Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvântul rostit, în Catedrala patriarhală, la sărbătoarea Naşterii Domnului, a subliniat că toată existenţa este darul lui Dumnezeu.
„Cu prilejul acestei mari sărbători noi învăţăm adevărul vieţii noastre şi anume că toată existenţa, tot ceea ce există – şi cerul şi pământul şi viaţa oamenilor – este dar de la Dumnezeu”, a spus Întâistătătorul BOR.
El a amintit că în cântările bisericeşti se spune că la darul lui Dumnezeu, arătat în Fiul Său făcut om pentru mântuirea oamenilor, se răspunde cu daruri.
„Cerul îi dăruieşte Fiului lui Dumnezeu făcut om din iubire pentru oameni Steaua, Pământul – Peştera, Magii – Darurile, iar noi îi dăruim pe Fecioară, cea mai curată fiinţă umană pe care a găsit-o Hristos Domnul când a venit în Lume, Fecioara Maria, care a devenit Maica Domnului şi rugătoare pentru noi toţi înaintea fiului său Iisus Hristos, Mântuitorul Lumii”, a tălmăcit Părintele Patriarh.
El a îndemnat la dărnicie, bunătate şi iertare, după modelul lui Dumnezeu: „Din dărnicia lui Dumnezeu, arătată în naşterea lui Iisus Hristos, învăţăm şi noi să fim darnici, să arătăm bunătate, prin iertare, prin milostenie, prin ajutorarea copiilor orfani, a bătrânilor abandonaţi sau bolnavi ori a celor singuri, a celor îndoliaţi, a străinilor, a celor fără de adăpost”.
În cuvântul său, Părintele Patriarh a desluşit înţelesurile duhovniceşti din Evangheliile după Matei şi Luca referitoare la venirea lui Iisus Hristos în Lume, prin care Dumnezeu şi-a arătat profunzimea lucrării sale sfinte.
Iisus cel născut din Fecioară – „Noul Adam”, care vine prin Fecioara Maria, spre mântuirea Lumii – este Dumnezeul copil , a spus înaltul ierarh, evidenţiind înţelesurile tainei iubirii părinteşti, în Familie şi în Biserică. „Dumnezeu vine la noi ca un copil, ca un prunc, dar el vine şi spre a ne arăta taina iubirii părinteşti. Cine n-a fost copil nu ştie ce este tatăl şi ce este mama”, a spus Patriarhul Daniel, explicând că Iisus vine în Lume pentru a vesti Lumea Părintească Eternă a Tatălui din Ceruri, născându-se veşnic din Tată, fără Mamă, şi pe pământ din Mamă, fără Tată. „Aceasta ne arată cât de mare este taina iubiri părinteşti, a tatălui şi a mamei. Deci copilul are nevoie de iubirea Familiei, pentru ca, mai târziu, după ce creşte mare, să înţeleagă iubirea mare, sfântă a Bisericii. El se naşte în familia conjugală, dar în familia eclesială, a Bisericii, unde folosim cuvântul de părinte şi maică duhovnicească, fii, fraţi şi surori duhovniceşti nu-i înţelegem, dacă mai întâi nu i-am simţit în familie”, a explicat Patriarhul Daniel.