Occidentul începe ordinea în ţările balcanice

Problemele imense produse în interiorul Europei unite de România (şi de Bulgaria, dar într-o mai mică măsură) după aderarea la UE din 2007 au determinat o schimbare de optică a liderilor principalelor puteri occidentale în privinţa structurilor de putere instalate cu sprijinul lor în ţările din Balcani care se pregătesc să adere la marea familie europeană.

Aderarea României şi Bulgariei la UE, în 2007, s-a dovedit după trei ani că a fost o decizie pripită, în condiţiile în care, iată, cele două ţări fac acum dovada faptului că nu erau pregătite. Destul de târziu, liderii UE au realizat că structurile politice aflate la putere în România şi Bulgaria (structuri de putere sprijinite făţiş de Occident) aveau şi au încă legături strânse cu afacerile oneroase şi cu criminalitea organizată, două chestiuni care riscă să dinamiteze nu doar stabilitatea şi aşa fragilă a celor două ţări, ci chiar stabilitatea vechii Europe.

Lecţia „România şi Bulgaria” i-a determinat pe decidenţii europeni să înceapă o acţiune în forţă împotriva celor aflaţi la putere (până mai ieri, bine văzuţi în UE) în acele ţări din Balcani care doresc să adere la Uniunea Europeană.

O excelentă analiză pe această temă a apărut în PressEurop, săptămâna trecută. Iată traducerea integrală a articolului din PressEurop despre „Curăţenia de primăvară din Balcani”.

Balcani

A început curăţenia de primăvară!

Croaţia, Kosovo, Muntenegru: În doar două săptămâni, lideri sau foşti lideri din aceste trei ţări au fost anchetaţi, puşi sub acuzare sau arestaţi. Punctul lor comun, după cum remarca un săptămânal din Muntenegru, este faptul că UE doreşte să facă curăţenie în aceste ţări, pe drumul către aderare.

Fostul prim-ministru croat Ivo Sanader a fost arestat în data de 10 decembrie, întocmai ca într-un film poliţist, în Austria, în baza unui mandat de arestare emis de ţara sa. El se află, în aşteptarea extrădării, în închisoarea din Salzburg şi este dispus să răspundă acuzaţiilor de corupţie care i se aduc. Cu o zi sau sau două înainte de arestarea sa, chiar înainte ca Parlamentul să îi ridice imunitatea, Sanader a fugit din Croaţia şi îşi planificase să „asiste” la propriul proces din Statele Unite ale Americii. Dar planul său a eşuat, deoarece americanii au anulat viza şi „prietenii” austrieci l-au privat de libertate. Cu doar un an în urmă, Washington şi Viena îl puneau pe un piedestal.

Câştigătorul recentelor alegeri din Kosovo, prim-ministrul Hashim Thaci, nu a mai avut timpul necesar pentru a sărbători victoria. A doua zi după victorie, raportorul Consiliului Europei, Dick Marty, faimos pentru investigarea scandalului închisorilor secrete ale CIA pe teritoriul european, a prezentat un raport în care se referă la Thaci ca liderul unei organizaţii mafiote, implicat în traficul de arme şi de droguri şi, chiar şi în traficul de organe.

Viaţă mai înspăimântătoare decât ficţiunea

Acuzaţiile aduse de Marty au apărut şi pe fondul revelaţiilor publicate de Carla Del Ponte, fost procuror al Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, în cartea sa „Vânătoarea. Eu şi criminalii de război”.

În anii ’90, în calitatea sa de şef al grupului Drenica (adunare a liderilor UCK, Armata de Eliberare din Kosovo), Thaci a organizat răpiri şi a trimis prizonieri în Albania, acolo unde acestor prizonieri le-ar fi fost colectate organele.

În Balcani, viaţa este mai teribilă decât ficţiunea. Ca şi cum crimele şi războaiele din anii ’90 nu ar fi fost suficiente. În majoritatea ţărilor din regiune au fost introduse sisteme politice bazate pe cleptocraţii, crimă organizată şi presupus patriotism. Pe ruinele fostului stat comunist au apărut nişte aşa-zise elite, oarecum amuzante, nişte elite care ar trebui să meargă de fapt la închisoare sau la balamuc.

Puterea nelimitată a acestor elite se bazează pe o avere enormă. Liderii din regiune, de la Zagreb la Pristina, au deturnat resurselor naţionale în buzunarele lor şi în cele ale prietenilor lor. Puterea lor enormă a fost cimentată de către o armată de propagandişti, mereu de gardă în mass-media, la catedrele de istorie şi politică de la Universitate. Aceşti propagandişti au avut sarcina de a descrie pe liderii lor naţionali ca pe nişte mesia, şi să îi califice pe adversarii acestora ca pe nişte criminali. Marea majoritate a populaţiei sărăcite din această regiune a aprobat, cu buletinele de vot, minciuna conform căreia adevăraţii eliberatori au venit la putere, girând în acest fel ameninţările permanente la care sunt supuse aceste ţări.

Oroare şi ruşine

Desigur, comunitatea internaţională are o mare responsabilitate în debandada din Balcani. „Am citit documentele secrete despre Thaci scrise de analişti de Vest, cu un sentiment de oroare şi ruşine”, scrie Marty. Ei ştiau totul, şi cu toate astea, au pariat pe Thaci. Raportul lui Dick Marty constată ceea ce diplomaţii occidentali recunosc în discuţii private: în Kosovo, Occidentul a încurajat stabilitate în detrimentul justiţiei, scrie Reuters într-o analiză. Ca şi cum s-ar putea realiza stabilitatea fără dreptate!

Diplomaţii de la Podgorica, care l-au lăudat public pe Milo Djukanovic (fost prim-ministru şi fostul preşedinte al Republicii Muntenegru, a demisionat 21 decembrie 2010), recunosc în privat că Muntenegru este mai aproape de Kosovo decât de Croaţia în privinţa naturii sistemului său politic.

Djukanovic ar fi fost fericit că problema sa principală ar fi fost doar aceea a relaţiilor ilicite ale guvernului său cu compania de marketing a unui prieten apropiat, sau împrumuturile acordate prietenilor săi de banca austriacă Hypo Alpe Adria

(suspectată de implicare în diverse scandaluri de corupţie). Dar acestea sunt principalele puncte ale acuzaţiei aduse împotriva fostului premier croat, Sanader.

Revenind la analogia cu Thaci, în Muntenegru, din fericire, nu s-a constatat că se ocupă de traficul de organe, dar a excelat în alte tipuri de trafic. Aici s-au făcut adevărate afaceri cu diavolul, cum se spune. După contrabanda cu ţigări, acum, Muntenegru a devenit un important canal de răspândire a traficului de cocaină şi heroină.

În aproape 20 de ani de putere necontestată, prim-ministrul muntenegrean a acaparat împreună cu partenerii săi şi cu familia sa resursele economice ale ţării şi a angajat ţara în proiecte foarte îndoielnice, dacă se aminteşte numai de privatizările dubioase ale Combinatului de Aluminiu de la Podgorica şi a Combinatul Siderurgic Prva Banka (ambele deţinute deţinute de Aco Djukanovic, fratele de premierului).

A fost ca şi cum nimic nu s-a întâmplat! Într-o ţară normală, un singur caz cum e cel al Prva Banka, care a condus la colapsul sistemului financiar din Muntenegru, ar fi fost suficient pentru a-l duce pe primul-ministru, fraţii săi şi sponsorii lui în închisoare. Dar Occidentul s-a mărginit să privească toate acestea cu un ochi vigilent şi l-a urcat şi pe Djukanovic pe un piedestal…

Iar acum realizăm că, de fapt, cea mai mare ameninţare la adresa stabilităţii în Balcani nu sunt conflictele etnice, ci crima organizată? Se pare că Occidentul a decis în cele din urmă să se implice în politica schimbărilor fundamentale din această zonă, mult prea mult întârziate.

Dovadă că lucrurile stau aşa sunt recentele întâmplări din zona Balcanilor: cazul Sanader în Croaţia, raportul Consiliului Europei cu privire la Kosovo, şi cerinţa de a lupta împotriva corupţiei la cel mai înalt nivel, cu condiţia că UE a cerut deschiderea negocierilor de aderare cu Muntenegru (ţara a obţinut statutul de ţară candidată la aderarea în 17 decembrie 2010).

Curăţenia de primăvară începută la Zagreb fără îndoială va ajunge şi în Muntenegru. Gruparea condusă de Djukanovic, fraţii săi şi partenerii săi de afaceri riscă să ajungă în instanţă pentru jefuirea statului. Pentru a începe curăţenia, boss-ul trebuie să plece.

                                                                                              Milka Tadic Mijovic, Monitor, Podgorica

Văzută de la Belgrad:

Europa trebuie să investească

În sud-estul Europei, UE se confruntă cu două opţiuni: prima este un şoc, reprezentat de integrarea tuturor ţărilor din Balcanii de Vest, a doua este calea spre necunoscut. A crede că ţările din regiune sunt capabile să facă faţă singure provocărilor de tranziţie este o iluzie.

Europa trebuie să înţeleagă că stabilitatea Balcanilor nu poate fi doar un scop. Lipsa de speranţă din societăţile balcanice îi conduce pe oamenii de aici să caute o viaţă mai bună în afara graniţelor statelor lor. Stabilitate fără dezvoltare este nu este nimic altceva decât dovada unei stagnări politice şi economice.

De aceea, Europa trebuie să acţioneze. Imediat. Aşa cum a făcut-o cu fostul premier croat Ivo Sanader. Curăţenia de primăvară anti-corupţie a început în România şi Bulgaria. Ea a continuat în Croaţia şi va ajunge, fără îndoială, în Serbia şi în alte ţări candidate la aderare. Toate, fără excepţie, trebuie să treacă prin purgatoriu.

                                                                                            Bosko Jaksic, Politika, Belgrade

Update – Ce e presseurop.eu?

Presseurop.eu este un site important de știri, care are sediul în Paris.

Preseurop.eu publică zilnic o selecţie de articole alese din peste 200 de titluri din presa internaţională. Aceste articole sunt traduse în zece limbi – engleză, franceză, germană, spaniolă, română, italiană, portugheză , olandeză, poloneză şi cehă.

Presseurop.eu a fost creat în 2009 și aparține consorţiul media Courrier International, care mai deține patru reviste specializate în ştiri internaţionale – Courrier International (Paris), Courrier Internacional (Lisabona), Forum (Varşovia) şi Internazionale (Roma). Grupul Courrier International beneficiază de sprijin financiar din partea Comisiei Europene. Echipa internațională de la presseurop.eu are indepedență editorială totală.