După ce pesediștii au decretat Taxa pe lăcomie, Banca Mondială a băgat o infuzie de nemurire în toate bancomatele din România ca să contracareze strategia furibundă a lui Liviu Dragnea. Pe scurt, dacă aveai contul plin, atunci te puteai duce la bancomat să-ți schimbi sângele. M-am dus și eu ca toată lumea. Făcusem guturai. Mi-a fost frică, pe bune dacă mint, să nu mă prindă răcit alegerile prezidențiale. Era coadă la bankomat. Erau și niște politicieni de la PSD, de la PNL, de la UDMR, de la USR, de la ALDE, PSM, PRB, PIR, MIR, OSB, DST, PPP și câte și mai câte. Ziceau de tot felul, că pe Liviu Dragnea or să-l părăsească toți, uite-așa, de-al dracu. Unii se gândeau că dacă-și schimbă sângele n-o să-i mai umfle la DNA. Alții credeau cu tărie că vor putea să emigreze pe Lună sau pe Marte la sfârșitul verii că nu le mai plăcea nici în Dubai, nici în Costa Rica. Vorbeau ei în fel și chip, așa să știți. Niște florărese de la Bucur Obor căscau gura la politicieni și se minunau în gura mare, și ele. Ziceau și ele de tot felul. N-aveau ele treabă cu nemurirea. Să le dai un bănuț, acolo. Să le zâmbești. Să te lași vrăjit de ele, amăgit, dus de nas, asta voiau și erau, pe loc, fericite nevoie mare. Mă uitam la ele, ele se uitau la mine. Păi, peste treizeci de ani, multe dintre ele aveau să fie doar o amintire. Un zâmbet fugar printre garoafe, o melancolie. Iar eu? Eu, îmbățoșat foarte. Dar politicienii? Săracii! Habar n-aveau! De unde să știe ei că le trebuia un cod secret ca să primească sângele cel adevărat. Adevărat! Ca în toate, și la bancomatul sanguin erau niște chichițe. Numai pentru cunoscători. Pentru ăștia cu fler. Dar eu aveam fler? Hârșâit de viață. Pus la podea. M-am ridicat, vezi bine. Tobă de carte, frecușul străzii m-a învățat. Acum salt de pe un picior pe altul. Un PSD-ist se tot câcâie, parcă nu-și găsește cardul, vorbește în rusește, se răstește la un vardist care moțăie ceva mai încolo, un vatman ne înjură pe toți de pe fereastra tramvaiului, trece Caragiale în carne și oase, mai încolo, alde Caragea, tras în țeapă de turci, vociferează și el. E așa, un fel de istorie grotescă, eviscerată de atâta nemurire. O să fie bine, în schimb, sigur că o să fie bine, nu are cum să nu fie bine, așa, în general trebuie să fie bine, altfel cum?!
Partidele politice din România vor să devină nemuritoare
Pe scurt, dacă aveai contul plin, atunci te puteai duce la bancomat să-ți schimbi sângele. M-am dus și eu ca toată lumea.
Pe scurt, dacă aveai contul plin, atunci te puteai duce la bancomat să-ți schimbi sângele. M-am dus și eu ca toată lumea.
Distribuie articolul pe:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
romantism sau tragism?!…nanoboti si/sau proteze neuronale?!…timpul pierdut nu poate fi recuperat ci doar CAUTAT (nici macar migratia in IA-uri nu oblojeste spiritul originalelor cu atat mai putin suportul „bancilor”)…cat despre „partide”: „traind in cercul vostru stramt norocul va petrece…”