Papa Francisc, sfaturi pentru jurnalişti

Papa Francisc a pledat pentru jurnalismul care știe „să pună adevărul în fața intereselor personale sau corporative„. Sfântul Părinte a făcut această declarație acum două zile în fața unei delegații de jurnaliști cu ocazia decernării Premiului Internațional „Biagio Agnes” pentru Jurnalism în sala Clementine a Palatului Apostolic din Vatican. Papa a reamintit că premiul decernat poartă numele unuia dintre cei mai cunoscuți jurnaliști italieni, apărătorul serviciului public, care a vorbit în mod repetat cu privire la rolul jurnalistului ca garant al informațiilor corecte, fiabile, autentice. „Un jurnalist este chemat să scrie ceea ce crede, care este înțelegerea lui conștientă și responsabilă a unui eveniment. Trebuie să fie foarte exigent ca să nu cadă în capcana logicii intereselor proprii sau a preferințelor ideologice„, a spus Papa Francisc, citat de agenția Zenith. Fragment din discursul Papei:

„Dragi prieteni,

A fi un jurnalist are de-a face cu instruirea oamenilor, cu viziunea lor asupra lumii și cu atitudinea lor față de evenimente. Este o meserie pretențioasă care trece printr-o perioadă caracterizată, pe de o parte, de convergență digitală și, pe de altă parte, de transformarea rapidă a mijloacelor de comunicare în sine.

De multe ori am văzut, cu ocazia călătoriilor apostolice sau a altor reuniuni, o diferență în metodele de producere de știri: o echipă de băieți și fete de la televiziunile clasice care, cu un telefon mobil, știu să redacteze știri care sunt postate pentru câte un portal. Dar, de asemenea, am văzut reprezentanți de la posturile de radio tradiționale care, la rândul lor,  fac interviuri doar cu un simplu telefon mobil. Toate acestea ne spun că suntem confruntați cu o transformare rapidă a formelor și limbajelor de informare. Este dificil să intri în acest proces de transformare, dar este tot mai necesar dacă vrem să continuăm să fim educatori ai noilor generații. Spun că este obositor, și aș adăuga că, în acest domeniu, este necesară o vigilență înțeleaptă. Într-adevăr, dinamica mass-media, dar și lumea digitală devenită omniprezentă, nu favorizează dezvoltarea unei capacități de a trăi cu înțelepciune, a gândirii profunde, a iubirii generoase. Marii înțelepți ai trecutului,dacă ar fi trăit  în acest context, ar fi riscat să-și piardă înțelepciunea în mijlocul zgomotului dispersant al avalanșei de informații de azi. Nu există rețete, dar aș dori să subliniez trei cuvinte: periferiile, adevărul, speranța.

Periferia:  Foarte des, centrele nervoase de producție de știri se află în centrele urbane mari. Dar asta nu ar trebui să ne facă să uităm poveștile oamenilor care trăiesc departe, departe, la periferie. Acolo se află  uneori poveștile despre suferință și degradare; alteori, povești de mare solidaritate care pot ajuta pe toată lumea să privească realitatea într-un mod diferit și nou.

Adevărul: Știm cu toții că un jurnalist este chemat să scrie ce gândește, să arate care este înțelegerea lui conștientă și responsabilă despre un eveniment. Trebuie să fii foarte pretențios cu tine însuți, ca să nu intri în capcana logicii interesului propriu sau a partizanatului ideologic. Astăzi, într-o lume cu ritm rapid, devine din ce în ce mai urgent să invocăm legea dureroasă și laborioasă a cercetării aprofundate, a confruntării faptelor și informațiilor și, dacă este necesar, a păstrării unei tăceri decente, și nu a rănirii unei persoane sau a unui grup de persoane. Știu că este dificil, dar povestea unei vieți este de înțeles abia la finalul ei,  iar ea trebuie să ne ajute să devenim curajoși și, aș spune, chiar profetic.

Speranța: Nu este vorba să vă apucați să descrieți o lume ideală, fără probleme. Aceasta  ar fi o iluzie. Este vorba despre a deschide inima oamenilor către speranță, chiar și atunci când denunțati situații de degradare și disperare. Un jurnalist nu ar trebui să se mulțumească doar cu simplul fapt de a fi povestit celorlalți,  potrivit propriei sale responsabilități și libere conștiințe, un eveniment. El este chemat să arate o cale de ieșire, un sens uman, o speranță“.  (George Bogdan)