Olanda – Spania 0-1 (0-0, 0-0)

Spania este noua campioană mondială la fotbal. Regina Europei din 2008 a devenit Regina întregului fotbal mondial. Este primul titlu mondial obţinut de „Furia Roja”, naţionala unui stat care a dat începând cu anul 1956 două din cele mai mari cluburi din lume – Real Madrid şi CF Barcelona – dar, în afara unui loc 4 la mondialele din 1950, nu a avut vreo altă performanţă la principala competiţie fotbalistică. Acum, la acest turneu final, Spania dat o veritabilă lecţie de fotbal, reuşind să se impună în faţa unei formaţii, Olanda, invincibilă de 25 de meciuri şi care obţinuse în Africa de Sud şase victorii din tot atâtea meciuri.

S-au anihilat reciproc

Olanda – Spania a fost cea de a şasea finală care a necesitat prelungiri şi a doua (din 19) care după 90 de minute s-a încheiat cu scorul de 0-0. Un scor care nu trebuie să mire pe nimeni, ţinând cont că ambele echipe aveau acelaşi stil de joc: ţesătură de zeci de pase la mijlocul terenului şi acţiuni de atac doar în situaţii foarte clare sau când adversarul greşea flagrant. De asemenea, ambele formaţii foloseau un presing agresiv, departe de propria poartă când erau în defensivă. Au existat şi oportunităţi de gol, de ambele părţi: în două rânduri Robben de la olandezi şi Villa şi Fabregas de la spanioli au fost în faţa golului iminent, dar de fiecare dată portarii au respins în extremis cu piciorul.

De asemenea, spaniolii au mai avut şi alte două-trei situaţii de gol, iar olandezii una, dar mai puţin clare decât cele amintite înainte. Totuşi, în ciuda echilibrului între cele două echipe, Spania a punctat mai mult la „impresia artistică”, a părut mai incisivă – dacă ar fi să punctăm ca la box, prima repriză şi cele două de prelungiri au aparţinut ibericilor – iar victoria ei este perfect meritată. Olanda pierde a treia finală de campionat mondial din istoria ei, deşi, paradoxal, batavii au fost cei care puteau să puncteze primii, iar dacă deschideau scorul, în partea a doua a jocului, nu se ştie cum ar fi fost finalul.

Webb tolerant – arbitraj foarte slab

Din păcate, finala a avut şi pete negre. Jocul brutal al olandezilor şi pe alocuri incorect al spaniolilor, care a fost tolerat inexplicabil de centralul Howard Webb. Chiar dacă a acordat 14 cartonaşe galbene (Heitinga a văzut două şi implicit pe cel roşu) – cele mai multe dintr-o finală de campionat mondial -, Webb trebuia să scoată şi cartonaşe roşii. Faultul lui de Jong (Olanda), pentru care a primit galben, era unul clar de roşu, Van Bommel a făcut şi el un fault cu circumstanţe de roşu, iar Robben a fost iertat inexplicabil de un al doilea galben. Şi de la spanioli, Puyol ar fi trebuit să primească un al doilea cartonaş galben. Tot inexplicabil, Webb nu l-a avertizat decât verbal de trei ori pe Sneijder, şi la fel a procedat iniţial şi cu Iniesta.

Au mai fost două faze în care spaniolii trebuiau să primească lovituri de la 11 metri, câte una în fiecare repriză. După golul spaniolilor, olandezii au protestat vehement, pentru o eroare de arbitraj petrecută la faza imediat anterioară: o minge şutată de Van de Vaart din lovitură liberă a şters spatele lui Ramos, dar nu s-a acordat corner. Casillas a degajat repede şi s-a ajuns la faza golului. Cu toate imensele şi multele greşeli de arbitraj, nu se poate spune că rezultatul final a fost viciat, ţinând cont de faptul că spaniolii au fost net dezavantajaţi de central.

Patru golgheteri

David Villa (Spania), Diego Forlan (Uruguay), Wesley Sneijder (Olanda) şi Thomas Muller, fiecare cu câte 5 goluri, sunt golgheterii ediţiei 2010 a campionatului mondial. Muller (20 de ani) a fost ales şi cel mai bun jucător tânăr al turneului final.

Cotidianul.ro a dat Spania ca fiind principala favorită

Pe 11 iunie a.c., Cotidianul.ro scria: „În ordine, sunt date ca fiind mari favorite Spania (campioana europeană «en titre»), Germania (naţională considerată ca având cel mai omogen lot din punct de vedere valoric), Anglia (în mare progres în ultimii doi ani şi cu cea mai bună echipă din ultimii zece ani), Brazilia (de fiecare dată galben-verzii sunt favoriţi la titlu), Italia (campioana mondială «en titre») şi Argentina (atuul principal fiind prezenţa lui Messi). Alături de cele şase favorite se consideră că un cuvânt greu de spus în competiţie îl vor mai avea şi naţionalele Olandei şi Portugaliei”.

Casetă tehnică:

Oraş : Johannesburg

Stadion: Soccer City

Spectatori:84.500

Temperatură: 14 grade

Formaţii:

Olanda: 1. Stekelenburg – 2. Van der Wiel, 3. Heitinga, 4. Mathijsen, 5. Van Bronckhorst (15. Braafheid – min. 105), 6. Van Bommel, 8. De Jong, (23. Van der Vaart – min. 99), 11. Robben, 10. Sneijder, 7. Kuyt (17. Elia – min. 71), 9. Van Persie

(antrenor Bert van Marwijk)

Spania: 1. Casillas – 15. Ramos, 3. Pique, 5. Puyol, 11. Capdevila, 14. Xabi Alonso, (10. Fabregas – min. 85), 16. Busquets, 18. Pedro (22. Navas – min. 60), 8. Xavi, 6. Iniesta, 7. Villa (9. Torres – min. 106).

(antrenor Vicente del Bosque)

Arbitru: Howard Webb (Anglia)

Liniori: Darren Cann şi Michael Mullarkey (Anglia);

Oficial 4: Yuichi Nishimura (Japonia)

Marcatori:

0-1 (min.116) – Iniesta – pătrundere în careu pe partea dreaptă, şut din unghi în colţul lung al lui Stekelenburg

Cartonaşe galbene: Van Bommel, De Jong, Van Persie, Van Bronckhorst, Heitinga x 2 Robben, Van der Wiel, Mathijsen – Puyol, Ramos, Capdevila, Xavi, Iniesta

Cartonaşe roşii: Heitinga

Şuturi la poartă: 13 – 18

Pe spaţiul porţii: 5 – 6

Cornere: 7 – 6

Faulturi comise: 28 – 19

Posesie: 44% – 56%

Distanţe parcurse 134.218 m – 136.362 m

MVP: Iniesta