Occidentul ca formă culturală

Până acum, europenitatea occidentală era considerată prin rădăcinile ei: gândirea grecilor antici, dreptul roman şi creştinismul.

O anume tradiţie astrologică pune anul 1413 (intrarea sub constelaţia Peştilor) drept poartă prin care s-a făcut vizibilă diferenţa specifică a occidentalismului: apariţia ştiinţelor materialiste ale naturii.

Această tradiţie susţine că, în primii 700 de ani sub o nouă constelaţie, influenţele fostei dominante zodiacale au a se manifesta în continuare (din ce în ce mai puţin pregnant, desigur).

Ne uităm în istoria ultimelor şapte secole şi constatăm că influenţele greco-latine şi iudeo-creştine au început să slăbească mai ales în secolul al XIX-lea, iar acum, la început de secol XXI, sunt lichidate în forme ce conservatorilor li se par revoltătoare. Asistăm chiar acum la excese progresiste pe care conservatorii le consideră impardonabile. Dar spiritul ştiinţific din primele şapte secole de occidentalism a cunoscut deja o transformare majoră. De unde produsele sale tehnologice erau menite a fi folosite fără mari transformări de mentalitate culturală, acum, noile tehnologii ale inteligenţei artificiale modifică drastic cutumele inteligenţei omeneşti. Occidentul pare a ne spune că nu are să mai fie cum a fost în formele sale culturale şi în mijloacele sale intelectuale.

N-au decât să deplângă conservatorii că se pierde ceva preţios, căci tot ei au avut deja prilejul să constate că întotdeauna când se câştigă ceva preţios se şi pierde ceva nu mai puţin preţios.

Ce se câştigă? Încă nu e prea clar. Îndrăznesc să presupun că mergem către eflorescenţa unei revelaţii, elitiste, mai întâi, apoi generalizabile. Un filosof de secol XVII a formulat-o aşa: tot ce vine în intelect vine prin simţuri, în afară de intelectul însuşi.

De unde vine intelectul însuşi? Întrebarea aceasta are a fi stimulată de generalizarea planetară a noilor tehnologii IT şi AI, căci intelectul nu va putea accepta ca maşinile să gândească în locul său chiar totul. Va dori să gândească ceea ce maşinile nu au cum: ce e gândirea şi ce este acest instrument al său pe care îl numim intelect?

La capătul acestui drum există două soluţii potenţiale: intelectul este cel mai bun produs al materiei, pe de o parte; intelectul este un produs al spiritului supramaterial, pe de altă parte.

Antichitatea, căreia i-am onorat influenţele până de curând, n-a putut dezvolta gândirea sa despre cele spirituale în corelaţie cu o gândire puternică despre cele materiale. Occidentalismul apare a fi prima epocă în care corelaţia aceasta are a putea merge pe vârfuri (în sensul în care prin mers pe vârfuri înţelegem mers pe înălţimi, iar nu grija de a nu deranja cutumele şi prejudecăţile din jur).

Dau un singur exemplu: acum, în lumea ştiinţelor tari, finanţări mari merg către cercetările gravitaţiei cuantice. În acest domeniu, spaţiul şi gravitaţia sunt echivalente. Este căutată, aşadar, cea mai bună ipoteză despre „grăunţele” infinitezimale ale spaţiului. Şi este deja acceptat faptul că timpul apare ca un derivat al realităţilor gravitaţionale. Iar acestea, ca un derivat al unor realităţi calorice aflate pe drumul lor de la cald la rece. Cercetările sunt foarte avansate. Noile premii Nobel aici vor fi luate.

La capătul acestor noi revelaţii ştiinţifice, îşi aşteaptă aplauzele cuvenite o viziune spirituală care deja de o sută de ani a profeţit că aşa va evolua fizica. O viziune care susţine că intelectul are origini spirituale şi tocmai de aceea poate face profeţii ce se împlinesc. Nu întotdeauna. Doar după ce a învăţat să-şi ia informaţiile şi din lumea spiritului. Mereu a făcut aşa? Desigur. Dar acum vine vremea să o facă cu deplină conştienţă.

Rădăcinile occidentalismului au o scoate la iveală o tulpină. Eflorescenţele de pe urmă au a fi chiar acest intelect conştient de esenţele sale spirituale.

Cunoaşterea despre om aşa cum o ştim din trecut intră chiar acum, sub ochii noştri, într-un con de umbră. Va reveni cândva, străluminată de revelaţiile spirituale din ştiinţele despre materie. Acum vine un postumanism urât, întunecat, apoi va fi necesar să ne întoarcem la ceea ce ştiam despre om din rădăcinile noastre.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Ioan Buduca 1112 Articole
Author

2 Comentarii

  1. Daca supravietuim extinctiei noastre ca specie, indusa de propriile noastre mijloace/tehnologii si gestionari, vom evolua probabil conform aceluiasi pattern, triadei hegeliene — teza-antiteza-sinteza — in cine stie ce alte civilizatii – ramificatii elicoidale arborescente…

  2. „Doar un zeu ne mai poate salva”, a afirmat Heidegger in interviul acordat in anul 1966 revistei Der Spiegel…
    Suntem materie si energie in malaxorul istoric pe care l-a zamislit si pus in miscare hubrysul stramosilor indepartati.
    Cred ca grecii antici s-ar inspaimanta daca ar putea sa vada cat de alienati suntem din cauza stiintei aplicate.De stiinta fara constiinta…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.