O toamnă cât un Brexit la puterea a treia pentru UE

O toamnă cu trei referendumuri pune pe jar întreaga Uniune Europeană, pentru că aceste consultări publice din Bosnia și Herțegovina, Ungaria și Italia pot produce un cutremur mult mai mare decât referendumul pentru Brexit din luna iunie. Impactul pe plan intern va fi major, însă fiecare referendum va trimite, și o face deja, unde de șoc în întreaga Europă, și în special Croația (unde au loc alegeri parlamentare), Austria (alegeri prezidențiale), până în Spania (foarte aproape de al treilea scrutin parlamentar în decurs de doar un an).

O problemă nerezolvată în Balcanii de Vest

UE are o problemă nerezolvată în Balcanii de Vest, iar ea pare să țină în acest moment mai degrabă de situația din Bosnia și Herțegovina decât de relația dintre Kosovo si Serbia. Ani de zile, Comisia Europeană și statele membre i-au ”încurajat” pe liderii de la Sarajevo să înceapă să-și rezolve singuri problemele, să restructureze economia muribundă, să ofere libertate presei. Însă sistemul instituțional din Bosnia și Herțegovina face ca acest lucru să fie aproape imposibil.

Țara este condusă de o președinție colectivă (cu câte un reprezentant al croaților, bosniacilor musulmani și sârbilor), cu un Înalt Reprezentant al comunității internaționale (până acum toți Înalții Reprezentanți au fost numiți de către UE, iar adjuncții lor au fost numiți de către SUA) care are prerogative foarte importante și care nu poate fi tras la răspundere de instituțiile greoaie ale statului. Apoi, Bosnia și Herțegovina are instituții judiciare separate, parlamente, guverne și președinții separate pentru Fedearația Bonsia-Herțegovina (entitatea croato-musulmană) și pentru Republica Srpska, entitatea sârbă. Nimic nu se poate mișca în acest stat fără un acord, imposibil de atins, între aceste instituții disparate.

Acesta este fondul pe care Milorad Dodik, președintele Republicii Srpska dorește să organizeze un referendum pe 25 septembrie. Întrebarea: ”Doriți ca ziua de 9 ianuarie să fie sărbătorită ca Ziua Republicii Srpska” – practic un referndum asupra independenței entității sârbe, prima manifestare cu adevărat importantă a secesionismului sârb după semnarea Acordului de la Dayton, în 1995, care a configurat actualul stat.

Secesiunea ar îngropa șansele Bosniei și Herțegovinei de a mai face un pas pe calea integrării europene, după intrarea în vigoare a Acordului de Stabilizare și Asociere în 2015, și după depunerea cererii pentru aderare, în 2016. Secesiunea ar crea încă un cap de pod pentru Moscova în Balcanii de Vest (după acțiunile de influențare ale evoluțiilor politice din Macedonia și Muntenegru), căci Republika Srpska mizează pe sprijinul Rusiei.

Curtea Constituțională de la Sarajevo a declarat neconstituțional acest referendum. Regimul de la Belgrad a încercat să-l convingă pe președintele Dodik să renunțe la referendum, însă, dorind să păstreze o linie echilibrată între Rusia și UE, președintele sârb Tomislav Nikolic și premierul Aleksandar Vucik nu au putut fi convingători. În ciuda acestor eforturi și a unei declarații care condamnă inițiativa a Consiliului pentru Implementarea Acordului de Pace de la Dayton (din care fac parte SUA, Rusia, Arabia Saudită, Consiliul Europei), se pare că referendumul va avea loc la data stabilită.

Croația alunecă pe panta naționalismului

Evoluțiile din Bosnia și Herțegovina pot tulbura și mai mult apele în Croația vecină, unde alimentează un curent naționalist în ascensiune. După eșecul unui guvern condus de Uniunea Democratică Croată – HDZ (de dreapta), au loc alegeri chiar în această duminică de 11 septembrie. Campania a alunecat către temele naționaliste, pentru că atât dreapta, cât și Partidul Social Democrat au nevoie de voturile acestui electorat. Așa se face că liderul stângii, Zoran Milanovici, a început să vorbească despre bunicii săi care au luptat alături de ustași, a declarat că guvernul sârb este ”o adunătură de aroganți mizerabili” și a spus că Bosnia și Hertegovina ”nu poate funcționa ca stat”. Milanovici este considerat favoritul alegerilor, însă va fi o victorie neconcludentă. Ultimele sondaje arătau că a sa coaliție de centru-stânga va obține 55 de mandate, în timp ce HDZ va lua 53 de mandate.

Iradierea politicii lui Viktor Orban

Pericol major pentru unitatea UE care vine din Ungaria, unde pe 2 octombrie va fi organizat referendumul legat de cotele obligatorii de imigranți impuse de Bruxelles statelor membre. Întrebarea: ”Doriți ca UE să hotărască așezarea unor populații străine în Ungaria, fără aprobarea parlamentului național?”. Criticii consideră că întrebarea manipulează, pentru că Ungaria s-a angajat prin Tratatul de aderare să respecte legislația UE.

Guvernul condus de Viktor Orban a considerat incorectă adoptatea cotelor obligatorii de imigranți prin vot de majoritate în Consiliul European și nu prin unanimitate. Campania antiimigraționistă a guvernului care nu se confruntă decât cu o opoziție aproape inexistentă a stângii ungare și care și-a subordonat o bună parte din presă, va avea succes, consideră analiștii.

Un ”NU” la referendumul din Ungaria nu va însemna că automat Ungaria nu va mai fi obligată să respecte cotele obligatorii de imigranți. Însă acest referendum poate dăuna mai mult Uniunii chiar decât Brexitul, căci de această dată instituțiile vor fi măcinate din interior de un foarte posibil val de derogări, de exceptări pentru tot mai multe state membre. Se va manifesta o încurajare pentru încălcarea regulilor europene, odată ce Ungaria va păși pe acest drum.

Un președinte de extremă-dreapta în Austria

Ceea ce se întâmplă în Austria vecină reflectă această tendință. Tot pe 2 octombrie, în Austria se va repeta al doilea tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat inițial în luna mai. Curtea Constituțională a decis că alegerile au fost fraudate (în centrul disputei au fost voturile prin corespondență), acceptând astfel plângerea depusă de Partidul Libertății, de extremă-dreapta.

Câștigate inițial de un candidat independent, cu viziuni pro-europene, susținut de ecologiști, alegerile din octombrie vor înclina balanța în favoarea candidatului extremei drepte, Norbert Hofer, favorit al sondajelor. Funcția prezidențială este mai mult simbolică, însă un succes al extremei drepte poate acționa ca o locomotivă la alegerile parlamentare din 2018. Teama partidelor tradiționale se poate vedea din ultimele decizii luate recent de guvernul de mare coaliție dintre social-democrați și populari, decizii menite să mențină de partea partidelor moderate electoratul nemulțumit de politica imigrației de până acum. Astfel, guvernul a decis limitarea numărului de imigranți primiți anual la 37.500, expulzarea imediată a imigranților ce comit infracțiuni și a intrat în dispută cu Ungaria din cauza imigranților cărora Budapesta le permite trecerea în Austria.

Pariul riscant al lui Matteo Renzi

Nu în cele din urmă, referendumul constituțional din Italia poate bulversa grav scena politica din Peninsulă. Data consultării nu a fost stabilită, însă premierul Matteo Renzi a sugerat ca va avea loc între 15 noiembrie și 5 decembrie. Referendumul este pariul premierului de centru-stânga încă de la începutul mandatului său – dacă va pierde referdumul, va părăsi guvernarea.

Miza este reducerea prerogativelor și a numărului fotoliilor din Senat. Sistemul parlamentar italian funcționează foarte greoi, pentru că multe din atribuțiile celor două camere se suprapun, iar aceasta garantează blocaje politice de durată. Reforma propusă de Renzi este bine văzută în toate cancelariile europene, însă în Italia electoratul este împărțit în două tabere aproape egale și rezultatul referendumului este incert.

Pentru UE, consecințele negative au apărut chiar înainte de referndum, pentru că Renzi s-a folosit de situația politică pe muchie de cuțit pentru a forța Germania Angelei Merkel să accepte o încalcare a tratatelor europene și sa permită guvernului italian împrumutarea masivă a băncilor autohtone, pentru a evita o criză potențial mult mai gravă decât Brexitul. Așadar, Italia se adaugă la deja lunga listă a statelor privilegiate, beneficiare de derogări și care subminează asfel unitatea europeană. În cazul unei înfrângeri a lui Renzi, ”dezastrul” va lua chipul lui Beppe Grillo, comicul-blogger italian care conduce ”Mișcarea de 5 Stele”, un partid antisistem și cu tendințe eurosceptice care va fi arbitrul scenei politice italiene, câtă vreme stânga îl poate pierde pe liderul Matteo Renzi, iar dreapta încă nu găsește un înlocuitor pentru Silvio Berlusconi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.