Pe ecrane, „Sfintele motoare”, un hibrid între noir, comedie, SF, musical, romance

Recent, Los Angeles Film Critics Association (LAFCA) şi-a ales cîştigătorii pentru 2012. Filmul “Holy Motors” al lui Leos Carax a primit premiul pentru “Cel mai bun film de limbă străină”. Actorul principal, Denis Levant, a ocupat locul al doilea pe lista “Celor mai buni actori”.

Regizat de Leos Carax, “Holy Motors”, în traducere “Sfintele motoare”, este un hibrid între film noir, comedie, melodramă, SF, crime thriller, musical romance. În film îi veţi putea vedea pe: Denis Lavant (personajul principal), Eva Mendez (“Training Day” 2001, “Ghost Rider” 2007, “Hitch” 2005), Kylie Minogue, apreciatul actor Michel Piccoli şi pe Leos Carax însuşi, interpretând propriul rol, în deschiderea filmului.

“Los Angeles Film Critics Association” (LAFCA) este formată din critici de film profesionişti din Los Angeles care lucrează atât în mediul print cât şi în cel electronic. În fiecare an, în luna decembrie, membrii LAFCA votează premianţii anului în curs, urmând ca ceremonia de înmînare a premiilor să fie ţinută în ianuarie, anul următor.

De-a lungul timpului, LAFCA a premiat nume mari din cinematografie precum: John Huston, Orson Welles, Robert Mitchum, Ennio Morricone, Al Pacino, Martin Scorsese, Jodie Foster, Sean Penn, Spike Lee, Pedro Almodovar, Leonardo DiCaprio etc.

Anul acesta, “Best Picture” a mers către “Amour”, de Michael Haneke, “Best Director” – Paul Thomas Anderson pentru “The Master”, “Best Actor” – Joaquin Poenix, “The Master” şi “Best Screenplay” – Chris Terrio, “Argo”.

Filmul a făcut parte din selecţia oficială a Festivalului de la Cannes 2012, unde a primit “Prix de la Jeunesse”.

Filmul prezintă o zi, de la răsărit şi până la miezul nopţii, din viaţa unui personaj ciudat numit Monsieur Oscar (jucat de Denis Lavant). Oscar pare a fi un fel de hitman, cu diferenţa că misiunile sale nu sunt chiar asasinate, ci mai degrabă roluri. Însoţit peste tot de limuzina sa albă care-i serveşte totodată drept birou şi studio de machiaj, bizarul domn Oscar plonjează cu toată fiinţa sa dintr-un rol în altul, devenind, pe rând: cerşetoare, bancher, asasin plătit, lăutar ţigan, tată de adolescentă ajunsă la problematică vârstă a pubertăţii, monstru din subteranele Parisului, ninja, bătrân muribund etc.

Din culisele filmului

Eva Mendes şi Denis Lavant

În preambulul filmului, un bărbat se trezeşte din somn şi descoperă în dormitorul său o uşă secretă care dă într-o sală de cinematograf. În sală rulează un film, aşa că bărbatul are ocazia să studieze neobservat expresiile şi reacţiile publicului. “Somnambulul” respectiv este jucat de însuşi Léos Carax, regizorul.

Regizorul Léos Carax îşi descrie filmul pe scurt într-un interviu:

“Holy Motors poate fi un fel de SF în care oamenii, animalele şi maşinăriile sunt pe cale de dispariţie. Sfintele motoare, toate solidare în faţa aceleiaşi soarte comune: să devină toţi sclavii unei lumi virtuale în continuă expansiune. O lume din care maşinăriile mari, vizibile cu ochiul liber, precum şi acţiunile şi experienţele reale dispar încetul cu încetul”.

Despre Kylie Minogue, care are un rol însemnat în acest film, regizorul mărturiseşte:

“Pînă nu demult, tot ce ştiam despre Kylie erau numele ei şi duetul cu Nick Cave de prin anii ‘90. Asta până cînd regizoarea franceză Claire Denis mi-a vorbit despre ea pentru un proiect pe care trebuia să-l filmez în Londra. Kylie este puritatea întruchipată. Să lucrez cu ea a fost una dintre cele mai delicate experienţe pe care le-am avut vreodată pe vreun platou de filmare”.

Romance pe podurile Senei

Una din “misiunile” lui Oscar în film este de a răpi un model numit Key M. de la un shooting dintr-un cimitir parizian. Key M. este jucată în film de actriţa Eva Mendez, însă regizorul a recunoscut că iniţial s-a gîndit la manechinul Kate Moss.

La un moment dat în Holy Motors apare patronul personajului principal, un fel jucat de producător, boss-ul din spatele camerelor de filmat invizibile. Într-o primă fază, acest rol trebuia să fie jucat tot de regizorul Léos Carax, însă ulterior şi-a dat seama că acest ar fi putut fi o manevră derutantă pentru public. Aşa că i-a oferit rolul lui Michel Piccoli, cu intenţia de a-l face de nerecunoscut şi, ulterior, a-l trece în distribuţie sub un pseudonim. Însă, oricât de amuzant i s-ar fi părut acest artificiu regizorului Léos Carax, secretul a răsuflat, lumea a aflat şi planul i-a fost dat peste cap. Aşadar, în film îl veţi recunoaşte, totuşi, pe Michel Piccoli, iar numele real i-l veţi regăsi pe afiş.

Extrase dintr-un interviu realizat de Jean-Michel Frodon

“Casele noastre adevărate sunt deja computerele”

Un personaj de SF

Aţi apărut la începutul filmului, într-un fel de prolog, care este mai precis o uvertură. Cum vi-a venit ideea de a fi prezent fizic pe ecran?

Leos Carax: Am avut mai întâi imaginea unei săli de cinema, mari şi pline, în întunericul proiecţiei.

Dar spectatorii sunt destul de reci, şi ochii lor par închişi. Sunt adormiţi? Morţi?

Publicul de cinema văzut din faţă este ceva ce nimeni nu vede (cu excepţia extraordinarului plan final din “The Crowd”, de King Vidor).

Apoi, prietena mea, Katia, m-a facut să citesc o poveste de Hoffmann. Eroul descoperă în camera sa dintr-un hotel o uşă secretă, care duce către o sală de operă. Ca în cuvintele lui Kafka, ce ar putea servi ca preambul oricărei creaţii: «Există o uşă în apartamentul meu, pe care niciodată nu am observat-o până acum». Aşa că m-am gândit să încep filmul cu aceşti adormiţi, treziţi în plină noapte, care se regăsesc în pijama într-o mare sală de cinema plină de fantome. Instinctiv, am chemat omul – visător al filmului – Leos Carax. Aşa că l-am jucat.

În ce măsură “Merde”, contribuţia dumneavoastră la filmul „Tokyo!“, a jucat un rol în conceperea lui “Holy Motors”, în care personajul din “Merde” este unul dintre avatarurile lui Denis Lavant?

Leos Carax: „Holy Motors” s-a născut din incapacitatea mea de a monta mai multe proiecte, toate într-o limbă străină şi în străinătate. M-am poticnit întotdeauna de aceleaşi două obstacole: castingul şi banii. Nefiind capabil să filmez, m-am inspirat din experienţa cu „Merde”, care a fost o comandă japoneză. Am trecut eu însumi la comanda unui proiect făcut în aceleaşi condiţii, dar în Franţa: conceput rapid, pentru un actor deja ales, un film nu prea scump. Toate acestea au fost posibile, de asemenea, prin utilizarea de camere digitale, pe care eu le dispreţuiesc (fie că ele se impun sau noi le impunem), dar care par să mulţumească pe toată lumea.

Măşti şi maşini

Ideea de motoare, motorizarea şi importanţa maşinilor este în mod clar exprimată în titlu şi este una din temele de bază ale filmului. A fost o idee iniţială a proiectului sau a apărut treptat?

Leos Carax: Nu a existat niciodată vreo idee iniţială sau intenţie la începutul unui proiect. Doar două sau trei imagini şi sentimente pe care le-am pus împreună. Pentru „Holy Motors” am inclus imaginea acelor limuzine extra-lungi, pe care le tot vedem de câţiva ani. M-am intersectat cu ele pentru prima dată în America, şi acum la Paris, în cartierul meu, în fiecare duminică la nunţile chinezilor. Ele sunt în ton cu timpul lor. Atât de ostentative şi de prost gust. Aspectuase la exterior, dar în interior se simte un fel de tristeţe, ca într-un hotel de prostituate. Chiar şi atunci când mă emoţionează. Sunt desuete, vechi jucării futuriste ale trecutului. Cred că ele marchează sfârşitul unei ere, cea a maşinilor de mari dimensiuni.

Curând, aceste maşini au devenit inima filmului, motorul său, pot să spun. Mi le-am imaginat ca lungi nave care poartă oamenii în ultimele lor călătorii, ultimele lor activităţi. Filmul este un fel de science-fiction, unde bărbaţi, fiare şi maşini ar fi în pericol de dispariţie – „motoare sacre” unite, legate printr-un destin comun, sclave într-o lume din ce în ce mai virtuală. O lume din care ar dispărea treptat maşinile adevărate, experienţele reale, acţiunea.

În secvenţa în care Denis Lavant are corpul acoperit cu senzori albi, el este ca un specialist în motion capture. Nu este atât de departe de Chaplin în „Temps modernes” – cu deosebirea că omul nu mai este blocat în angrenajul unei maşini, ci între firele unei ţesături invizibile.

Maşinile mari, pe cale de dispariţie

Cine este domnul Merde? E o fantomă care a apărut din trecut? Un partener?

Leos Carax: Dl Merde e mizeria mea. Marea regresiune post 11 septembrie, terorişti care cred în povestea fecioarei în paradis, guvernanţi care se bucură de putere, de care pot în sfârşit profita din plin, precum copiii care pot face orice, şi de oameni uluiţi, precum orfanii singuri în noapte.

Dl. Merde este frica, fobia. Copilăria, de asemenea. Dl. Merde este culmea străinului: imigrantul rasist. «Dumnezeul meu este întotdeauna printre cei pe care-i urăsc cel mai mult».

Personajul domnului Oscar ar fi putut fi interpretat de către altcineva decât Denis Lavant?

Leos Carax: În cazul în care Denis ar fi refuzat filmul, aş fi oferit rolul lui Lon Chaney sau lui Chaplin. Sau lui Peter Lorre, sau lui Michel Simon…

Care este adăpostul în care se retrag oamenii la sfârşitul zilei? Este pentru ei ceva comparabil cu locul unde se termină filmul?

Leos Carax: Acolo unde oamenii “garează” pe timpul nopţii – este ceea ce numim “acasă”. Dar unde este adevărata reşedinţă a fiecăruia? Sau este mai bine să-ţi trăieşti viaţa în mişcare, ca un explorator, străbătând ţări şi mări? Dar, probabil, casele noastre adevărate sunt deja computerele.

Secvenţă din Holy Motors

Muzica originală a filmului, “Who Were We?” (Neil Hannon – Carax şi Neil Hannon), în interpretarea lui Kylie Minogue. Orchestraţia şi aranjamentul: Andrew Sk.

“Holy Motors” a intrat oficial în cinematografe de vineri, 7 decembrie.

Pelicula este adusă în România de “Independenţa Film”, casa de distribuţie care promovează filme independente de referinţă, de nişă sau câştigătoare ale unor premii internaţionale prestigioase. “Independenţa Film” a distribuit pelicule ca “Trainspotting”, ”Amélie”, ”Melancholia”, ”Todo sobre mi madre”, ”In The Mood for Love”, ”Vicky Cristina Barcelona”, ”Dogville” etc.