Sclipesc valurile. Sclipește oceanul. Dar sunt toate lucrurile astea perfect reale? Hai să vezi ce istorie. Pur și simplu m-au parașutat. Așa cum e parașutat oricine e parașutat. Nu e mare scofală. La sol m-au așteptat cu șampanie. Viață, nu glumă. Cum a fost? Când am trecut prin lumea politicilor rozalii a fost straniu. Dar prin lumea politicilor albastre? Acolo parașuta s-a cutremurat un pic, m-am speriat cam tare.
Dar prin lumea politicilor galbene? Și așa mai departe. Ghidul s-a uitat la mine cam strâmb. Nu prea păream entuziasmat. O cohortă de ingineri IT foarte deștepți construiseră acest domeniu virtual atât de dinamic iar eu nu păream deloc entuziasmat. Interesant e că inginerii IT au rezolvat dilatarea timpului într-un fel neobișnuit. Aș putea să mă gândesc la asta la modul serios. Am citit într-un pliant turistic despre parașuta asta și m-am gândit să încerc și eu. Am vorbit cu unii și cu alții. Toți păreau excesiv de entuziasmați.
M-am luat după ei deși în mod normal nu fac asta. Am încercat parașuta, era dintr-o mătase special tratată, cred. Era uriașă, portocalie, cu irizații roșii. Adevărul e că era o parașută frumoasă. Pentru un joc virtual de mare acuratețe. Un Joc Imperial, oh, da! Căci Imperiul Răului e parașutat pretutindeni în istorie. Stânga uneltește mereu la asta. Lucrează pe din dos. Dar Stânga a fost tot timpul Imperială. Are aceasta stare a ei, Imperială.
Este un Mare Ascuns al conceptului iluzoriu de Stânga. E starea Imperială a Mediocrităţii care, speriată de inutilitatea ei in Univers, se iubiceşte cu fantasma Stângii, dedulcindu-se la dezgustul Puterii, pentru a se salva de singurătatea care o răpune, acolo, lăuntric, fără drept de apel. Stânga a fost întotdeauna Imperială dar milioane de oameni s-au păcălit mortal crezând că iluzoria Stângă i-ar salva din impropriul fiinţei în Universul Vălurit. Imperială fiind ca stare, Stânga e convenabilă, din punct de vedere istoric, tuturor momentelor imperiale fie dinspre exterior spre interior, fie dinspre Centru spre Periferie şi viceversa.
Stânga e mai mult decât masele frenetice cântând şi dănţuind fantomatic, cucerite de ideea plictisului total, dulce şi odihnitor prin dominaţia multului produs de cei mulţi. Stânga e mai mult decât noi doi suntem la fel deşi nici fulgii de zăpadă, ce ciudat, nu seamănă unul cu altul, a fi la fel fiind de fapt a fi unul şi acelaşi! Imposibilitatea ar fi că, dacă Stânga chiar ar fi reală, liberă şi producătoare de sens, ar însemna că în Universul Vălurit ar fi doar o singură fiinţă ceea ce, ciupindu-mă de ureche, descopăr că este o mare nerozie.
În sfârșit, apare Bebe de la Arsenal, zice, musiu, cum a fost parașutarea, vezi bine, el zevzecul, stângistul cartierului, el care umblă după potcoave de cai morți, după vicleșuguri și câștiguri ticăloase. Dar lasă, n-are el bani să se ducă la Jocul Virtual imperial să fie parașutat printre lumile politice, așa ca mine. Să-i zic vreo două? Să-l vezi cum începe să turuie. Că Președintele țării noastre omul rușilor și că a lins din greu la Moscova.
Că Prim Ministrul țării noastre a lins la Washington și că Președintele parlamentului e îmbârligat cu serviciile secrete chineze sau malteze sau marțiene, după caz. Da, Bebe de la Arsenal e un șnapan de stânga, gata, gata să pupe-n cur capitalismul sau să se pupe-n bot cu socialismul, numai să-i fie lui bine și alta nu. Parașutat și el prin istorie, acolo, de-un sfanț și jumătate. Dar ca să vezi! Ca să vezi noile comandamente de care însă Bebe de la Arsenal n-are habar. Viteză de reacţie. Timp de expunere. Coduri secrete. Curaj. Antropologiile imaginarelor. Gramaticile abisale. Psihologie nonconvenţională. Artă Militară. Obiecte Ficţionale.
Filozofice de toate felurile. Metodă şi NonMetodă. MetaComunicare. Arta Discursului. Deprecierea textuală a fiinţelor. Război şi NonRăzboi. Cam asta ar fi. Iar Bebe de la Arsenal? Să mor de râs! N-are ideal! Idealul ar reprezenta pur şi simplu textul în întregul lui dat nouă spre interpretare sau doar spre a fi contemplat. Am putea bănui că şi privim un asemenea text, că trecem pe lângă el în fiecare zi sau că suntem chiar propoziţiile lui. Ce ar fi Idealul? Doar înfăşurarea unui text, abstragerea lui într-o propoziţie finală, un act textual ultim rămas, dăruit, uitat, livrat lumii spre interpretare?! Să se reducă existenţa umană doar la lectura acestui tulburător text înfăşurat, ascuns în volutele spaţio-temporale?!
Căci fie furnică, fie filozof, înjghebările organice în care pâlpâie o scânteie spirituală nu par a avea ca fundamentală îngurgitarea unor porţiuni de spaţiu, mici îngrămădiri de molecule sau celule palpitând sub varii forme colorate viu, atrăgător.
totalitarismul este atat de „dreapta” cat si de „stanga”. atat „dreapta” cat si „stanga” sunt doar ideologii. avem de ales intre LIBERTATE si TOTALITARISM. formatiunile politice ar trebui sa se incadreze strict: politii pentru pentru libertate sau politici pentru dictatura. mai stii? poate unii chiar isi doresc dictatura… probabil ca sunt oameni care nu stiu ce sa faca cu libertatea. este mai simplu sa fii condus de altii. este mai sigur sa fii controlat… este atat de simplu sa NU GANDESTI. sa te simti „mic” si „protejat”. SA ITI FIE FRICA SA RESPIRI PENTRU CA ASA ITI CERE FIE STANGA FIE DREAPTA – CARE IN ULTIMII ANI S-AU DOVEDIT A FI POLITICI PENTRU ERADICAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE. in numele „binelui comun” si al „binelui cu forta” si al „ministerului adevarului”.