Partidele politice n-au habar de ce e prin cosmos. Dar ce le trebuie politicienilor să știe ei despre cosmos? Dar nici Pitoşkin nu are habar că lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficienţei şi al prostiei. El anunţă domnia desuetului. El vesteşte, chipurile, epoca de aur a tembelismului pupăcios. El pune la cale vodevilul imaginarului. El are ceva cu lumea, o construieşte artificial. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se dăruieşte războaielor semantice devastatoare. Hoinăreşte prin lumile acvatice cenacliere sau vânzoleşte editurile oceanice sporind maculatura lumii şi fălindu-se prosteşte cu ce de mai sintagme şi ce de mai metafore desuete produce el pe bandă rulantă. El e mintosul de serviciu al naţiunii. El e vârful de lance al universalităţii. Altminteri, fiinţă nevolnică! Fiinţă banală. Aruncat întâmplător în cârca gloriei de o pală de vânt, de o ambuscadă literară provinciala sau de un ordin cu subînţeles sosit de la centrul oceanic prin emisari şi slugi bine sclivisite şi cu zâmbet subţire. Pitoşkin idiotizează regimul imaginar, îl perverteşte dar nu crede în spionii de dincolo de orizontul vizibil, nu crede în războaiele matriceale, nu are habar că războiul s-ar putea interesa de el. Păşeşte triumfal către nimicul inexistenţei sale şi bombardează lumea cu cărţi mintoase şi migălos meşteşugite. Cartea! E suprema lui secreţie! Cartea e neodihna scriitorului mincinos şi pervers nu ameţitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La cenaclu e plin de îngâmfare. La evenimentele decembrice, taklamakane, bulboane şi gomanaone, e foarte important. Pitoşkin e însă forma goală. E vizibil. Îl vezi de la o poştă, îl simţi după ficţionalul lui tembel şi idiot, îl ai în mână. Nu te duce decât cu zăhărelul. Zice că nu se baga unde nu-i fierbe oala, ha, ha, ha, uite-așa! Mincinosul! Asta îl chinuie pe el, să nu se bage! Stă şi căsca gura la războaiele lumilor şi tremura ca gelatina să nu care cumva să nu-l publice vreun editor, ceva. Dacă nu, umblă după sponsori, Pitoşkin, să ne bombardeze cu vicleşug, să ne stâlcească auzul, ochiul cu săracele sale metafore de-un ban. Altminteri, nu se bagă Pitoşkin. Uneori, scapă. Se prelinge unsuros prin ochiurile năvodului existenţial. Păcăleşte lumea. Păcăleşte gloria, ah, neprețuita glorie. Pitoșkin păcăleşte cititorimea. Cititorimea e chinuită de întrebări mici sau mari, fie că e de sorginte liberală sau socialistă sau naționalistă. Aidoma, comisarul Mallory, dragul meu comisarul Mallory, care tocmai se pregătește să mă someze, să mă țintuiască, vai, cu revolverul lui periculos foarte. Țin bine minte, comisarul Mallory avea o mulțime de întrebări imposibile, într-un anotimp incert, când pe Terraria se deschideau porțile timpului din cauza vârtejurilor electromagnetice pornite de pe Terra, din circul acvatic din Marsila Mole, sau din Praga, sau din Istanbul, sau din Moscova. Era sfârșitul lui septembrie după ce ploaia de dincolo de orizontul vizibil măturase întregul orășel Monte Carlito. În dreptul unei grădini publice, comisarul Mallory zări un picior, încălţat cu un pantof maro, spînzurînd la jumătate de metru deasupra caldarîmului, prin văzduh. Hei, ieşi de-acolo! strigă ameninţător comisarul Mallory. Unde vrei s-o ştergi tipule, hei, unde te duci?! Ţi-ai plătit toate taxele?! Neprimind vreun răspuns, comisarul Mallory începu să tragă cu nădejde de picior reuşind să-l smulgă pe individ din vârtejul electromagnetic în care se băgase. Săriră scântei. Se auzi o pocnitură zdravănă, se zăriră niște inele luminoase zburătăcind prin aer și scoțând limba la trecători, obraznicele, obraznicele!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.