Ocolul Pămîntului cu millennials

Fac parte dintre cei care suferă că nu înțeleg mare lucru din reacțiile unor compatrioți mai tineri. Nu am pretins niciodată să fiu înțeles. Mai multe decenii am făcut jurnalistică fără să știu că am sau nu niște cititori și că interesează pe cineva ceea ce scriu. Am socotit de datoria mea profesională să înțeleg lumea din jurul meu, iar nu aceasta să se oprească într-un fel sau altul la existența mea.

Stau la volan ore întregi și, la drum lung, ascult tot felul de muzică. Orice, de la rap la house, de la pop la jazz și la muzică clasică. Și nu pot să mă abțin să scriu că radiourile sunt invadate de niște texte de un cretinism cumplit. Și măgarul, dacă ar putea scăpa niște vorbe, ar ajunge la niște panseuri mai acătării. Culmea este că versurile cretine nu apar în cîntecele unora care abia se chinuie și ei la porțile gloriei. Nu, limbajul cretin domină cîntecele vedetelor în vogă. N-am pe cine înjura, n-am pe cine trage de mînecă! Nu interesează pe nimeni. Nu se revoltă nimeni. Nu pot semnala situația nici măcar unui post de radio. De regulă, șefii radiourilor sunt cei care tropăie pe calea undelor și se hăhăie în același stil stupid. Și rîd din cinci în cinci secunde, probabil din dorința de a transmite populației optimismul lor de comandă sau produs prin stoarcere de creiere. Și ei vorbesc în același limbaj care nu-i decît limbajul de pe bloguri, de pe Facebook, din clipuri publicitare (inclusiv ale multinaționalelor), din politică și de pe scenele unor teatre care pretind că prin golăneală, înjurături și sexisme exprimă modul de a fi al românului de azi. Trăim o vreme în care orice prostie și orice agramatism pot fi socotite cool și oricine se poate trage de curea cu oricine. Adevărul este că avem mai mulți creatori de muzică, de literatură, de articole și moderatori de talk-show-uri și creatori de umor decît poate produce națiunea română. Și atunci este normal ca limbajul să sufere. Ajungem cu toții în fața unei superproducții de maimuțăreală.

Mă străduiesc să-i înțeleg pe cei tineri ieșiți în stradă. Nu există ceva mai fals și în același timp mai adevărat din toate cele care mă contrariază. Fals, pentru că aceste revolte ale celor tineri sunt niște mișcări cu cheiță. Și altcineva o întoarce. În același timp, adevărat, pentru că toate cererile lor (exceptîndu-le pe cele politice și pe cele legate de DNA) sunt corecte. Au la bază nemulțumirile lor față de o societate alunecată pe improvizații. De ce să conteze pe PSD? Din păcate, ei nu observă că și PNL și stejarul său de susținere (Klaus Iohannis) sunt de aceeași factură. Oricît ar părea de ofensator, eu nu cred că există vreo diferență între tinerii din stradă și Dragnea, Cristian Bușoi sau Ludovic Orban (ca să mă folosesc de exemple din ambele tabere). De ce? Ar proceda la fel dacă li s-ar oferi o responsabilitate pe un ciolan? Nu cred!

Mișcarea de protest a celor tineri este îndreptățită și este nedreaptă în măsura în care ei nu încearcă să pună altceva în loc. Vocea lor este egală cu a lui Rareș Bogdan și ascunde aceleași slăbiciuni cîte ascunde și gașca în care se mișcă gălăgiosul personaj de televiziune.

Mă tem că problema României nu este una care ține de vîrstele combatanților, ci de criza lor de ideal. Și al unora și al altora este la fel de gol. Nu conține nici o picătură de sacrificiu. Ce vor cei mai în vîrstă? De la începuturile comunismului în România li se promite ba fericire, ba că vor avea parte de majorări de pensii? Și nu se aleg cu nimic decît cu trecerea timpului. Ce vor cei tineri? Mai mulți bani (indiferent pe ce muncă) pentru a se distra cu vîrf și îndesat și pentru a pleca în cele mai spectaculoase vacanțe. Altceva? Răspunsul este greu de dat. De la el începe șansa sau neșansa societății în care ne zbatem. Oricît s-ar zbate, răspunsul pentru cei tineri nu poate veni de la ei. Elitele unei țări sunt obligate să deseneze traseul generațiilor viitoare.

Cei tineri, oricît de tare ar alerga pentru visele lor, fără un proiect de țară, nu vor ajunge nicăieri și nici nu au de ce să pretindă să fie înțeleși.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.