Rafinament cromatic, într-o istorie a artei contemporane în licitaţia de la Artmark

Casa Artmark vă invită miercuri, 21 noiembrie, la ora 19:30, la o tentantă licitaţie de Artă postbelică şi contemporană, inclusiv două colecţii Mircea Ciobanu şi Georgeta Năpăruş, ce va avea loc la Athénée Palace Hilton, București.

Arta postbelică și contemporană a devenit o parte importantă a pieței de artă și un sector cheie pentru casele de licitație. În acest context, artiştii români au devenit tot mai prezenţi în plan internaţional, iar operele lot tot mai râvnite de colecţionarii de pretutindeni. Acoperind o paletă largă a mişcărilor artistice postbelice şi contemporane, licitaţia prezintă o selecţie de opere de Corneliu Baba, Paul Neagu, Horia Damian, Geta Brătescu, Georgeta Năpăruş, Mircea Ciobanu, Sultana Maitec, Ion Grigorescu, dar şi lucrări ale unor artişti din noua generaţie, dintre care îi amintim pe: Dumitru Gorzo, Mi Kafchin, Francisc Chiuariu, Mircea Suciu, Roman Tolici, Ciprian Mureşan etc.

Din propunerea de 157 de opere de pictură, grafică, sculptură şi tapiserie, am selectat câteva.

Începem cu o opera de pictură din 1970-2002, Plato’s Monk (The Palpable Cake Man), semnată, paradoxal, de un artist cunoscut în special pentru sculpturile sale: Paul Neagu (1938, Bucureşti – 2004, Londra).

În catalogul expoziției din 1969, Robert Tail scria: „Creația lui Paul Neagu este construită pe o unitate de bază, celula sau cutia… El vede unitatea ca pe un por, ca pe o celulă a unui fagure”. Observația lui Robert Tail merită o explicație întrucât , deseori, celula sau această structură segmentară a lui Paul Neagu apare combinată la un profil uman.

Compoziţiile umane ale lui Paul Neagu ilustrează dimensiunea antropocosmică a imaginației. Fragmentarea întregului în zeci și zeci de celule par să ducă la concluzia că ansamblul pe care îl constituie reprezintă o dimensiune cosmică și este chintesența existenței umane.

Omul se află într-o permanentă stare de remodelare a propriului corp prin transformarea energiei. La baza ființei sale se află un cod genetic sau generativ, o axă verticală care se descompune în triunghiuri, unghiuri drepte și spirale. Cele trei stări se suprapun unor teme clar definite în creația lui Neagu: triunghiul în Blind Bite, unghiul drept în Horizontal Rain, respectiv spirala în Going Tornado.

Într-un aparent haos, privitorul este invitat să descopere în structura sa genetică o forță superioară, o măsură metacosmică, impulsuri și vectori aflați într-o permanentă mișcare și modelare.

Paul Neagu este un artist a cărui creație s-a dezvoltat în acea perioadă fabuloasă a anilor ’60- ’70, ce a urmat Expresionismului Abstract, având rădăcini în Malevich, Duchamp și Brâncuși.

Valoare estimativă: € 8.000 – 12.000

Rege nebun, lucrare din 1983 a lui Corneliu Baba (1906, Craiova – 1997, Bucureşti), estimată la 10.000 – 18.000 de euro, aparţine seriei de portrete începute în 1976, când fascinat de portretul anonim și de inventivitatea pe care o putea exploata, artistul îşi alege ca subiect suveranul, un personaj aflat în pragul nebuniei.

Tema îi va asigura apelul la fantezie și la o libertate francă de exprimare. În fata acestui personaj stau ipostaze ale umanului ce traversează o epocă dramatică prin diviziunile la care este supus și care îi oprimă sensul. Mesajul explicit al artistului este lăsat drept mărturie pe spatele unui tablou din această serie, realizat în anul 1984, unde explică rolul acestui personaj prezent în opera sa, făcând referire la consecințele pe care le poate avea o societate condusă de un suveran cu spiritul alterat și care va submina într-un mod dramatic libertatea oamenilor pe care îi conduce. Însoțit de prietenul necuvântător care îi compătimește și însoțește condiția morală și psihologică, regele căuta să înțeleagă condiția momentului pe care îl trăieşte. Căderea sa denotă disperarea pe care i-o provoacă captivitatea în care se află. Coroana și celelalte podoabe îi anunță statutul de suveran pe care îl posedă doar la exterior însă, interiorul fiindu-i alterat în mod tragic. Cu un penel spontan, artistul își prezintă personajul într-un expresionism aproape grotesc. Nuanțele întunecate întemnițează personajul într-un mediu obscur, de unde se pare că nu mai poate ieși. Această ultimă temă îl îndepărtează pe artist și mai mult de arta canonică, oficială, determinându-l să se retragă tot mai mult în atelierul său unde va dezvolta o pictură proprie, traversând astfel pictura epocii sale. Acest ultim ciclu de creație încheie seria portretelor într-o notă tragică, înfațișând fatalitatea unui destin, reprezentând totodată și un model de moralitate căreia i se alătură frustrarea, revolta în fața unui regim opresiv, ce trezește conștiințele lucide, observatoare ale efemerității și ale degradării lumii înconjurătoare.

I se alătură, sub aceeaşi semnătură, Arlechin (6.000 – 9.000 de euro. Dimensiunea umană ocupă un loc însemnat în creația lui Corneliu Baba, devenind subiect omniprezent în opera sa în care va reda printr-un realism interior suferințele neînțelese ale personajelor sale. Alături de țărani sau regi nebuni, arlechinii vor fi personajele care îi vor trezi un deosebit interes prin prisma imaginii pe care ludicul îl joacă alături de dramatic. Înfățișați adesea singuri sau însoțiți de ființe negrăitoare, arlechinii lui Baba sunt traversați de o tristețe care își are rădăcinile în social. Tăcuți și solemni, prietenii săi anonimi, vor fi replici statornice înfățișate de artist în ultima perioadă de creație. Statornicia motivelor sale vor fi reale evoluții în profunzime și mai puțin în exterior. Marea suită de arlechini derivă dintr-o temă mai mare – portretistica sa de personaje precum: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Nicolae Tonitza, George Enescu, Lucia Sturza Bulandra, Maria Tănase, K. H. Zambaccian sau Jorge Luis Borges. Zugrăvindu-l în 1952 pe Sadoveanu va aduce în rândul criticii atât surprindere, cât și derutare prin realismul clasic pe care îl propune, un realism rupt de canoanele socialului, anunțându-și astfel libertatea de care avea nevoie pentru a crea așa cum își dorea. Monumentalitatea va reprezenta una din trăsăturile marcante ale enigmaticilor arlechini, care vor trăi în preajma sa, întovărășindu-i tristețile, dar și bucuriile. Arlechinul colecției, realizat în perioada 1969-1983 face parte din bogata serie a ultimei perioade de creație. Tonalitătile ușor nuanțate de pe costum amintesc de contrastul dintre ludic și dramatic, traversat de personaj într-un fundal închis, neluminat, pe care îl întâlnim și în unele naturi statice din perioada 1969.

O altă lucrare a maestrului, de data aceasta în guaşă și ulei pe hârtie, datată 1968, intitulată Clovn, este evaluată la 1.200 – 1.800 de euro.

Diferită ca arie tematică, Anemone, pictată în 1982, este propusă la 6.000 – 9.000 de euro.

Semnată de Horia Bernea (1938, Bucureşti – 2000, Paris), pictura Marele prapor (4.000-7.500 de euro), datată 1984, ampla expoziție dedicată Praporului de la Muzeul Național de Artă din 1985.

Tema a pornit inițial de la construcția para-picturală, oferindu-i-se forma finală, chiar și titlul după un întreg proces imaginativ, propriu artistului. Piesă de Trecere, Încrucișare sau Marcaj pentru Infinit sunt pașii evolutivi ai unui adevărat concept. Pornind de la acele cruci metalice, împânzate, Bernea a evoluat dinspre profan, oferind Praporul picturii, într-un proces mult mai fezabil sacralizării. Însemnătatea analitică, oferită de acea calitate vectorială, s-a transformat încetul cu încetul, spre imaginea de mai târziu, ce a sacrificat însemnătatea vizualului pentru a accesa proporțiile conceptuale.

Din importantul segment al artei de avangardă figurează în licitaţie Iguana, marele judecător (6.000 – 9.000 de euro) semnată, în 1972, de Jules Perahim (1914, Bucureşti – 2008, Paris).

Începându-și cariera de foarte timpuriu, Jules Perahim se avânta în perioada anilor interbelici într-o adevărată aventură poetică, devenind unul din principalele figuri ale avangardismului românesc de manieră suprarealistă. Noua abordare se adresa spontanului, având în substrat premiza renunțării la orice îngrădire sau dogmă ce putea interveni asupra liberei creații. Arta tânărului Perahim se va face cunoscută în paginile unora dintre cele mai importante reviste de avangardă ale vremii, unde va contribui cu desene suprarealiste. Primele expoziții le va sustine în țară, vor fi urmate apoi de altele în marile orașe, Praga, Paris, Lyon, Mets, Geneva, Basel, Berna, Montreal, Ierusalim, Chicago sau New York. Aflat încă în țară, în 1945 lui Perahim i se vor oferi funcțiile de redactor-șef la Revistei Arta Plastică, precum și catedrele de grafică și scenografie de la Institutul de Artă Nicolae Grigorescu, respectiv Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Încă din anul 1959, Perahim era amintit în paginile Istoriei picturii suprarealiste a lui Marcel Jean, prima publicație care îl făcea cunoscut și în afara Europei, urmată de dicționarele de specialitate care îi vor consacra un loc binemeritat printre reprezentanții de seamă ai Suprarealismului. În Franța va emigra în 1969 şi își va dedica anii rămași unui suprarealism de ordin mistic, fantastic, abstract, uneori liric, elaborându-și compozițiile în jurul conceptului metafizic. Călătoriile din Tanzania, Kenya și Zambia făcute în anul 1972 îi vor revela noi inspirații creative. Astfel, animalele fantastice, vegetalul, terestrul, acvaticul, omniprezențele sau metamorfozele se vor regăsi adesea în opera artistului, impresionând de fiecare dată cu magicul artei sale.

Fermecătoare, orin fantezie şi ironie este şi piesa din ceramică a artistului, Le chat royal (300 – 500 de euro)

Rămânând în zona avangardei, semnalăm Le Blessé de Marcel Iancu (1895, Bucureşti – 1984, Tel Aviv), o cromolitografie evaluată la 250 – 450 de euro, şi Orașul sfânt de Harry Guttman (1933, Bucureşti – 2015, București), pictură propusă la 1.000 – 1.600 de euro.

De remarcat, Polenizare, pictură din 1993 de Romul Nuţiu (1932, Bilbor – 2012, Timișoara). Artistul își începea studiile de artă în anul 1951 la Institultul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj unde îi va avea colegi pe Leon Vreme, Vasile Pop Szilagy, Alexandru Cristea, Edwin Solomon și pe Kryzanowska Sofia. Printre profesori se vor număra Feier Petru și Teodor Harșia. După ce se stabilește la Timișoara, în 1957, cariera sa de artist va începe să devină tot mai prolifică. Prima expoziție o va avea la Salonul Anual de Artă Plastică unde va expune constant. În expoziţie figurau şi artiștii Catul Bogdan, Alexandru Ciucurencu, Petru Comarnescu și Romul Ladea. Anul următor, urmează o documentare de specializare la clasa lui Alexandru Ciucurencu, profesor în acea vreme la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Bienala de Artă Națională, Salonul anual de grafică, expozițiile de artă românească, expozițiile personale sau de grup susținute la Timișoara, București, Cluj sau în numeroase orașe din Germania, Austria, Elveția, Ungaria, Anglia, Brazilia, Olanda, Norvegia sau SUA vor fi locurile în care va face cunoscută arta sa abstractă.

Activitatea sa se va reflecta și în proiecte tematice, precum proiectul de decorare a gării din Băile Herculane, intitulat Tradiție, sau proiectul de artă monumentală Știința, literatura și arta, realizat în colaborare cu artistul Kazynczy Gabriel, în anul 1973.

Ca tehnici, va prefera uleiul, acrilicul sau tehnicile mixte, tratate cu o viziune liberă a improvizației, străbătută de gesturi expresive și dinamici aconstructive. Expoziția din 1993 de la Galeria „Helios” din Timișoara, intitulată Dincolo de aparențe înfățișează abstractul ca o încercare de pătrundere dincolo de suprafața expusă, realizată prin amalgamări de culoare. În același an participă la Târgul Internațional de Artă de la Vicenza. Valoare estimativă: 7.000 – 10.000 de euro.

Din bogata selecţie de opere ale Georgetei Năpăruş (1930, Comarnic, Prahova – 1997, Bucureşti) am ales o serie de pânze ce reiterează tematica dragă artistei.

Începem cu Colecție de marionete din 1997, provenind din Colecţia Puica Brătianu. Pictura, reprodusă în albumul Georgeta Năpăruș(1930- 1997), apărut la Verlag Buchkunst Berlin, a făcut parte din expoziția Contrapunct. O retrospectivă Octav Grigorescu – Georgeta Năpăruș, deschisă la Muzeul National de Artă Contemporană, din București, între 24 aprilie -30 septembrie 2018.Valoare estimativă: 3.500 – 5.500 de euro

Din aceeaşi serie a preocupării pentru creaţia populară, face parte şi Costum din 1980, din Colecţia de artă Marina Dimitropoulos, evaluat la 5.000 – 8.000 de euro.

La acelaşi preţ este propusă şi lucrarea Astronaut, datată 1986. Spiritul ludic ce traversează o bună parte a creaţiei Georgetei Năpăruş apare în Zmeu, din 1993, realizat în ulei şi foiţă de aur (5.000 – 8.000 de euro), pictură ce a figurat, de asemenea, în aşbumul apărut la Verlag Buchkunst Berlin.

Toamna, rochie festivă (50-100 de euro) face parte din zona artelor decorative pe care artista a abordat-o adesea. Costumul se va înfățișa în repertoriul Georgetei Năpăruş o nouă temă evolutivă, drept urmare a unei excelente memorii a detaliului. Noul decorativ va purta şi el sensuri metaforice, exprimate prin texturi și cromatici specifice. Pe lângă efectul ornamental și simbolic din opera decorativă, în creația textilă artista își va alege drept teme alegorii ale naturii – precum stagiunile anuale, unde remarcăm prezența elementelor vegetale și stilizări ale motivelor arhitecturale antice.

Aceleiaşi serii îi aparţine Primăvara, rochie festivă (50-100 de euro), din catifea, dantelă și inserții de fire metalice, sau complexa compoziţie din 1991, Rochie festivă (4.000 – 6.000 de euro).

Georgeta Naparus, Primăvara

Să adăugăm şi Friză, din 1988 (4.000 – 7.000 de euro)

O altă selecţie notabilă atât prin numărul, cât şi prin calitatea pieselor cuprinde opere de Mircea Ciobanu (1950, Bucureşti – 1991, Geneva), artist mai cunoscut în Occident decât în România. A fost elevul lui Corneliu Baba, iar la începutul anilor 1980 a plecat în Elveţia, unde a avut, o vreme, un succes formidabil. A expus la Paris, la Katia Granoff, şi-a deschis un important atelier de pictura la Lausanne, organiza expoziţii la Sao Paolo. Katia Granoff il considera un expresionist latin, trăgându-şi seva din pictura lui Goya sau El Greco.

Dintre lucrările propuse, care refac oarecum evoluţia sa artistică de la creaţii purtând vizibil, prin tematică şi stil pictural, marca maestrului său la incredibile explozii de culoare şi subiecte mai “frivole”, selectăm:

Cuplu (Pierrot și Colombina), estimat la 3.000 – 5.000 de euro, o frumoasă piesă în acuarelă şi guaşă, Muza artistului (1.000 – 1.600 de euro).

Autoportret (1.200 – 1.800 de euro), realizat în 1980 la Bruxelles, aminteşte încă de maniera portretistică a lui Corneliu Baba, în timp ce Les clowns (2000-3000 de euro), din acelaşi an marchează distanţarea prin tonurile difuze, dominate de galbenul incandescent care generează o sesizantă luminozitate.

Să amintim, la acelaşi preţ, şi Cavalerul singuratic. Tot la Bruxelles, şi tot în 1980 sunt pictat şi tablourile Culise (1.000-1.600 de euro), Le grand voyage (1.200 – 1.800 de euro), Final magique (1.200 – 1.800 de euro), caracterizat printr-o adevărată explozie de lumină, Magie, în care descoperim o simbolistică oarecm esoterică (1.200 – 1.800 de euro).

Coloritul dominat de brunuri revine în Marină (800 – 1.500 de euro). Nu putem omite Scenă de bal (2.500 – 4.500 de euro), amintind într-o oarecare măsură expresionismul cromatic.

Mircea Ciobanu, Scenă de bal

Prin numărul mare de artişti, licitaţia din 21 noiembrie s-ar putea constitui aproape într-o istorie a artei contemporane româneşti.

Întâlnim nume ca Sabin Bălaşa (1932, Dobriceni, Olt – 2008, Bucureşti), dintre ale cărui lucrări selectăm Marea călătorie din 1993 (8.000 – 12.000 de euro), Constantin Piliuţă (1929, Botoşani – 2003, Bucureşti), cu Flori și fructe din 1989 (4.000 – 6.000 de euro), Ştefan Râmniceanu (n. 1954, Ploiești) cu creaţia Cărți rare, temă recurentă în opera artistului, realizată din lemn învelit în alamă stratificată (2.500 – 3.500 de euro).

Din aceeaşi generaţie, îi descoperim pe Vladimir Şetran (n. 1935, Dăncăuţi , Cernăuţi) cu un ulei pe pânză care a făcut parte din Bienala de la Paris, 1964 (3.000 – 4.000 de euro).

De rară preţiozitate sunt lucrările Sultanei Maitec (1928, Livezi, Grecia – 2016, București), Infanta (în atelier la Velasquez), opera în ulei cu inserții textile și foiță de aur pe pânză (6.000 – 9.000 de euro) şi Ștefan cel Mare, din foiță de aur și grund gesso pe carton presat (2.000 – 3.000).

Sultana Maitec InfantaDintre artiştii pe care i-am putea numir “clasicii” artei contemporane, îi amintim pe Ion Mirea (1912, Răsucenii de Jos, Giurgiu – 1987, Paris) cu o operă ce a făcut parte din expoziția personală de pe Magheru, 1964, din expoziția Între tradiționalism și avangardă, 2012, București, şi din expoziția „Capodopere ale picturii românești, între academism și modernism”, 2013, București, intitulată Păsări în câmp, realizată în 1964 (4.500 – 5.500 de euro), pe Alexandru Istrati (1915, Dorohoi – 2001, Paris), cu Composition en vert din 1971 (4.000 – 6.000 de euro), care a participat la expoziţia artistului de la Centrul Cultural din Filipine, în 1975.

Mai aproape de zilele noastre, Ştefan Câlţia (n. 1942, Braşov) este reprezentat de două lucrări: Floarea şi animalul (1.000 – 2.000 de euro) ce se înscrie în sfera alegoriilor caracteristice maestrului, şi un frumos peisaj, Margine de pădure (1.500 – 2.500 de euro).

În sfârşit, un eşalon remarcabil de tineri artişti, a căror viziune picturală poartă amprenta noilor tendinţe estetice:

Flying My Man din 2015 este semnat de Mi Kafchin (n. 1986, Cluj), artist cu expoziţii personale la New York, Berlin, Muzeul Național de Artă Contemporană, București, Nowy Sącz, Polonia Budapesta, Paris, Los Angeles.Valoare estimativă: 8.000 – 12.000 de euro.

Un nume care nu are nevoie de prezentare este Francisc Chiuariu (n. 1966, Sibiu), prezent în licitaţie cu The Guardian, datat 2013 (5.000 – 7.000 de euro)

Să remarcăm şi o lucrare din 2018, Concepția imaculată și focul de pe ape de IRLO (n. 1985, Bistrița) evaluată la 2.000 – 3.000 de euro, dar şi Adam de Roman Tolici (n. 1974, Ghetlova, Orhei, Basarabia), operă care a făcut parte din expoziția Atterrissage, ICR, Paris, 2004 şi din expoziția Donumenta, din cadrul Muzeului de Artă din Regensburg, 2004. Valoare estimativă: 3.500 – 5.500 de euro.

La capitolul Sculptură, reţinem bronzul Construcție de Peter Jecza (1939, Sfântu Gheorghe, Covasna – 2009, Timișoara), care intră în licitaţie la 800 – 1.500 de euro.

Ultimele, dar nu cele din urmă, două tapiserii semnate de nume consacrate ale acestei arte: Exotica Rossa din 1976, a artiştilor Peter Jacobi şi Ritzi Jacobi, realizată în haute-lisse din lână, bumbac, mătase și păr de capră (1.500 – 2.500 de euro) şi Altar de Cela Neamţu (700-900 de euro).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.