Dacă ați avut sentimentul că democrația aduce anumite înlesniri, menite în asigurarea unui anumit confort – legislație clară, fără ambiguități, norme rezonabile de aplicare, etc. – ei bine!, cel puțin în materie electorală, v-ați înșelat amarnic!
A candida în Republica România înseamnă a-ți asuma o corvoadă demnă de muncile lui Hercule sau de peripețiile bravului Odiseu, în întoarcerea lui spre Ithaca.
Să trecem peste necesarele liste de susținători – cu cifre prohibitive, gen 200.000 la europarlamentare pentru partide și alianțe sau 100.000 pentru candidați independenți– și să ne oprim la alte aspecte, cel puțin, la fel de aberante.
Toate menite a împiedica participarea mai multor competitori electorali – potențial, unii, mai buni decât actualii, fosificați și experimentați în rele practici – și, implicit, aplicarea exercițiului larg democratic.
Potrivit legii, fiecare competitor electoral trebuie să aibă un mandatar financiar (mai mulți competitori nu pot să aibă un același mandatar financiar!) – care trebuie să aibă calitatea de contabil autorizat / expert contabil / firmă autorizată în contabilitate sau, dacă nu există așa ceva, o persoană care are un contract cu o firmă specializată în contabilitate.
Pare simplu, la prima vedere. Dar ce te faci, tu, un candidat modest, independent, spre exemplu, când toți acești mandatari – știind bine că fără ei nu poți candida! – îți cer sume astronomice pentru prestația lor pe timpul a 4 luni (o lună de campanie plus 3 în care potențial AEP-ul decontează cheltuielile eligibile), timp în care ei fac câteva operațiuni financiare.
Nu ai mandatar, nu poți candida!
Dacă tot ce mișcă în materie financiară trebuie raportat la AEP de către fiecare competitor electoral, nu era mai simplu ca AEP-ul să deschidă conturile aferente pentru fiecare competitor și fiecare operațiune financiară să o gestioneze respectând întocmai legislația în vigoare? Cu atât mai mult cu cât, AEP-ul are o structură piramidală, cu ramificații în fiecare județ, care structuri cam odihnesc între campaniile electorale!?
Pentru a înregistra candidaturile președinților Consiliului Județean, a listelor de candidați la Consiliul Județean, a candidaturilor de primar și de consilieri locali trebuie depuse o sumă importantă de documente. Putem observa, la o primă aproximație, cantitatea enormă de informație inutilă și, implicit, de efort, timp de prelucrare / verificare, hârtie, etc. risipită.
De ce solicităm Declarații de Avere, de Interese și de Colaboratori ai Securității tuturor candidaților (în 4 exemplare!), deși știm, foarte bine, că majoritatea nu vor fi aleși?
Dacă pe o listă de candidați sunt 33 de poziții și vor accede la funcții doar 7, de ce să le cerem celor 26 să-și depună o sumă de documente care, practic, nu folosesc la nimic!?
De ce nu le cerem astfel de informații, după ce au fost aleși și să-i validăm – într-un interval de timp rezonabil – după ce și-au depus aceste informații!?
Nu! Trebuie să fie complicat, cu o mare risipă de timp, de bani, de resurse, etc.
Care resurse – de timp, bani, exploatarea infrastructurii, solicitarea instituțională, etc – sunt plătite de către noi!
Mii de tone de hârtie – care se convertesc în mii de hectare de păduri defrișate inutil!, dar ne dăm, fariseic!, atenți la problemele de mediu – se risipesc pentru că un funcționar imbecil a conceput acele articole de lege pe care, desigur, o altă sumă de imbecili politici, le-au votat, fără să facă o necesară proiecție a impactului decizional!
Este evident că legile electorale – in corpore – trebuie ajustate, astfel încât să răspundă exigențelor prezentului și, implicit, viitorului, adică să fie raționale, să satisfacă interesul public și să nu genereze derapaje menite a leza buna funcționare a democrație
Sper ca glumesti in legatura cu atacul la CCR.
CCR tot ei sunt, secu’. Si, mai sus, khazarii. 🙂