Partidul Poporului bagă miliardarii în sperieți

Pedro Asturias mă privește cruciș. Își mușcă trabucul. Îmi spune cam așa. Vezi, omule, tu în 2010 ai anunțat înființarea unui partid al poporului. Da’ eu, acum, pot să te fac arșice. Vezi tu, ești în mâna mea. Eu sunt cel mai mare miliardar din America de Sud. Ești aici, pe insula mea, poți să fac ce vreau cu tine.

Adevărul e că Pedro Asturias spunea adevărul. Și că eu am anunțat înființarea Partidului Poporului în ziua de 12 iunie 2010 și că eram acum în mâna lui. A cheltuit o sumă serioasă ca să mă găsească și să mă ia ostatec. Insula lui se pierdea sub soarele gălbui în imensitatea oceanului. Pedro Asturias sponsoriza partide politice peste tot pe planetă din Guatemala în Peru și Argentina, din Egipt în Costa Rica, din Franța până-n Japonia. Mai bei ceva? Am încuviințat.

Vezi tu, voi, scriitorii cu capul mare, n-ați înțeles niciodată cum stau lucrurile pe lumea asta. Vrei Marele Premiu Nobel pentru literatură? Îl vrei, nu fă pe interesantul cu mine! Îl poți avea într-un minut. E suficient să dau un telefon. Vrei să fii președintele juriului de la Oscar? Păi te fac președinte de juriu cât ai clipi. Și tot ce mai vrei, înțelegi? Dar să nu te mai văd, să nu te mai aud cu prostia asta de partid. Nu există așa ceva pe planeta asta.

Toți miliardarii din America, din China, din Rusia, din Franța și din Japonia, din Indonezia și Olanda nu dau doi bani pe partidul ăsta. Ar trebui să-mi mulțumești. Dacă te prindeau miliardarii ruși, erai oale și ulcele. Bagă-ți mințile-n cap. Nu mai agita popoarele pe Facebook și pe Twitter. Fă-ți cont pe TikTok. Bagi câte-un filmuleț, așa, dând din fund, în ritm de samba, și o să ai milioane de vizionări. Aranjez eu, îndată. Vrei? Nu vrei, sigur că nu vrei. Vrei să fii erou! Dar nu înțelegi o iotă din jocul de la bursă. Nu înțelegi că banii sunt la putere dintotdeauna. Idealul? Hai să fim serioși! Nimeni nu vrea ideal. Crăpăm cu toții cu sau fără bani.

Așa e de când lumea. Așa că noi, miliardarii, n-avem chef de partidul poporului, legal, nelegal, pe șest, vizibil, invizibil, clandestin. Eduardo! Vino! Eduardo are o pușcă și un zâmbet perfid. Eduardo, îi explici scriitorașului ăsta pe care mi l-ai adus aseară, aici, pe insulă, cum stă treaba cu un glonț băgat în scăfârlie! El nu vrea să înțeleagă că noi, miliardarii planetei controlăm tot, armate, servicii secrete, politicieni.

Scriitorașul ăsta e un idealist pur-sânge. Credea că oculta mondială e legată de ideal, ha, ha, ha! Oculta mondială vrea bani, bani, bani! Punct. Ai înțeles? N-am apucat să-i răspund lui Pedro Asturias. S-a auzit un vuiet cumplit. Cerurile s-au crăpat. Din genunea siderală a apărut un meteorit care a lovit insula cu o putere incredibilă. Vreo câteva ceasuri am plutit pe ocean, în derivă, agățat de un catarg peste care am dat din întâmplare în furia apelor înspumate. Am avut noroc cu carul. Mi-am păstrat cumpătul și am încercat să raționez. Când valurile de fum sideral s-au risipit, m-am trezit singur în imensitatea oceanului. Am plutit așa, în derivă o zi și-o noapte. În zorii zilei următoare, când începusem să am vedenii, am auzit un zgomot de motor. Din senin a apărut un iaht luxos. Cei de pe iaht au trimis o șalupă să mă ducă la bord.

Eram în al nouălea cer. Chiar că aveam noroc cu carul. Șalupa a ajuns repede la mine. Marinarii m-au scos din apă, m-au învelit în pături. Unul dintre ei s-a uitat atent la mine și le-a zis celorlalți, el e. N-am înțeles prea bine ce voia să spună. Dar nu mai avea nici o importanță. Eram salvat. Ne-am apropiat de iaht. M-au ridicat sus pe punte. Mă clătinam dar nu mai avea nici o importanță. Eram salvat, în sfârșit. Când am întors privirea către puntea de comandă, am rămas însă fără glas. Acolo sus, trăgând dintr-un trabuc, era Bill Gates.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.