Europa nu mai este azi doar o promisiune trăită cu anume emfază, ci și realitatea birocratizată, brăzdată de mișcări centrifuge și săracă în idei din ultimii ani. Starea ei nu se mai poate aborda cu speranța ameliorărilor pe care timpul le aduce. Cu ani în urmă, luam act de noua criză europeană și anticipam că pentru Europa unită va fi viitor doar sub condiția revenirii la democrație (vezi A. Marga, The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2012, pp.454-473). Evoluția ulterioară a confirmat opinia.
Astăzi nici nu se mai invocă doar nemulțumiri punctuale sau trăiri contingente cu privire la evoluția europeană. Se vorbește de o cale nefastă, ce se înfundă, pe care Europa este conjurată să o părăsească, ca un fel de ultimă șansă. Nu ne aflăm, desigur, în fața alternativei „umanism sau barbarie”, pe care Husserl o vedea la sfârșitul anilor treizeci în Europa. Dar nici nu este ceva liniștitor.
Unii numesc derapajul care s-a produs între timp „post-democrație” – societăți în care au loc alegeri libere, dar voința politică care se impune este cea a „elitelor privilegiate” (Colin Crouch, Postdemocratie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2008, p.13). Actualul cadru decizional condamnă cetățenii Europei la pasivitate (Hans Magnus Enzensberger, Sanfter Monster Bruxelles oder die Entmündingung Europas, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2013, p.60). După ce constată că „în multe țări ale eurozonei nu mai există astăzi de fapt democrație”, istoricii irlandezi propun „euroexit” (Brendam Simms, Benjamin Zeeb, Europa am Abgrund, C.H.Beck, München, 2016, p.90). Italienii au dat deunăzi un vot important euroscepticilor, iar președintele francez mărturisea că, în cazul unui referendum, în Franța, rezultatul ar fi „frexitul”.
Analizele acuză deja o „blocadă a gândirii (Denkblokade)” în Europa actuală. Bunăoară, unii europeni sunt prizonierii reprezentărilor anacronice ale statului. Ei cred că statul național ar fi la capătul puterilor, iar opticile suprastatale ar avea cuvântul în mod exclusiv.
În opinia mea, distincția dintre stat ca și coordonare a activităților unei comunități naționale și stat ca impunere a granițelor înăuntrul Uniunii Europene se cuvine asumată. Ultimul, „statul controlor”, își poate reduce ponderea, dar „statul ordonator” rămâne condiție a funcționării democrației.
Nu mai este ușor să faci astăzi plauzibilă în Europa actuală ideea că democrația protejează legalitatea, drepturile și libertățile. Te contrazic repede cele ce se petrec în democrații existente: desfigurarea legilor și procedurilor, disprețul față de meritocrație și mediocritatea liderilor, amatorismul organizat tocmai în numele luat în deșert al atașării la universalismul valorilor.
Dar nimeni nu te poate opri să gândești riguros democrația însăși și să faci distincția dintre democrația redusă la alegerea periodică a reprezentanților și „democrația ca formă de viață”. În definitiv, controlul democratic din partea cetățenilor se poate restabili în forme instituționale clarificate, iar controlul continuu al celor care aleg asupra reprezentanților poate fi instituționalizat. Democratizarea nu rezolvă toate problemele oamenilor, dar nici o altă formă de conducere nu rezolvă atât de multe precum democrația luată în serios.
Peste toate, pentru a preveni nedreptățile ce rezultă din înseși legile eronate și prost formulate care proliferează și din aplicarea legislației, trebuie legată pe față aplicarea drepturilor și libertăților cu recunoașterea identităților – personale, instituționale și naționale – și cu demnitatea umană. Cu această legătură se iese de fapt din neoliberalismul tautologic al timpului nostru și din „post-democrația” ce-l concretizează. Istoricul german Andreas Wirsching are dreptate când scrie că „integrarea [europeană] în forma tradițională, ca proiect postbelic specific vesteuropean, este, în orice caz, la sfârșit. Timpul său a trecut, într-o epocă în care trebuie stabilite din nou prioritățile” (Demokratie und Globalisierung.Europa seit 1989, C.H.Beck, München, 2015, p.228). Înșiși narativii Uniunii Europene, începând cu descrierea istorică și conceptele ei orientatoare, trebuie schimbați.
În multe țări există oameni interesați să-și mențină pozițiile obținute în aparatele birocratice și de propagandă sau în economia darwiniană ce a ocupat terenul, care răspândesc opinia eronată că „istoria s-a sfârșit”, iar ceea ce este ar fi singura posibilitate. Fiind străini de cultura actuală, aceștia recurg, așa cum se observă ușor și în România ultimului deceniu, la orice mijloc, inclusiv falsificarea datelor și dezinformarea, în țară și în afară, pentru a împiedica schimbarea. Ei nu văd decât două alternative: fie plierea fără discuție la organizarea actuală a Uniunii Europene, fie regresul în naționalismul etnic, pe care îl impută mecanic celor de altă părere. A treia alternativă, cea a reorganizării Uniunii Europene existente, care este de fapt alternativa veritabilă, fiind incomparabil mai bună, ei nu o mai iau în calcul.
Spus direct, Uniunea Europeană nu se mai poate apăra decât schimbând organizarea ei actuală prin democratizare. Nu are suport teama reflexă de restabilire a identităților naționale, a rolului parlamentelor proprii, a răspunderii statului național pentru soarta cetățenilor, câtă vreme procedurile sunt democratice și valorile orientatoare, începând cu demnitatea umană, sunt cele universale.
În mod interesant, acest punct de vedere revine recent în scrierile celor mai importanți economiști din Europa. Iar dacă economiștii resimt nevoia democratizării, ne dăm seama cât de acut se resimte nevoia acesteia printre ceilalți cetățeni.
Prestigiosul economist britanic Roger Bootle nu a recomandat „brexitul”, dar a spus lucrurilor pe nume. El vorbea de patru cauze ale „crizei Europei”: „natura fundamental nedemocratică a Uniunii”, structura instituțională neadecvată, „decizii proaste” ale celor care conduc, „neînțelegerea a ceea ce este și a scopului” Uniunii Europene (The Trouble with Europe, Nicholas Brealey, London, Boston 2016, pp.332-334). La asemenea cauze, antidotul nu mai poate fi convențional.
De curând, economistul francez Thomas Piketty a dat, împreună cu colaboratorii, un diagnostic deloc ezitant situației și a dus mai departe acuzarea de către Jürgen Habermas a „autocrației post-democratice” ce s-a instalat în Uniunea Europeană. Economiștii francezi propun primul proiect al democratizării acesteia.
Premisa lor este aceea că în Europa funcționează tainic un „guvern” fără legitimare, compus, în ultimă instanță, din miniștrii de finanțe ai eurozonei și diverși birocrați. Aceștia operează în afara tratatului european, în afara Parlamentului european și fără răspunderi față de parlamentele naționale. „Puternicul și, în același timp, intangibilul guvern al eurozonei s-a dezvoltat efectiv în unghiul mort al posibilităților de control politic, care este o gaură neagră a democrației” (Thomas Piketty și alții, Pour un traite de democratization de l’Europe, Seuil, Paris, 2017, citez din ediția germană, p.9). Nimeni nu controlează de fapt ceea ce se decide la nivelul „executivului” european. Iar crizele sunt și vor fi consecință implacabilă.
Așa stând lucrurile, problema crucială a Europei este revenirea la „democrația reprezentativă” – cel puțin în eurozonă. Nu va fi destul să se restabilească și să se lărgească funcțiile Parlamentului european, ci va trebui repus în discuție întregul „proiect european”. „Pe acest drum, care ar putea fi foarte lung, se află crearea unui Parlament al eurozonei pentru o luptă politică și culturală ce duce departe, către o democratizare a <proiectului european> și o reorientare a politicii ce se întreprinde în numele său” (p.13). Un „tratat pentru democratizarea conducerii eurozonei”, care are în centru „condiționalitatea democratizării” (p.41), ca parte a Tratatului de bază, va trebui semnat. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine!
Parlamentul european nu dă rezultate în forma actuală și va fi primul afectat de reorganizare. Se va forma „Adunarea Parlamentară a Eurozonei”. Ea se va compune, patru cincimi, din membri ai parlamentelor naționale conform distribuției politice dinăuntrul fiecăruia și procedurii de stabilire pe care fiecare parlament o decide, iar o cincime din membri ai Parlamentului european. Delegații parlamentelor țărilor care nu sunt în eurozonă vor putea participa în calitate de invitați la lucrările adunării. Alte state se vor putea atașa „tratatului pentru democratizarea conducerii eurozonei” pe măsură ce se integrează acesteia.
Este tot mai evident, pentru mințile lucide, că spectrul soluțiilor pentru Europa actuală se îngustează. Celebrul economomist Thomas Piketty și colaboratorii săi își asumă acest fapt, ca, de altfel, și alți specialiști de prim rang. De exemplu, așteptarea ca din organizarea actuală și instituțiile existente să vină rezolvări la crizele Europei actuale este utopică. Nici așteptarea ca Europa să se profileze când alții ar întâmpina dificultăți nu dă rezultate. Timpul cere din nou pași mari, nu doar ameliorări. Orice este mai puțin decât democratizarea luată la propriu, lasă Europa în crize. (Din volumul Andrei Marga, Reorganizarea Europei, în pregătire pentru tipar).
Romaniei nu ii mai trebuie, oricum, UE!
Asa arata semnalele lui Dragnea si Tariceanu, Romania e tara independenta, sa ne mai lase in pace cu criticile lor la adresa lui Dragnea si Tariceanu!
Astept ca cei 2 corifei ai „democratiei dambovitene” decare dvs NU spuneti niciodata nimic, sa decida Iesirea Romaniei din UE si sa cheme in Tara cele aproape 4 Milioane de Romani plecati la munca in UE, o sa le DEA Olguta locuri de munca „bine platite” in Sectorul bugetar!
Or sa vina, dle Marga, daca in UE e asa de rau?!
Vor veni Romnaii ACASA, in Romania lui Dragnea si Taricenau si a Vasilicai Dancila, unde e cald si bine, cum ne-a asigurat cu emfaza dna Dancila la dezbaterile din Parlament?
Or veni ei inapoi?
NU.
Mai bine le va fi in UEul ala de care ne speriati dvs, decat in Romania lui Dragnea, Taricenau, Dancila.
SIGUR, mult mai BINE.
Mai, omule! N-ai vrea sa incetezi odata cu tembelismele astea si sa incerci sa postezi ceva coerent si consistent? Esti exact ca in idiotenia aia cu castravetele. Indiferent despre ce ar fi vorba stii doar un lucru: Dragnea. Si, cateodata, Tariceanu sau Dancila. Deja esti plicticoasa. Ce-ar fi sa ne mai lasi un pic! Sau sa ne surprinzi cu o licarire de inteligenta. Astept. Nu sa-mi dai o replica, ci sa schimbi placa. Hai, incearca! Se poate!
Tu o duci „bine” in UE pentru ca esti o miloaga si culegi capsuni la 45 de grade in Spania pentru 300-400 de euro pe luna. In Romania lui Dragnea totusi oamenii nu sunt calcati cu tirul de islamistii lui Merkel. In Romania poti merge linistit pe strada fara sa te injunghie un „azilant” adus de Merkel. Am vazut noi cine pleaca in UE: pedofili ca Greogorian Bivoralu, care are azil in Suedia pentru ca este „persecutat” in Romania. Toate panaramele de romance si moldovence care nu si-au luat bacul se duc sa lucreze in cartierul rosu in Amsterdam sau Paris. Cam 85% din toata diaspora romana nu are bacul luat. Astia sunt pro-europenii tai: niste milogi semi-analfabeti. Voi chiar aveti senzatia ca sunteti destepti daca mergeti sa spalati chiloti si ciorapi in azilele de batrani din Germania si Suedia?
„Ich hab’ vermißt” analizele lui Herr Profesor, disparut in plina batalie pentru democratie! Constatand ca logica nu
se supune „democratiei originale” mioritice, Dl Marga s-a retras discret, urmarind confruntarea de la distanta! Satul
de gargara autohtona a ales sa abordeze constructiv „gargara europeana”! Analisti cu staif bolsevic sunt invocati cu
darnicie, ignorand ca nu fac decat sa ne indeparteze de la fondul problemei, bolsevizarea Uniunii si transformarea ei
in Colhoz!!! Nicio decizie a organismelor Colhozului nu este intamplatoare si in niciun caz nu exprima erori/ezitari.
Colhoznica fruntasa, ENGIE, care in 2015 baga pumnul a cateva milioane de refugiati in gura Europei, astazi sunteaza
contrele sefului Internelor invocand „suprematia” decizionala a Colhozului. Seehofer s-a trezit din somn brusc, dupa ce i-a facut jocul kgb-istei in alegeri asigurandu-i un nou mandat, atacand blegit crima politica impusa tarii/uniunii
de pionul otravit al lui Rasputin…
E greu să fii lili, foarte greu. Ca votant PNL sunt obligat moral să recunosc: Dragnea este singurul lider de partid care a condus elaborarea unui program, iar populația a votat justificat PSD; Tăriceanu s-a expus cel mai mult în lupta cu penibilul stat paralel. Din păcate nici liberalii, nici PMP nici USR nu au asemenea personalități. Așa că să stăm în picioare și să judecăm drept oamenii, chiar dacă nu i-am votat. Restul, cu penali și alte gogomânii, sunt doar pleavă. Firește, dacă dl.Marga s-ar angaja în bătălie, ar fi frumoase perspective. Cu Orban, Turcanu, Johannis – nici o șansă.
O iei repede pe alături, șarlicule. Ce bolșevism la Habermas, la Piketty, la Bootle, nene! Nu te lua după povești că iar de îmbolnăvești ca mai ieri.
Din articol reiese ca organizatiile , aliantele , institutiile substatale , statale , suprastatale , transnationale , au cu aproximatie acelasi scop si au aceeasi stabilitate ca orice organizatie , alianta intre doi sau mai multi indivizi. Comportamentul si stabilitatea sunt cuprinse intre cel al familiei si cel a unei cete , unei gasti. Cu ce scop se insoara sau se marita o persoana ? Cum sunt relatiile dintre sot, sotie si ceilalti membri ai familiei ? Cat de stabile sunt familiile in zilele noastre ? Cu ce scop se formeaza o gasca , ceata ? Cum sunt relatiile dintre membrii unei gasti , cete ? Cat de stabile sunt gastile , cetele ? Daca putem raspunde macar la aceste intrebari , s-ar putea spera sa raspundem si la intrebarile legate de organizatiile , institutiile , aliantele suprastatale sau transnationale.
Pai, stimate comentator, daca raspunzi la intrebarile pe care le-ai formulat, crede-ma ca ai rezolvat aproape toate problemele sociologiei. Restul ar fi extrem de simplu.
Nu e nevoie sa raspunzi la intrebarile astea ca sa ajungi la concluzia ca UE-ul a ajuns sa fie o tiranie. In momentul in care coana Merkel si conul Junker te silesc sa iei zeci de mii imigranti veniti din tari care nici macar nu sunt afectate de razboaie, este clar ca UE-ul e o tiranie. Inteleg sa-i ajuti pe refugiati, dar nu veni sa-mi inunzi tara mea cu zeci de mii de africani si araboi care au venit din tari care nu sunt afectate de niciun razboi. Ce cauta congolezii si marocanii in Europa? In momentul in care Bruxellului nu-i pasa de violatorii si criminalii imigranti care-i terorizeaza pe cetatenii europeni, este clar ca UE-ul nu mai are nicio legitimitate. Ce fel de uniune e aia unde cetatenii sunt calcati cu tirul de „azilanti” care au 4-5 pasapoarte? O uniune unde siguranta cetatenilor nu este prioritatea numarul unu, nu este o uniune.
@Necredinciosul Corect punctul de vedere si judicioasa exprimarea. Din pacate, cam asa-i hora. Concluzia se impune de la sine. Ma bucur ca mai posteaza cineva o opinie serioasa pe acest blog. Cu d’alde lili ajungem, din pacate, doar la balamuc.
@Charlie Stimate domn, ti-am citit si alte postari. Destul de multe, as zice. Unele mi-au placut, altele mai putin. Mi se pare normal. Comentariul de azi este sofisticat precum un ghem de ata cu care si-a facut de lucru o pisica. O opinie, si te rog sa nu te superi: trebuie sa-ti aduci sub control obsesia rusofoba. Rusii au fost, sunt si vor fi o mare putere de care lumea trebuie/va trebui sa tina seama. Si nu numai in Europa. Din aceasta pozitie sigur ca nimeni nu poate avea pretentia unui comportament ingeresc. La pozitie inalta, interese de anvergura si, de la sine inteles, modalitati, hm, „adecvate” cerintelor. Dar de aici si pana la a le pune exclusiv in carca orice magarie pe care o face te miri cine pe undeva este totusi ceva distanta.
americanii s-au lămurit , europa vrea să devină imperiu şi singura cale să o opreşti este să creezi un zid din ţările de est şi probabil anglia ca reprezentant financiar al acestora. in curând se va crea un nou pact ruso european gen Molotov-Ribentrop. rusii se răzbună sprijinind tendintele imperialiste ale europei de vest ca un berbece, un bolovan impotriva americii.in rest e joc de gleznă,fente.greşeala a fost tot a americanilor care au crezut prosteşte că dacă se crează capitalisti români vor fi rusofili şi au creat DNA .motiv pentru care rusii şi europenii s-au instalat şi au ocupat ROMÂNIA din pdv economico financiar iar investitorii americani singuri nu pot face faţă condiţiilor din România, ci chiar s-au aliat cu europenii la jefuire.
Oare se vrea să se caute soluţii, care să depăşească starea de anomie socială în care ne aflăm astăzi sau ne aflăm într-o suficienţă a elitelor şi decidenţilor politici şi sociali din ,,părăsirea” unicului reper la care ne putem raporta, validat la scară istorică, anume reperul moral al creştinismului aş adăuga cel ortodox din care izvorăşte morala. Ne aflăm într-o criză existenţială majoră prin aplicarea neoliberalismului Parcă totul a început de prin anii 70 când s-a reuşit scimbarea paradigmei de evaluare a valorii persoanei d.p.d.v. caracterial şi moral în cea a succesului personal şi de aici dublul limbaj şi dublul standard de evaluarea oricărei probleme. Revenirea Europei la o democraţie în formele ei tradiţionale oare pe termen scurt şi mediu se poate face în condiţiile în care s-a ajuns ca votul cetăţenilor să conteze doar pentru a confirma ce au hotărât alţii – oculta birocratică în slujba multinaţionalelor în care totul e evaluat în procente? Unde sunt filozofii Europei, mai contează vocea lor? Se vede de la o poştă că nu mai sunt şcoli de gândire şi reflecţie filosofică care să conceptualizeze şi să propună soluţii viabile. Locul celor care propun soluţii a fost luat de tehnocraţi care impun soluţii mecaniciste în opoziţie cu condiţia umană în ssprijinul nevoilor umane reale, aşa cum gândesc filosofii, nici măcar psihologii. Europa a devenit suficientă şi intolerabilă la ceea ce doreşte majoritatea populaţiei europene prin implementarea ideologiei „Politically correct” care a cui e? – a elitei decadente care deţine 1% din bogăţia lumii? Modernitatea mecanicistă distruge omul nu-l împlineşte şi valorizează pentru că îi distruge sufletul.