”Cântările bisericești capătă profunzime aparte în Postul Sfintelor Paști, exprimă pocăință, smerenie și dorul real după Înviere… Tonalitatea acestor cântări intră într-un registru mai sobru, mai profund…
Textele exprimă acte de smerenie, de sinceră autoevaluare, care ne ajută să ne cercetăm conștiința, să ne asumăm lupta interioară. Să experimentăm astfel drumul care duce la luminarea sufletului, așa cum ne vom comporta în toată această întreagă perioadă duhovnicească”, spune Ioan-Petru Mitu, psalt la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Capitală, pentru Cotidianul.
”Slujirea cântărețului, psaltului, la strană, împreună rugător cu preotul și credincioșii prezenți în sfântul lăcaș, arată că misiunea acestuia este una foarte importantă în lucrarea liturgică și duhovnicească a Bisericii…
Psaltul nu cântă numai pentru urechile oamenilor, ci mai ales pentru inimile lor, astfel încât mesajul să ajungă exact acolo unde este necesar, adică la sufletele oamenilor…”, mai spune Ioan-Petru Mitu.
Adevărata armonie
”Relația cu Dumnezeu se adâncește prin cântare, prin repetarea zilnică a rugăciunilor, prin trăirea slujbelor și prin conștientizarea constantă a textele sfinte, care modelează inima, iar cel care cântă învață treptat că adevărata armonie nu este numai cea a sunetelor, ci mai ales cea care-l aduce pe Dumnezeu în sufletele oamenilor…”, mai spune psaltul Ioan-Petru Mitu.
„Psaltul nu oferă un recital”
”Pregătirea sufletească înainte de a urca în strană este esențială. Nu oferi un recital, ci participi la actul liturgic smerit și rugător, iar această responsabilitate cere o autentică rugăciune personală, stăruitoare.
Dar dacă, prin voce, cântărețul, psaltul, în spațiul ortodox, transmite, după cum spuneam, mesajul divin, tehnica vocală devine, în acest context, și ea adecvată rugăciunii. Pentru că slujește clarității textului și scoaterii în evidență a cântării bisericești.
Întotdeauna cântarea este subordonată rugăciunii și smereniei autentice. Pentru că scopul nu este impresia artistică, ci zidirea sufletească a celor care ascultă mesajul cântării liturgice”, explică psaltul Ioan-Petru Mitu.
”Inimi deschise întru rugăciune”
”Cântarea psaltică este specifică actului liturgic ortodox, adăugându-se și cântarea corală, iar apoi interpretarea duioasă a unor pricesne sunt elemente care țin de etosul cultural și spiritual al poporului român.
Ancorat în cântarea psaltică, sau când interpretez duioasele pricesne locale, caut și încerc, cu sinceritate, dar mai ales cu bucurie duhovnicească, să mă adresez cât mai multor inimi deschise întru rugăciune”, spune psaltul Ioan-Petru Mitu.
”Muzica bisericească e rugăciune cântată”
”Muzica bisericească are rolul de a ridica sufletul omului din planul cotidian spre întâlnirea vie și reală cu Dumnezeu. Ea nu este o simplă expresie artistică, este o rugăciune cântată, un mijloc prin care inima se curăță, mintea se luminează și omul intră în comuniune cu harul Duhului Sfânt.
Prin exprimarea actului muzical bisericesc în spațiul sacru, consacrat lucrării liturgice, în sfântul lăcaș, cerul se unește cu pământul în mod real și duhovnicesc… Cred cu tărie acest lucru”, explică psaltul Ioan-Petru Mitu.
Muzică bisericească sau muzică religioasă?
“Muzica bisericească este parte integrantă a cultului liturgic ortodox și respectă rânduiala, textele și duhul Tradiției Bisericii Ortodoxe. Muzica religioasă, în general, poate avea un spectru mai larg al exprimării ei, în funcție de arealul cultural și spiritual specific unor entități religioase, precizează Ioan-Petru Mitu.
Muzica bisericească de la începuturi
”La începuturile creștinismului muzica sacră era simplă, sobru intonată și centrată pe psalmi și cântarea comunitară, iar mai târziu, spre exemplu în spațiul românesc, timp de secole, slujbele și cântările au fost săvârșite în limba slavonă.
Prin lucrarea luminată a unor ierarhi și cărturari ai Bisericii noastre, printre care mitropolitul Varlaam și diaconul Coresi, textele au fost traduse și introduse treptat în limba română. Poporul a putut astfel înțelege rugăciunea, iar cântarea a devenit o trăire spirituală conștientă și o comuniune vie cu Dumnezeu”, spune psaltul Ioan-Petru Mitu.
Sunt slujbele prea lungi?
”Slujbele sunt exact cât trebuie să fie, atât cât să ne păstreze într-o autentică stare de trezvie sufletească. Să putem fi conștienți că fiecare cuvânt rostit are o valoare veșnică, comunională.
Când cântarea devine un dialog real cu Dumnezeu, oboseala trupească se transformă într-un dar jertfelnic și prețios…
Uneori pot exista chiar și clipe în care ne deconectăm de la rugăciune… ne amintim de grijile lumești, dar un pasaj dintr-o cântare a Sfintei Liturghii, anume “Heruvicul”, ne conectează din nou la rugăciune, amintindu-ne aceasta: “Toată grija cea lumească, acum să o lepădăm”, spune psaltul Ioan-Petru Mitu.
”Darurile sunt de la Dumnezeu”
”Orice dar vine numai de la Bunul Dumnezeu. Lauda primită din partea oamenilor pentru frumusețea vocii poate deveni un oarecare duh de mândrie personală, însă psaltul trebuie să aibă o înțelegere profundă a rostului pe care îl are el în biserică, înțelegând astfel că vocea este cu adevărat un dar divin pentru slujire, nu un motiv de slavă personală.
Bunăoară, când primesc laude pentru acest talant, încerc să le mulțumesc oamenilor pentru dragostea de a-mi împărtăși această apreciere a lor, dar în același timp, cu fiască recunoștință, spun întotdeauna: Slavă lui Dumnezeu pentru toate, pentru că toate sunt de la El!”
”Prin cântare, relația cu Dumnezeu se adâncește”
”La biserică merg încă din pântecele mamei mele. Părinții mei au fost dintotdeauna credincioși practicanți, în duh ortodox. Am început să cânt la strana bisericii de când aveam 5 ani…
Anii au trecut, iar prezența constantă la strană m-a ajutat. Am reușit să conștientizez tot mai profund faptul că mă aflu în casa lui Dumnezeu, biserica, privind cu mai multă atenție la tot ce se întâmplă în sfântul lăcaș, în sfântul altar, la Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul Sfintelor Taine și ierurgii ale Bisericii…
Relația cu Dumnezeu se adâncește prin cântare, deoarece repetarea zilnică a rugăciunilor, trăirea slujbelor, apropierea constantă de textele sfinte, modelează inima, conchide psaltul Ioan-Petru Mitu de la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din București.