Da, cam asta ar fi, oamenii au pierdut sensul lucrurilor acum că războiul din Ucraina face ravagii mondiale. La sfârşitul lui august, întregul București, dezamăgit de Președinte, de Guvern, de Parlament, a pornit în căutarea Marelui Iniţiat.
Uite-așa alergau toți pe străzi, fără de noimă. Unii spuneau că e vorba de Superiorul Necunoscut, alţii că cel care vrăjise întreaga suflare nici nu şi-ar fi avut sălaşul pe Pământ. Madam Zenobia era cât pe-aci să mă dibuiască, dar i-am făcut două, trei pase magnetice şi şi-a mutat gândul de la mine. Klaps, antrenorul de fugi-gi, m-a oprit într-o bună zi pe stradă şi mi-a spus că-mi face cinste cu o halbă, două. Mi s-a plâns în fel şi chip că Superiorul Necunoscut refuză să i se arate, deşi ţinuse dietă şi respectase codul Wudo cu cea mai mare sfinţenie și ieșise din rndurile PMP. Crezi că o să mi se arate?
Zi, se va întâmpla această minune?! I-am cântat în strună. De bună seamă că Superiorul Necunoscut, sub a cărui vrajă trăiau cu toţii, avea să-l aleagă. Şi de ce nu, la urma urmei?! Crezi că o să am norocul ăsta? Să pun mâna pe Marele Premiu?! Alergau cu toţii după milioanele puse la bătaie de nu ştiu cine, care pusese lumea pe jăratic, lăsând ca indiciu doar numărul unei căsuţe poştale. Până şi domnişoara Elvira umbla după Superiorul Necunoscut, vrând să-i pună câteva întrebări despre structura intimă a Universului şi despre mersul ascuns al lumilor la sfârşit de mileniu. Elvira mi-a telefonat într-o seară cu gânduri neruşinate. Nu mai ţin minte ce scuză am invocat. Nu m-am întâlnit cu ea şi nici n-am căutat-o.
Nu e oare dragostea una din căile sigure către Absolut?! În sfârşit, până şi garda civilă a început să umble după Superiorul Necunoscut, vrând să-l someze în numele Republicii să dezvrăjească oraşul. Uneori, seara îi aud pe gardieni tropăind pe trotuar, gata, gata să-l burduşească pe Superiorul Necunoscut în duba lor argintie. Am o oarecare simpatie pentru aceşti vajnici apărători ai ordinii publice. Deschid fereastra şi îi îmbărbătez. Ei mă salută cu mâna la chipiu, pocnind din călcâie. După ce se pierd prin aburul înserării, eu mă privesc îndelung în oglindă şi-i fac cu ochiul Superiorului Necunoscut.
Curvăsăreala Românească e una dintre cele mai ciudate boli din această lume de când e ea lume şi de care sunt bolnavi unii români in Istorie. Unii, în istoria României, se bat cu cărămida în piept, de exemplu, că ar lupta împotriva ruşilor dar pe din dos fac afaceri cu ruşii de numa’, numa’ şi, bineînțeles, sunt pregătiţi să-i trădeze pe ruşi atunci când le va veni bine. Alţii, în istoria României, îi pupă-n fund pe americani dar de fapt urăsc capitalismul dar se folosesc de el pentru că-i îmbogăţeşte vertiginos. Vor fi gata să le dea cu tifla americanilor atunci când va veni momentul prielnic. Istoria Oficială a României ne-a păcălit tot timpul făcându-ne să credem că am fi fost mari viteji de-a lungul vremurilor. Nici pe departe.
Ne-am dat cum a bătut vântul să nu care cumva să ne ologim, să nu care cumva să ni se ducă dracului bruma de avere. Conducătorii românilor, în mare parte, au fost nişte oameni mici şi ticăloşi pe care Istoria Oficială i-a vopsit în culori vesele, eroice, false.
Exact asa: „Curvăsăreala Românească e una dintre cele mai ciudate boli din această lume de când e ea lume şi de care sunt bolnavi unii români in Istorie. Unii, în istoria României, se bat cu cărămida în piept, de exemplu, că ar lupta împotriva ruşilor dar pe din dos fac afaceri cu ruşii de numa’, numa’ şi, bineînțeles, sunt pregătiţi să-i trădeze pe ruşi atunci când le va veni bine. Alţii, în istoria României, îi pupă-n fund pe americani dar de fapt urăsc capitalismul dar se folosesc de el pentru că-i îmbogăţeşte vertiginos. Vor fi gata să le dea cu tifla americanilor atunci când va veni momentul prielnic. Istoria Oficială a României ne-a păcălit tot timpul făcându-ne să credem că am fi fost mari viteji de-a lungul vremurilor. Nici pe departe.
Ne-am dat cum a bătut vântul să nu care cumva să ne ologim, să nu care cumva să ni se ducă dracului bruma de avere. Conducătorii românilor, în mare parte, au fost nişte oameni mici şi ticăloşi pe care Istoria Oficială i-a vopsit în culori vesele, eroice, false.”