Parada tendinţelor: Céline, Chloé, Haider Ackermann, Jean Paul Gaultier, Kenzo, Véronique Leroy…

O primăvară cu combinaţii extrem de elegante, cu un mix clasic care nu se va demoda niciodată. Mixurile de culoare alternează cu paleta monocromatică. Desenele geometrice dau senzaţia de volum. Dualitatea alb-negru rămâne una dintre cele mai puternice asocieri cromatice, cu impact vizual. Nuanţe puternice de verde crud, albastru electric, galben acid, alb şi roşu.

Defileurile s-au succedat în ultimele zile la Paris cu prezentarea a aproximativ 30 de Case de modă. Fiecare, în stilul său, şi-a confirmat talentul, fără a crea totuşi mari surprize.

Puţine defileuri sunt atât de în armonie cu viziunea creatorului lor ca acela al lui “Céline”, a cărei colecţie, semnată Phoebe Philo, prezentată duminică, afişează o modernitate fără egal. Inspirată în acelaşi timp de formele sculpturilor abstracte şi de puritatea tablourilor Renaşterii flamande, Philo prezintă ansambluri din lână admirabil croite: fuste bufante, corsaje cu guler mare şi, memorabilă, o fustă balon din vizon gri cu proporţii perfecte.

Noii creatori suedezi de la Acne Studios

În acest sezon bogat în mantouri voluminoase, cele ale Casei “Céline” le detronează pe toate celelalte. Etolele sale tubulare foarte largi purtate peste rochiile de cocktail din lână sunt la fel de spectaculoase. Dacă designerul britanic Phoebe Philo acordă o atenţie formidabilă detaliilor (de remarcat gulerele pe gât care integrează coliere), ea dovedeşte, de asemenea, un talent extraordinar pentru compunerea unui look total. Ştie să-şi asume riscuri, aşa cum o dovedeşte cvartetul de siluete în jacquard de mătase reinterpretând imprimeul în carouri al genţilor mari ce se găsesc în bazarurile Barbes. “Ce bucurie să prezinţi la Paris, unde toate casele mici sunt exersate în haute couture. Le dai o ideea abstractă şi ele se întorc cu o minune”, se entuziasma creatoarea. Fie că este vorba de decorul de teatru experimental, de banda sonoră a lui Michel Gabert sau de machiajul mereu pur, defileul a constituit un spectacol perfect.

Loewe

La “Chloe”, Clare Waight Keller a adus pe podium o gaşcă de studente pe ritmuri de hip-hop. Aceste bad-girls sunt totuşi şic, îmbrăcate în canadiene (oversized sau purtate ca o capă), în salopetă şi pulover bărbătesc, în rochii cu volane, stil peplum, cu bretele. Poartă pe degete, ca şi rapperii, mari inele cu piatră vulcanică sau turcoaze, şi “agrafe” cu lănţişoare care acoperă urechile… Dar au păstrat bermudele din stofă de lână, detaliile din catifea pe rochiile de crep şi sacoşele amintind de băncile şcolii. Linia în A, mai structurată decât vara trecută, amestecul de materiale (tweed, antilopă) conferă nerv acestei fete “Chloe” care, seara, se plimbă îmbrăcate cu rochii cu volane de tul şi pene.

Sonia Rykiel

“Jean Paul Gaultier” a revenit în sala Wagram, ca în anii săi de glorie, şi a oferit o colecţie remarcabilă. Corsaje amintind de bluzele medicale, purtate peste fuste lungi din muselină, şi cizme deasupra genunchiului au deschis show-ul. Gaultier revizitează propriile sale piese clasice unisex – mantourile până la pământ, a căror parte de sus este croită cu multă eleganţă, sau canadienele cu manşetă şi revere din vizon. Amprenta pusă de familia Puig pe creaţiile mărcii este vizibilă, ca şi la “Nina Ricci”, altă Casă a clanului catalan. Invitaţia şi decorul poartă acelaşi logo, JPG, un design folosit elegant în rochiile plisate de cocktail, în capele grandioase şi în fabuloasa serie de mantouri de blană tunsă. O nouă etolă-eşarfă din vizon striat cu miel persan completează ambianţa. Copilul teribil al modei s-a întors.

Stella McCartney

Totul respiră o eleganţă frustă la “Loewe”. Această Casă specializată în piele se îndepărtează de finisările nete, apropiindu-se mai mult de rustic. O grămadă enormă de valize se ridica la capătul podiumului pe care au defilat manechinele îmbrăcate în trench-uri din piele întoarsă, salopete şi un mantou alb cu adevărat remarcabil, asortat cu o geantă Amazona din blană de oaie aceeaşi culoare. Clou-ul stilistului Stuart Vevers: o piele cu motiv de tablă de şah în tunici şi matouri cu mâneci rotunjite, inspirate de arhitectura oraşului Bilbao. “Sexy, cu materiale mai puţin nobile”, rezumă Vevers. Într-o Spanie cu economie muribundă, succesul lui “Loewe”, graţie lui Vevers, constituie unul dintre rarele semne de speranţă. Marca madrilenă a deschis chiar un nou centru de formare la Getafe, la sud de capitală, pentru a pregăti 300 de persoane specializate în marochinărie, cu perspectiva unui contract de angajare pentru jumătate dintre ei.

Între arta exotică şi Electric Avenue

Viktor&Rolf

O recentă călătorie în Asia a înflăcărat imaginaţia lui Carol Lim şi a lui Humberto Leon, directorii artistici de la “Kenzo”. Rezultatul se traduce în combinaţia dintre un Dandy din Rajasthan şi o Party Girl din Himalaia… Ansambluri elegante din jacquard roşu şi auriu, compuse din leggings şi redingote, şi mai multe haine scurte stil cocon, din plastic matlasat, de un farmec straniu, amintesc templele orientale în ruine.

Martin Margiela

Colecţia este foarte reuşită, fără a da sentimentul că de această dată “Kenzo” ghidează moda către alte teritorii. În plus, show-ul a rămas prea misterios, cu un glob ocular uşor înspăimântător imprimat pe haine, rochii, încălţăminte şi mantouri, ca şi pe invitaţie. “Ochiul care vede totul”, afirma Humberto. “Ochiul care protejează totul”, a adăugat Carol. Alegerea spaţiului Art Deco, frumos, dar rece, al vechiului magazin “Samaritaine” pentru a arăta creaţii inspirate de templele Asiei rămâne enigmatică.

Cum să proiectezi o garderobă care a marcat viaţa francezilor în anii 1970-1980, cum este cea creată de “Sonia Rykiel”, către viitor? Cum să adopţi reieurile, cuvintele umoristice, provocarea datată a unui Saint-Germain-des-Prés, fără a pierde sufletul mărcii? A fost o misiune dificilă pentru Geraldo da Conceicao, directorul artistic desemnat recent la conducerea mărcii.

Chloe

“Când am întâlnit-o pe doamna Rykiel, ea mi-a spus că tinerele n-aveau nevoie de surâs”, a mărturisit Da Conceicao, referindu-se la veselia, uneori forţată, instalată pe podiumurile Casei de mai mulţi ani. Designerul născut la Macao, cu un CV impresionant, pentru că a trecut prin studiourile “Yves Saint Laurent”, “Miu Miu” şi, mai recent, “Vuitton”, a înlocuit surâsul cu ironia. Fără îndoială este nepotrivit să prezinţi aceste rochii rebrodate cu mohair pe sâni şi sex. Dar gluma n-a fost sesizată şi restul colecţiei n-a fost tocmai la înălţime, în pofida unor taioare cu nasturi mari şi a cardiganurilor din lână cu buzunare mari din vizon sau a hainelor-pescar din piele cu glugă dublată cu blană. Abia finalul, cu manechine îmbrăcate în pantaloni din piele cu buzunare plate şi pulovere patchwork din jacquard pastel cu incrustaţii de dantelă, a animat publicul.

Yohji Yamamoto

Casa “Martin Margiela”, marcă conceptuală prin excelenţă, a propus câteva idei pentru acest sezon, dar fondatorul său s-a dovedit ceva mai puţin creativ. Totuşi, proprietarul ei, Renzo Rosso, a reuşit să restructureze marca. Siluetele s-au sprijinit mai mult pe modele de bază. Ca bluzonul de aviator, terminat în talie. Dar rezultatele comerciale şi atractivitatea mărcii rămân puternice.

Roşu şi negru la Maxime Simoens

Amintind uniformitatea ţinutelor de la ultima ceremonie a Oscarurilor, să sperăm că stiliştii de la Hollywood au făcut efortul de a urmări defileul lui “Yohji Yamamoto”. Finalul lui, cu rochii extraordinare din muselină neagră rămâne o lecţie de măiestrie a drapajelor şi volumelor – benzi de ţesătură înfăşurate delicat în jurul fiecărui manechin. Piese care ar fi perfecte pentru un film de Tarantino, intitulat “Mireasa este îmbrăcată în negru”. Yamamoto rămâne unul dintre creatorii cei mai fascinanţi, capabil să asocieze universul gangsterilor din “Bonnie & Clyde” cu siluetele poetice, oferind chiar taioare sexy de secretară, demne de seria “Mad Men”. “În fond, sunt un romantic”, a mărturisit creatorul în culise.

Comme des Garcon

Colecţia punk a lui “Junya Watanabe”, prezentată într-un garaj din Marais, poartă amprenta mărcii: patchwork şi siluete stilizate. În acest sezon în care mulţi creatori reinventează bluzonul de motociclist sub forma mantourilor, trench-urilor sau rochiilor, creaţiile lui Watanabe sunt mai strălucitoare.

Jachetele de biciclist, cu protecţie pentru coate, se transformă în rochii rustice patchwork din tweed, croite în bie, care au o energie vizuală punk şi şicul haute couture. De altfel, Junya a început o colaborare fecundă cu marca de lux spaniolă “Loewe”, creând, între altele, rochia “arty” din piele, o haină şi trei genţi care copiază formele sinuoase ale veşmintelor. Manechinele au peruci ciufulite.

La Celine, domină albul

“Haider Ackermann”, fără îndoială cel mai mare arhitect al veşmântului sosit în universul modei în ultimii zece ani, a trebuit să lupte pentru a-şi impune viziunea în sezoanele trecute. Colecţia de anul acesta a fost însă un triumf. Saharienele sale cu mâneci mulate, din antilopă sau din piele patinată, şi hainele mongole în carouri, fără nasturi, sunt extrem de originale şi frumoase. Paleta sobră a fost în acelaşi ton la fustele sub genunchi din catifea violetă sau hainele de fetru în culoarea tutunului cu mâneci interminabile. Nu încape îndoială că bluzonul de aviator al creatorului, din piele brută, cu guler imens şi majestuos, va avea succes. Ackermann s-a îndrăgostit, de asemenea, de blană, în mantourile de potentat asiatic care mătură pământul, sau de tweed dublat cu castor şi un pardesiu din lână argintie, de o elegantă excentricitate, purtat peste un combinezon alb cu pantalon larg.

Jean-Paul Gaultier, fustă plisată largă

Intrăm în lumea “Comme des Garçons” cu manechine în mantouri de piele-tablă de şah, şifonată, pe care apar enorme flori şi petale. Fetele, îmbrăcate în frac şi redingotă din lână, cu dungi amintind costumele bărbăteşti, compuse din mici bucăţi de material, suprapuse unele peste altele, arborează o alură de vagabond. Hainele prince-de-galles din stofă foarte fină se disting prin umerii masivi. Veşmintele sunt destul de stranii, dar frumoase. Creatoarea de la “Comme des Garçons”, Rei Kawakubo, este o nonconformistă care propune siluete puternice, adevărate creaţii artistice, menite să trezească imaginaţia.

Umeri largi, talie marcată, fuste creion sub genunchi. Silueta suplă propusă de “Véronique Leroy” nu se uită uşor. Fără a cădea niciodată în caricatură, garderoba este remarcabilă prin diversitatea materialelor (mohair cu aspect de astrahan, piele lăcuită) ce se suprapun fără să fie greoaie, iar paleta este burgheză: kaki către bronz, culoarea prunei, alb. Buzunarele mari aplicate pe fuste, manşetele aurii ce depăşesc uşor glezna sunt realizate cu un talent indiscutabil.

Maxime Simoens

Pe podium a fost şi primul show parizian al suedezilor de la “Acne Studios”. Jonny Johansson, directorul de creaţie, împătimit de artă, articulează o garderobă în jurul veşmintelor istorice, dar nu cu o optică muzeală. Complicea lui, fotografa şi artista Katerina Jebb, a avut acces în arhivele Muzeului Galliera, de unde a extras piese, le-a scanat pentru a realiza fotomontaje reproduse în această colecţie de iarnă. Manipularea nu este imediat vizibilă pe podium. Dar imprimeurile intrigă cu tonalităţile de aur şi bleumarin, în rochiile interminabile din mătase. Se regăseşte amprenta scandinavă în ţinutele din piele, în taiorul din mai multe materiale, în suprapunerile în trompe-l’oeil.

“Vanessa Bruno” oscilează între masculin, costume din flanel cu dungi stil bancher, şi ultra feminin, bluze decoltate în V cu broderii Art Deco. Nu apelează nici la experimentări formale, nici la căutări în domeniul ţesăturilor, ci numai la asocieri proaspete de haine băieţeşti (piesa ei fetiş) şi fustele scurte de tenis, ieşite parcă direct din “Grădinile Finzi-Contini”. O bandă largă neagră “plastifiată” tiveşte fustele plisate, pantalonii stil bărbătesc sunt largi, bluzele închise sub bărbie, cu guler şi nasturi în contrast, structurează silueta. Taiorul din stofă de lână cu ornamente de piele la umeri şi la buzunare aminteşte de Courrèges din anii ‘60.

Jean Paul Gaultier, fustă din voal peste un pantalon din piele

Manechine îmbrăcate cu jeans foarte largi au deschis defileul lui “Hussein Chalayan”. Veste de biciclist cu tăieturi drepte, din piele matlasată, sau haina cu mâneci semănând cu valurile sunt atent realizate. I se poate reproşa designerului că prezintă piese prea purtabile. Pentru nostalgicii show-rilor happening ale cipriotului, câteva rochii ce se desfac la guler pentru a se transforma într-un model lung cu bretele spaghetti, relevând “imprimeuri bazate pe corp ce se transformă în curent electric”. Această rochie mulată este indiscutabil de efect.

Călătorie mitologică a lui Kenzo

E dificil pentru un foarte tânăr designer să-şi afirme universul, să găsească balanţa exactă între creativ şi comercial, să adulmece aerul timpului şi să stăpânească procesul industrial. Designerul francez Maxime Simoëns şi-a conturat stilul, a rămas fidel primei iubiri hrănite de ideea unei mode inspirate din anii ‘80. Participarea financiară a LVMH şi mentoratul personal al lui Sidney Toledano, preşedintele Casei “Dior Couture”, ar trebui să dea o altă dimensiune mărcii. Show-ul lui Simoëns pentru pret-a-porter, inspirat de “Lacul lebedelor”, a etalat piese interesante pentru ţinuta de zi, o haină în jeans revizitată în gabardină neagră, un pantalon din lână şi piele stretch, dar şi pentru seară, o frumoasă rochie din ţesătură fasonată stil astrahan, de culoare albastru noapte.

Majoretele duetului “Viktor Horsting şi Rolf Snoeren” au plăcut publicului. Fustele din piele matlasată, foarte scurte, jeans negri, “rupţi”, peticiţi cu dantelă şi perle din sticlă, volanele asimetrice ale bluzelor din poplin de bumbac, giganticele noduri ale tunicilor au creat un look apreciat, amintind de un concert de hard-rock.

Taior din piele la Loewe

Este povestea unui croitor madrilen al anilor ‘30, refugiat politic în Maroc în plin război civil spaniol. Volumul “Spionaj în Tanger” al Mariei Duenas a inspirat colecţia restrânsă a stilistei belgiene “A.F. Vandevorst”. Piese cu reminiscenţe militare, cu buzunare aplicate, tunici ofiţereşti din tafta cu motive caşmir, au fost prezentate alături de o garderobă mondenă, bustiere peplum, rochii furou drapate, etole din miel de Mongolia, ajungând chiar să fie îmbinate, ca într-o bluză închisă până la gât, purtată pe sub o rochie de seară, sau un pantalon purtat în cizme cu toc, ce apare de sub o elegantă rochie în tafta.

Ambianţă de covrigi şi şnaps la “Muzeul Vânătorii”, unde creatoarea austriacă de genţi Le-Tan a prezentat cea de a treia colecţie a sa de pret-a-porter. O declinare poate prea literală a costumului folcloric bavarez, cu veste din catifea carmin, şorturi de piele cu o inimă pe fese, ciorapi de lână, fuste ultra scurte şi pantaloni tirolezi din piele. Le-Tan se amuză să aducă în scenă colecţii mai mult sau mai puţin reuşite. Dar fermecătoarele nimicuri brodate pe fetru au trezit admiraţia.