica a trebuit să recunoască ajustări negative de valoare în valoare totală de peste 3,2 miliarde lei.

Autorii actului normativ mai sus menționat susțin că dacă nu modifică legea, firmele se confruntă cu un impact major asupra costurilor cu apa uzinată și în acest sens exemplifică impactul asupra Hidroelectrica, ale cărei costuri cu apa ar crește de la valoarea de 365 milioane de lei, estimată pentru 2021, la o valoare maximă de 988 milioane de lei. Practic, legiuitorul susține una, adică reduce costurile, iar companiile altceva, în sensul creșterii costurilor.

În urma analizei legislației în vigoare, a rezultat, se arată în nota de fundamentare a actului normativ, a rezultat că mijloacele de măsurare, în baza cărora se percep taxe, trebuie să fie supuse controlului metrologic legal. Din lista mijloacelor de măsurare supuse acestui control, pentru contoare de apă, se regăsesc doar contoare de apă pentru conducte cu diametrul de până la 200 mm. În cazul centralelor hidroelectrica aflate în gestiunea Hidroelectrica, diametrul conductelor prin care se tranzitează apa către turbinele aferente centralelor au valor mai mari de 1.000 mm, cele mai mici diametre existând la doar în cazul unor microhidrocentrale, respectiv de 400 mm. Autorii legii susțin că nu există actualmente posibilitatea tehnică de a insttala echipamente de măsură și control metrologate legal și care să fie agreate de ANAR și din această cauză este nevoie de soluții alternative optime din punct de veere al resurselor tehnice disponibile, raportat la impactul asupra operatorilor economici din sectorul energetic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.