Ovidiu Bufnilă strivește, de unul singur, o armată de 5000 de spioni saturnieni

Oare structurile narative şi descriptive ale enciclopediei politice galactice fuseseră virusate în adâncime din cauza războaielor de pe planeta Pământ? Analiza sociologică ne dezvăluia tendinţele, nou, necunoscuților intriganți? Bobolinele, hemolii, gunoierii din Guaribo, femeile de serviciu din Takla Makan, melisele şi eremeţii reformaţi din Ehren şi multe alte personaje fabulatorii erau suportul ideal pentru viruşii informaţionali folosiţi de serviciile secrete inamice?

Să fi fost o stare de insurgenţă a structurilor imaginare libere pe care le-am descoperit în mişcarea noastră aparentă către sensul ultim? De ce nu am evitat bifurcaţia în cele din urmă? De ce ne-am lăsat atraşi de rotirea marilor molecule neluând în seamă mulţimea de celule care ţâşneau din vârtejurile virtuale căutându-şi fie o pereche, fie un punct de echilibru în care să pornească în marea lor aventură prin universul plin de universuri? De ce am fi preferat abisul unei stări de acalmie informaţională? Reinterpretând structurile narative şi descriptive ne obligăm să reorganizăm instrucţiunile conţinute în inventarul nostru enciclopedic.

Lumile din Molina Mar, din Burbansk, din Puerto Pico şi din Qiatotocoatl ne apar ca fiind imperfecte, actele economice, religioase, militare, culturale şi de orice altă natură fiind adesea fără substanţă. Imperfecţiunea nu este însă ţelul nostru ultim aşa cum spionii de dincolo de orizontul vizibil nu sunt adevăraţii noştri duşmani. Acţiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice ne-au ajutat însă să descoperim proprietăţile uluitoare ale orizontalităţii. Am reuşit astfel să intuim strategicele câmpurilor magnetice şi am înţeles că alcătuirea lumilor nesfârşite se revendică a fi a codurilor constituite spre deliciul interpretării.

Am aflat că maliţia sau aroganţa celui care interpretează sunt dovezi sigure de vulnerabilitate. Savanţii desueţi din Patola, din Beauburg şi din Gugumbe au preamărit tradiţia şi au luat cu asalt întemeierile forţelor de creştere lucrând în dauna lor şi spre binele spiritului conservator. Malagambiştii literari din Pântraşiva, din Kalombra şi Baha au ţinut prelegeri şi conferinţe despre marele nimic năucind masele largi şi vestind o ultimă apocalipsă pentru a fi pe placul augustei oficiale. Toate aceste experienţe ne-au convins să pornim în căutarea miracolului şi au organizat ceea ce numim adeseori tendinţa. Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre şi ne îndreptăţeşte să credem că, de cele mai multe ori, ignoranţa şi prostia sunt instituţionalizate cu bună ştiinţă în lumile enciclopediei.

Ele sunt susţinute fie de propaganda în dauna binelui public, fie de monopolul pus pe nemurire. Ele au un efect devastator stârnind vârtejuri virtuale şi producând revoluţii pe care savanţii desueţi din Doga Noga şi Marsila Molé le confundă cu câte o bifurcaţie exemplară, tânjind după un eveniment cu efecte devastatoare. Aşa stând lucrurile, imperfecţiunea nu vorbeşte despre sfârşitul istoriei. Lupta dintre periferie şi centru ascunde alte înţelesuri decât cele oficiale şi pune istoria sub semnul întrebării. Cinismul ucide elanul critic iar critica devine inutilă într-o lume în care corpul ucide privirea. Noi am pornit însă în căutarea sensului ultim convinşi că, deşi pare finită, existenţa este o construcţie fără de capăt.

Suntem prizonieri ai unor matrice informaţionale fundamentale dar încercăm să construim ceea ce pare de neconstruit. Astfel că, ținând cont de toate aceste întâmplări, Stăpânirea României m-a chemat la ordine, printr-un general urâcios și arogant. Bă, Bufnilă, uite care e treaba, ai scos capu’ prin galaxie și ai alertat forțele cosmice. Noi, Țara, noi, România, pricepi, bă, nu avem nici o treabă cu tâmpeala asta a ta ficționalistă și tupeistă din punct de vedere galactic. Noi ne-am spălat pe mâini, ești sigur, singurel în tot rahatul ăsta stelar. Așa că ești pe cont propriu. Asta îți transmite România, chiar acum, prin viu grai de general. Pricepi? Și generalul s-a cărat și am rămas singur, față-n față cu o armată de 5000 de spioni saturnieni. Nu știu dacă înțelegeți cât de nasol e. E foarte nasol ca țara ta, draga ta țară, să te lase de izbeliște în astfel de momente dramatice.

Așa că mi-am luat inima-n dinți și, așa, de unul singur, i-am strivit, dintr-o singură mișcare, pe toți cei 5000 de spioni saturnieni, cum te văd și cum mă vezi.