Pe ecranele româneşti, o comedie picantă

Pe 28 iunie va avea premiera în cinematografele româneşti filmul „Starbuck”, o comedie despre un donator de spermă mult prea eficient, care s-a trezit la maturitate cu 533 de copii necunoscuţi, plus unul proprietate personală.

“Starbuck” este o producţie canadiană în regia lui Ken Scott, iar actorii principali sunt Patrick Huard (în rolul lui Starbuck), Julie LeBreton (prietena lui Starbuck) şi Antoine Bertrand (avocatul său).

Pelicula a avut premiera la “Festivalul Internaţional de Film” de la Toronto 2011, unde a câştigat “Premiul publicului”. Acelaşi trofeu l-a obţinut şi la “Festivalul Internaţional de Film” de la Palms Springs (SUA), în 2012. Tot “Starbuck” a fost cel care a închis “Festivalul de Film Transilvania” TIFF, ediţia din 2012.

“Starbuck”, în regia lui Ken Scott, a avut o asemenea priză la public, încât Hollywood-ul şi Bollywood-ul deopotrivă s-au grăbit să cumpere drepturile pentru remake-uri în engleză şi hindi.

Scenariul scris de Ken Scott şi Martin Petit a fost inspirat de povestea reală a unui taur devenit aproape o legendă în Canada: în anii ’80-’90, prin inseminare artificială, taurul cu pricina a produs mii de progenituri.

Patrick Huard interpretând rolul lui David, donatorul de spermă

David Wozniak (interpretat de Patrick Huard) are 42 de ani şi este fiul unor emigranţi polonezi în Canada, acum proprietarii unei modeste măcelării din Quebec, unde acesta lucrează alături de fraţii săi.

David este genul boem, veşnic nematurizat, care fuge de responsabilităţi. La serviciu nu este chiar angajatul model, are o prietenă, dar nu locuiesc încă împreună, şi mai are o datorie de 80.000 de dolari la nişte cămătari care îl calcă o dată pe săptămână.

În acest concurs de împrejurări, David află nişte lucruri care îi schimbă total cursul vieţii. Îndelungata sa activitate ca donator de spermă, sub pseudonimul Starbuck, de când avea 20 de ani, se pare că l-a calificat astăzi în postura de tată al 533 de copii. Din care 142 s-au constituit într-un grup care au acţionat în judecată clinica de fertilitate pentru ca aceasta să le divulge identitatea din spatele pseudonimului Starbuck. Pe scurt, copiii ajunşi azi la vârsta de 20 de ani vor să-şi cunoască tatăl natural. În plus, prietena sa îi comunică faptul că a rămas însărcinată.

Prietenul şi sfetnicul său de încredere, avocat familist cu o droaie de copii, îi pune în braţe dosarele minimale ale celor 142 de “solicitanţi ai adevărului”, astfel încât, intrând în contact cu unii dintre aceştia, mândria şi mai ales responsabilitatea de tată se trezesc în “fluturaşul” David. Pentru că dincolo de “concepţia într-un pahărel, după o masturbare bine plătită”, David Wozniak ajunge să dovedească sieşi şi celorlaţi din jur că NU e un pervers, ci, din contră, el a reuşit să aducă pe lume viaţă şi să ofere bucurie atâtor familii.

Secvenţă sentimentală

Fără surprize, personajul merge să-şi întâlnească copiii, fără să-şi devoaleze identitatea. Vrea să joace rolul unui înger păzitor, şi nu pe cel de tată, de care se simte incapabil. Descoperă că destinul este de fapt un bilet de loterie. Unii copii au devenit motiv de satisfacţie, chiar de mândrie, cum ar fi un jucător profesionist de fotbal, un altul care învaţă actoria, un muzician de stradă, dar talentat… şi alţii sunt motiv de nelinişte sau chiar de dezamăgire: un hoţ bisexual, un drogat, un handicapat…

Situaţia paradoxală a lui David între un trecut iresponsabil şi un viitor care nu-i oferă niciun credit se relevă în perfectul portret al omului contemporan lipsit de puncte de referinţă.

Potrivit unor critici, filmul are un mesaj ambiguu luând peste picior sentimentele. Eşti un artist? E bine. Ai un handicap? Nu-i nicio problemă. Un homosexual? E periculos…

Ideea filmului este în sine irezistibilă. Se remarcă fantezia acestei poveşti familiale comice şi pline de tandreţe. Asistăm la lenta acceptare a condiţiei de tată biologic al unei hoarde de băieţi şi de fete.

Regizorul Ken Scott are 43 de ani şi s-a născut la Quebec. Primul său scenariu pentru un lungmetraj a fost “La vie après l’amour”, în regia lui Gabriel Pelletier (şi în care a apărut şi Patrick Huard din “Starbuck”). Un debut de carieră absolut spectaculos.

Armata de copii a lui David

Primul său film a primit 5 nominalizări şi premii “Jutra” (echivalentul Oscar-ului în Quebec) în 2001, inclusiv “Cel mai bun scenariu”. A luat “Biletul de aur” – best box office în Quebec, precum şi “Premiul publicului” la Festivalul de comedie “Just for Laugh”. Nu în ultimul rând a fost de două ori nominalizat la “Genie Awards” în 2001.

Acum, Ken Scott este în post-producţie cu un remake în limba engleză al lui Starbuck. Filmul se va numi “The Delivery Man”, este produs de “Dreamworks” şi vor juca Vince Vaughn în rolul lui Starbuck, Cobie Smothers şi Chris Pratt. Filmul este programat pentru luna noiembrie în SUA.

În afara participării la festivalurile de la Toronto şi Palms Springs, “Starbuck” a primit “Premiul publicului” la Festivalul de Film de la Calgary, apoi la cel de la Santa Barbara şi de la Sonoma. Actorul principal, Patrick Huard, a obţinut premiul “Cel mai bun actor” la Valladolid, Spania 2011 precum şi premiul special al juriului la “Festival de L’Alpe d’Huez”, Franţa, 2012.

“Starbuck” a luat şi “Golden Reel”, plus “Cel mai bun film”, “Cel mai bun actor” şi “Cel mai bun scenariu original” la “Genie Awards” în 2012.

A mai fost proiectat şi la Festivalul de Film de la Cambridge pe 15 septembrie 2012, la “Quebec Film Festival” din Londra, la Festivalul de Film de la Inverness, Scoţia, în total la peste 25 de festivaluri internaţionale, incluzând TIFF 2012.

Filmul este distribuit în România de Asociaţia Culturală “Macondo”, cea care a adus pe marile ecrane româneşti şi alte filme independente apreciate pe plan internaţional: “Hannah Arendt”, de Margarethe von Trotta, “Submarino”, în regia lui Thomas Vinterberg, “Incendii”, în regia lui Denis Villeneuve etc.

Cu un actor remarcabil, Patrick Huard, cu dialoguri picante şi vii şi o regie onorabilă, “Starbuck” este o comedie spumoasă.