Scriitorii Sași au rămas necunoscuți publicului cititor deoarece lucrările lor nu au fost traduse niciodată. Înafara școlilor cu predare în limbile minorităților, și aici foarte puțin, de întrebi absolvenții claselor a XII-a despre literatura scrisă de autori ai minorităților naţionale o să ai posibil răspuns „România educată” a fostului președinte și undeva spre zero îți vor spune ceva despre Schuster Dutz, echivalentul lui Caragiale în literatura sașilor.
Dacă în domeniu științei România a naționalizat o serie de inventatori, – Traian Vuia și Aurel Vlaicu, fiind doar două din multele exemple – în literatură nu a fost cazul – notoriu fiind exemplul lui Lazăr Șăineanu. Absența structurilor instituționale (biblioteci, arhive), care să permită cercetarea culturilor minorităților naţionale de pe teritoriul României. Absența dialogului real dintre cultura majoritară şi culturile minoritare, din cauzele istorice ale acestei lipse de comunicare plusând cu cenzura diferitelor perioade (de la dictatura Carlistă la cea legionară, de la interdicțiile comunismului la cele ale institului Wiesel) cultura scrisă Română a rămas văduvită. Un posibil dicționar al scriitorilor – și nu doar scriitori ci și artiști plastic ori arhitecți – de toate etniile, orientările politice sau religioase ar fi mai mult decât benefic, ar da voie generațiilor următoare să vadă totul în ansamblu. Dându-le lor voie să descoperea un „celălalt” prea puțin cunoscut în literatura şi cultura română fără ranchiuna vremurilor de azi.
Au trecut 210 ani de la nașterea scriitorului/poet de limba germană Johan Friederich Geltch
Din păcate, manualele de istorie din România nu amintesc deloc despre viaţa şi activitatea acestui corifeu orăştian de anvergură europeană. Cu atât mai puţin, lucrările monografice hunedorene. În schimb, lexicoanele austriece îi alocă un generos spaţiu, adoptându-l în galeria central-europeană a elitei revoluţionare de la 1848-1849.
Johan Friederich Geltch s-a născut la 18 februarie 1815, la Sebeș/ Mühlbach/ Szászsebes. Studiile gimnaziale la Sibiu, după care studiază Teologia la Universitatea din Berlin (1836-1838).
A fost rectorul Scolii Generale din Orăștie (Grammatikalschule), din 1848 până la moarte. Din același an, este preot la Romos. În perioada revoluției de la 1848 se situează de partea cauzei naționale săsești. Încercând să sensibilizeze în acest sens opinia publică din Germania, prin cuvântări ținute la Leipzig, Halle, Jena la diverse adunări studenții în sânul unor asociații patriotice.
Anii de profesorat la Orăștie ilustrează prolifica activitate literară a lui Johann Friedrich Geltch. Astfel, între 1841-1848, scrie și publică opt volume de lirică, aforisme, epigrame, parodie și texte humoristice. Amintim doar câteva titluri ce oferă substanță vieții literare transilvănene
În calitate de editor, s-a afirmat prin publicarea unor autori prepașoptiști sași din Transilvania. A sa culegere, în două volume, intitulată „Liederbuch der Siebenbürger Deutschen” sau, „Cartea de poezii a sașilor din Transilvania” (Sibiu, 1847, 1851), constituie cel mai reprezentativ florilegiu de lirică săsească al epocii, care cuprinde transfigurări din perioada anilor 1830-1848. A scris și publicat numeroase poezii satirice la adresa politicienilor vremii. Este autorul unui prolog prezentat cu ocazia deschideri „Teatrului de Diletanți” din Orăștie.
La începutul verii lui 1848, Geltch devine rector al Gimnaziului evanghelico-luteran din Orăștie, fiind de departe personalitatea culturală cea mai proeminentă din Hinterland. Începutul Revoluției europene îl angrenează în direcția susținerii cauzei națiunii săsești din estul Imperiului Habsburgic. La mijlocul anului 1848, călătorea în Germania, unde a contactat cercurile academice și politice promotoare ale liberalismului. Johann Friedrich Geltch, împreună cu alți conaționali sași, precum Martin Schenker, Friedrich Schuler von Libloy și Theodor Fabini, încearcă să creeze, în rândul societății germane, un curent de opinie favorabil sașilor din cele șapte Scaune săsești. În acest context, îl regăsim pe rectorul Geltch în orașul Leipzig, unde conferențiază în forurile asociaționiste ale tineretului (Turnverein) și patriotice de aici (Deutscher Vaterlandsverein). În acel timp, la Viena, ca și în Transilvania, glasul armelor prinsese a-și desfășura uvertura ce urmărea a înăbuși ideile revoluționare. Însă, dincolo de tumultul strident al războiului civil din Monarhia austrică, în luna iunie 1848, ideile orăştianului Geltch stârneau aclamații entuziaste din partea auditoriului central-european. Așa cum relata o știre de presă publicată în „Siebenbürger Volksfreund” din Sibiu (numărul din 23 iunie 1848), Geltch a ținut conferințe politice în mijlocul studențimii, la Halle, Jena, Frankfurt, Berlin, context în care reușea să realizeze o conexiune între tineretul studios din Germania și Transilvania, pe frontul comun al noilor idei revoluționare.
După încheierea „misiunii” germane, acest iluminat revine la Orăștie, dar autoritățile imperiale austriece îi aplică eticheta indezirabilităţii politice, fiind nevoit să se retragă din postul de rector al Gimnaziului reformat. Totuși, începând cu toamna anului 1848, funcționează ca preot la Romos. După înfrângerea Revoluţiei europene, la adăpostul străvechii reşedinţe parohiale luterane din Romos, Geltch patronează dezbaterile unei fraternităţi săseşti discrete, alături de J. Georg Giesel, Johann Michaelis și Samuel Schiel, în lumina ideilor lui Stephan Ludwig Roth. În anul 1851, „grupul de la Romos” punea în aplicare proiectul editării unui ziar școlar și bisericesc.
Este un pionier în acțiunea de studiere științifică a cântecelor populare ale sașilor din Transilvania. Scrie un volum de Poezii, iar în 1884, drama istorică Alboin și Sosimund.
Moare la Romos în ziua de 7 septembrie 1851, la vârsta de numai 36 de ani, fiind înmormântat în localitate.
Se pare că giulgiul uitării s-a aşternut peste viaţa şi faptele acestui paşoptist. Însă, acum, la 210 de ani de la naștere, rememorăm biografia domniei sale. Cuvântul scris ce este mai puternic și mai peren decât impusa uitare.
Surse: Iliescu, Ion și Istrate, Tiberiu. „Orăștie 750 de ani”, Casa Corpului Didactic Deva, 1974; Dorin Petresc, „Un profesor orăştian, corifeu al Revoluției europene de la 1848 – Johann Friedrich Geltch (1815-1851)”, http://hunedoara.transilvania-tv.ro; Dan Orghici și Adrian Ioan B. Secui, „Oamenii din Ținutul Orăștiei – Călinaru’ Foii Interesante”, Vol I, ed. Măiastra, 2023.
@ Bre Rumburak,. Fii atent că locul nașterii ori scurta perioadă din viață petrecute in actualul spațiu rumînesc nu te indreptățește la a te lăuda cu ei..In mod normal nu ai de ce te lăuda chir nici cu Brîncuși..
Să-l băgați și pe iohanis cu pas cu pas.
Din moment ce acesti scriitori sasi nu au fost tradusi, probabil ca nici creatiile lor nu au fost nemaipomenit de valoroase, la fel ca si cazul altor sasi din alte domenii. Si noi avem autori de duzina despre care habar n-avem ca au existat sau ca exista.
Pe Herta Muller, Konrad Haas sau Johannes Honterus, nu este roman sa nu-i stie.
Cat despre acest nemaipomenit Geltch, se pare ca asa cum l-a interesat pe el doar comunitatera lui saseasca si in mod sigur a fost un admirator al ,,Unio Trium Nationum”, tot asa ne-a interesat si pe noi sa-l cunoastem si sa-l traducem……[Rumburak]