Orizontul de așteptare a lovit politica în moalele capului

Povestea asta o spune un balaur autentic, unul care ia chip de om atunci când te aștepți mai puțin… El, balaurul, stă pe plajă și se uită după orizontul de așteptare. Ăsta, orizontul, râde de noi, nu mai e acolo unde era, e aici și acum. Și cu asta am cam spus tot, politicienii de azi nu au viață lungă, trebuie să șparlească rapid tot ce pot șparli pentru că orizontul de așteptare fiind acum, timpul nu mai există.

Așa e făcut universul și nu altfel. Dar să dăm cuvântul balaurului! Sunt un balaur. Ce e un balaur? Un balaur e tot ce poate fi mai îngrozitor. Sunt și balauri de treabă. Balaurii de treabă sunt vegetarieni. Ei sunt la lacto-bar, acolo stau ei toată ziua, beau lăptic, stau de vorbă cu pensionarii, nu fac rău la nimeni. Dar eu sunt un balaur adevărat. M-am născut într-o țară frumoasă în care însă erau o mulțime de leneși, de neținători de cuvânt, niște haimanale. Ca balaur-copil am trăit vremuri frumoase, pe câmp, când venea vremea secerișului, ce frumos era, la bunica mea.

Într-o bună zi, niște ăia răi la suflet, de la poliția secretă, m-au prins într-o cușcă și m-au dus la anchetă. Au venit și niște venusieni să mă ancheteze, un marțian și un jupiterian. Că ce și cum, cum că de ce sunt eu balaur, că de ce am chef să fiu balaur când uite, toții copiii își văd de treaba lor de copii. De ce să vreau eu să fiu balaur, așa, un balaur mutant. Eu am ronțăit gratiile cuștii și am șters-o.

Am mai balaurit eu ce-am mai balaurit și pe urmă mi-a trecut prin cap să mă transform într-un balaur adevărat și să întorc țara aia pe dos cu balaureala mea. Păi nimănui nu i-a trecut prin cap că o să fac asta, că o să dau țara aia peste cap, ce crezi tu?! I-am balaurit pe toți ăia de la poliția secretă, am pus la cale școli de inventică, cenacluri, am agitat spiritele chiar sub nasul lor, de balaur obraznic ce era. Am intrat în mijlocul secreților, chiar acolo, la ei acasă, în casa lor și le-am dibuit toate ascunzișureile, toate secretele, toate punctele vulnerabile.

Și-am început să fiu balaur de balaur, dacă mă înțelegi cum devine cazul. Am inventat partide politice, am ridicat și-am coborât politicieni, am balaurit rețele de spioni, am dat apă la moară unora, pe alții i-am înfulecat, zău că spun adevărul. Pe urmă țara aia s-a alipt la o țară mai mare decât ea și uitea-așa din dou țări s-a făcut o țară mai mare, numai bună de balaurit. Știu că nu-ți vine să crezi dar uite că balaureala mea e adevărată. Și e de neoprit.

Păi, nimeni pe lumea asta, nici măcar poliția secretă nu trebuie s-o ia razna, să se înfrunte cu un balaur adevărat că, uite, balaurii adevărați știu să joace istoria pe vârful cozii, bau, bau!