Performanțele celor 389 de miniștri

România se poate lăuda doar cu câteva mari realizări în cei 28 de ani scurși de la Revoluția din decembrie 1989. Dacă performanțele notabile ale guvernelor se pot număra pe degetele de la o mână, nu același lucru se poate spune și despre titularii portofoliilor guvernamentale care s-au perindat de-a lungul timpului prin Palatul Victoria. 389 de miniștri a avut țara noastră de la Revoluție până acum.

O parte din foștii șefi din ministere au mai figurat și în componența altor guverne și chiar în unele domenii total diferite față de primul mandat de ministru, semn că sistemul rotirii cadrelor de partid este mai presus de performanța ce trebuie demonstrată pe o astfel de sinecură. Astfel, țara noastră nu doar că a pierdut și continuă să piardă fonduri europene, ci a ratat cu brio și implementarea unor strategii și programe pe termen lung. Anunțate cu mare tam-tam de mai toate ministerele, acestea au sfârșit „înmormântate“ fie prin vreun sertar, fie aruncate direct la gunoi. Reforma teritorială este doar una dintre temele pe care toate guvernele au bătut toba, dar niciunul nu a făcut nimic mai departe de perimetrul foii de hârtie.

Doar Văcăroiu a fost premier patru ani

În ciuda numărului mare de demnitari care au constituit 20 de guverne conduse de 14 prim-miniştri, România nu se încadrează totuși printre cele mai instabile ţări din acest punct de vedere. Asta nu înseamnă că inconstanța nu a ajuns o marcă a actului de guvernare. Siguranța zilei de mâine la conducerea unui minister a devenit ceva ce se dorește a fi considerat firesc, având în vedere luptele politice din interiorul puterii. Remanierile, precum și mai puțin numeroasele demisii au provocat diferenţe notabile între numărul portofoliilor şi numărul miniştrilor care au figurat în respectivul cabinet. 48 de miniştri au ocupat cele 31 de ministere din cabinetul Năstase. Singurul premier care a stat patru ani la Palatul Victoria, Nicolae Văcăroiu, și-a structurat cabinetul în 22 de portofolii, doar că pe acestea s-au perindat 43 de persoane. Și Călin Popescu-Tăriceanu a rezistat patru ani pe funcție, doar că a condus nu unul, ci două guverne. Variaţii majore ale numărului de ministere din structura guvernelor au făcut ca 389 de români să deţină titulatura pompoasă, dar și efemeră, de ministru. Cele mai „supraponderale“ cabinete au fost Roman I, cu 33 de miniştri, Năstase, cu 31 de miniştri, Ponta II şi Tudose, cu 28 de miniştri. În schimb, cabinetele Tăriceanu II şi Ungureanu au avut doar 18 miniștri, Isărescu şi Stolojan – 20 de miniştri, iar Boc I şi Ponta I– 21 de miniştri.

Cauzele „pelerinajelor“ prin ministere

Pe lângă luptele interne din partidele de guvernământ, au mai existat și alte cauze ale instabilității din toate cabinetele postdecembriste. Posturile miniştrilor au ajuns atât de fragile și din cauza unui anumit aspect al corupţiei, respectiv recompensarea unor clienți politici cu portofolii. De asemenea, guvernul Roman II a fost alungat de mineriada din septembrie 1992, guvernul Ciorbea de cearta dintre PNŢCD şi PD, iar Radu Vasile a căzut victimă scandalurilor generalizate dintre ţărănişti. Și guvernul Tăriceanu II a rezultat după expulzarea PD din guvern, provocată de conflictul dintre premier şi fostul preşedinte Traian Băsescu. Pe 13 octombrie 2009, moţiunea de cenzură „11 împotriva României“, depusă de PNL şi UDMR, a dus la căderea guvernului Emil Boc I. Din nou, pe 27 aprilie 2012, un alt cabinet, cel al lui Mihai-Răzvan Ungureanu, este trimis acasă prin adoptarea moţiunii de cenzură „Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată!“. Al doilea cabinet al lui Victor Ponta a fost rezultatul triumfului USL din decembrie 2012, dar al treilea a fost format după ce PNL a părăsit Uniunea Social-Liberală, tot ca urmare a acutizării unor tensiuni preelectorale. Al patrulea guvern Ponta s-a format în decembrie 2014, după retragerea UDMR, când liderii Uniunii au constatat că propriul lor electorat a preferat candidatul opoziţiei la alegerile prezidenţiale, pe Klaus Iohannis. Acest cabinet a căzut în urma manifestaţiilor de stradă după dezastrul din Colectiv. Și Sorin Grindeanu putea spera, în ianuarie anul trecut, că succesul categoric al PSD în alegeri îi va asigura postul de prim-ministru pentru patru ani. Aceeași năzuință o demonstrează că o are și Mihai Tudose, spre disperarea lui Liviu Dragnea. În ciuda numeroaselor rocade de la conducerea ministerelor ori a intempestivelor schimbări de miniștri, șefii guvernelor nu au fost înlăturați din funcție atât de des.

Sănătatea, Educaţia şi Internele, cele mai instabile

În topul instabilităţii ministeriale se clasează Sănătatea, cu 22 de miniştri, Educaţia, cu 21 de miniştri, Transporturile, cu 21 de miniştri, şi Internele, cu alți 21 de miniştri. Domeniile mai puțin supuse variațiilor sunt Afacerile Externe şi Apărarea. La MAE au existat ministeriate cu durată peste medie, iar unii dintre miniştri ­şi-au păstrat funcţiile şi în cabinetele următoare. Ministerul de Externe a avut doar 15 miniştri după Revoluţia din 1989, iar MApN, 18 miniştri în 28 de ani.