Domnişoara Margareta îşi trecu degetul printre buze şi îi şopti lui Pitoşkin că ignoranţa şi prostia guvernantei naţionale din Bulbona or să ducă la pierzanie agenţii secreţi şi că minunata artă a spionajului se apropia de sfârşit. Pitoşkin încercă s-o liniştească dar chiar atunci ne zări plutind prin văzduh. O luă la fugă după albatrosul imperial vrând să-l doboare cu pietre. Se lăsă păgubaş pentru că dincolo de stâncile de pe ţărm văzu submarinul galben al lui Abu Kadâr tăind leneş valurile.
Lângă tunurile de la prova, vicepreşedintele Weinberger stătea la taclale cu Obin Oba. Râdeau de se prăpădeau. Fumau trabuc. Se băteau prieteneşte pe umăr şi, din când în când, se strângeau în braţe. Puneau la cale soarta popoarelor din Guaribo, Kodaon şi Tonga Tongao, răpirea lui Agomanian Agomanianos care lupta împotriva diavolului, extazul mulţimilor din Takla Makan, dimineaţa generalilor din Quanqo Koqué, mareea trandafirilor din Adamville şi furtul secretelor din San Gastoban. Colonelul Sharun ar fi dat orice să afle toată tărăşenia.
Privindu-se într-o oglindă adusă de un pelerin din Burbansk, colonelul îşi ţuguie buzele şi-şi promise că într-o bună zi va conduce lumea. Pitoşkin îşi scoase ocheanul şi urmări cu atenţie mişcările buzelor celor doi sperând că o să primească o tresă în plus. Un matroz se căţără în nacelă vrând să împuşte albatrosul pentru prânzul lui Abu Kadâr. Matrozul era gras şi ştirb. Avea obrazul plin de cicatrice. Luptase în Nulome, la Popocatepetlán şi în Guabano Lao. Era iubitul lui Abu Kadâr şi fusese cumpărat pentru două baniţe de aur din Metongo Bambo. Abu Kadâr ţinea la el ca la ochii din cap şi omorâse cu mâna lui o mulţime de vânători de balene şi de soldaţi imperiali care doar îndrăzniseră să arunce vreo privire iubitului său. Vicepreşedintele Weinberger îl lovi pe matroz peste mână. Glonţul fierbinte şuieră ameninţător şi se pierdu în spuma valurilor. Abu Kadâr se apropie în grabă. Era asudat.
Avea tunica descheiată iar mustăţile uriaşe i se zbârliseră. Bocancii îi miroseau a catran. Catarama centurii ruginise din cauza aerului sărat iar chelia îi era plină de pete maronii. Sabia din oţel de Polga Polgani zăngănea nerăbdătoare şi ameninţătoare. Puşcociul dăruit de tunarii din Beauburg se umflase de plumbi grei gata, gata să trimită pe lumea cealaltă orice ageamiu care ar fi îndrăznit să-l înfrunte pe Kadâr. Pumnalul furat din Galeea se pregătea să lovească mişeleşte iar arcanul dăruit de guvernatorul din Togai mustăcea vrând să-i gâtuie drăgăstos pe toţi cei din preajmă. Vicepreşedintele mărturisi că în copilărie un albatros imperial i se arătase în vis şi că îi povestise despre diamantele de lumină veche, despre universul plin de universuri şi despre femeile din Mandhala. La prima vedere totul părea să fie o superbă iluzie dar Weinberger era convins că e acelaşi albatros. Abu Kadâr îi aruncă o privire scurtă lui Obin Oba. Obin Oba avea un caftan cusut cu fir de aur şi nişte ochi ca de smoală. Galopul cailor sălbateci se auzea în răsuflarea lui. Sute de bătălii sângeroase se citeau în tatuajele sale iar pe cizme încă nu se uscase sângele pneumaticilor ucişi în şarja de cavalerie de la Qinzacoatl. Obin Oba încuviinţă dând uşor din cap.
Era sfârşitul primăverii şi se anunţau evenimente tragice care aveau să schimbe soarta tuturor lumilor şi a universului plin de universuri. Astfel că, ținând cont de toate aceste întâmplări, Stăpânirea României m-a chemat la ordine, printr-un general urâcios și arogant. Bă, Bufnilă, uite care e treaba, ai scos capu’ prin galaxie și ai alertat forțele cosmice. Noi, Țara, noi, România, pricepi, bă, nu avem nici o treabă cu tâmpeala asta a ta ficționalistă și tupeistă din punct de vedere galactic. Noi ne-am spălat pe mâini, ești sigur, singurel în tot rahatul ăsta stelar. Așa că ești pe cont propriu. Asta îți transmite România, chiar acum, prin viu grai de general. Pricepi? Și generalul s-a cărat și am rămas singur, față-n față cu o armată de 5000 de spioni venusieni. Nu știu dacă înțelegeți cât de nasol e. E foarte nasol ca țara ta, draga ta țară, să te lase de izbeliște în astfel de momente dramatice. Așa că mi-am luat inima-n dinți și, așa, de unul singur, i-am făcut praf dintr-o singură mișcare pe toți cei 5000 de spioni venusieni, cum te văd și cum mă vezi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.