Perpetuarea tradiţiilor seculare în orfevrerie

De câtva timp, aurul este cotat la preţuri exorbitante.

Piaţa de artă se află acum la răscruce. Între criza economică şi revoluţia numerică, ea cunoaşte o situaţie inedită, plină de paradoxuri. Pe de o parte, arta este mai mult ca niciodată obiect de plasament, de diversificare a patrimoniului. În faţa slabului interes pentru istorie şi a inflaţiei galopante, valorile tangibile, ca aurul, diamantele sau operele de artă, atrag investitorii.

2013 va fi un an dificil pentru autorităţile monetare care trebuie să controleze inflaţia pentru a relansa economia. Expertul Alain Mudie preconizează cumpărarea aurului. El declara că, pe termen lung, devizele ţărilor care imprimă bancnote se vor devaloriza enorm din cauza politicii monetare a băncilor centrale. Fără îndoială, aurul va câştiga şi preţul lui va creşte în timpul expansiunii monetare. Uncia de aur va depăşi, afirma el, 2.000 de dolari.

Bijuterie ce i-a aparţinut lui Gala, creată de Dali

Metal nobil, maleabil, aurul însoţeşte cele mai frumoase realizări ale umanităţii încă din mileniul V î.Ch. Primele tehnici de orfevrerie, filigranul granulele, gravarea şi ciocănirea, au fost puse la punct la sfârşitul Preistoriei, piesele realizate fiind destinate bijuteriilor elitelor.

Folosită pe suporturi diferite, lemn, metal forjat, piatră, foiţa de aur însemna depunerea cu pensula a unor pelicule foarte fine pe suprafaţa obiectului, pregătită anterior. Foarte apreciată în Renaştere pentru calitatea şi durabilitatea ei, aurirea în amestec cu mercur se mai foloseşte cu totul excepţional din cauza toxicităţii ei pentru artizan. Diverse procedee chimice permit şi aurirea pieselor prin imersiune într-o soluţie de aur şi cianură. În sfârşit, obiectele mici pot fi scufundate într-o baie de sare şi aur prin care trece un curent electric: galvanizare.

Podul Alexandre III, în fundal zărindu-se un Pegas înaripat

Când vorbim de stocurile de aur, marea necunoscută este China, despre care se ştie că este cel mai mare producător de aur din lume. La aceasta se adaugă valoare presupusă a tezaurului împăratului, care n-a fost niciodată evaluat. Cum China este o civilizaţie foarte veche, se poate crede că, de-a lungul secolelor, a strâns cantităţi enorme de aur, unii jurnalişti specializaţi în acest domeniu, ca Benjamin Fulford, vorbind de peste un milion de tone.

Mai există un stat care posedă mai mult ca sigur formidabile rezerve de aur şi care păstrează cu străşnicie secretul acestui subiect: Vaticanul. De-a lungul secolelor, Biserica Catolică a adunat cantităţi enorme de aur din toată lumea. Cea mai mare parte a acestor bogăţii a fost transferată la Vatican. S-ar ajunge probabil la o cifră faraonică numai inventariind obiectele de cult, pe cele decorative şi operele de artă lucrate din aur fin.

Obeliscul din Place de la Concorde, oferit Franţei în 1830

Vânzarea diamantelor a explodat şi ea când pentru un diamant galben, numit „Fancy Vivid Yellow”, Sotheby’s din New York a obţinut preţul de 3,3 milioane de dolari. El a fost depăşit apoi la Casa Christie’s din Londra, când un diamant galben tăiat în formă de pară, de 18,49 carate, a fost adjudecat pentru 3,76 milioane de dolari. În noiembrie 2010, un diamant roz de 24,78 carate a fost adjudecat pentru 46 de milioane de dolari, devenind diamantul cel mai scump din istoria vânzărilor publice. O altă piesă aristocratică, cea care a aparţinut lui Elisabeth Taylor, pandantivul sub formă de inimă cu un diamant gravat cu o inscripţie, numit Taj Mahal, a plecat la 6,8 milioane de euro, un record pentru o bijuterie indiană. Acest cadou al lui Burton pentru Elisabeth Taylor a fost un omagiu adus de împăratul Shah Jahan soţiei sale favorite, înainte de construcţia de la Agra.

O călătorie pe urmele aurului în Paris

Arhitectură Secession în Viena

Metal milenar, preţios prin excelenţă, dens, moale, inoxidabil, aurul se găseşte peste tot la Paris. El îmbracă monumentele şi statuile, iluminează operele de artă sacre sau profane, vechi sau moderne, atât la Sankt Petersburg, Viena sau Praga, cât şi la Paris. Nu este deci insolit să servească drept ghid în capitala Franţei, aşa cum propune jurnalista Clarisse Schwartz.

De la Domul Invalizilor la tabacherele colecţiilor Cognac-Jay, din Place Vendôme la ultimele opere contemporane expuse în galerii, aurul străluceşte în capitala Franţei.

Tabacheră în aur de la Muzeul Cognac-Jay, secolul XVIII

Această călătorie „în aur”, prin dedalul străduţelor pariziene, ar putea fi făcută în ritmul orologiului de la „Conciergerie”, primul orologiu public al oraşului, instalat în secolul al XIV-lea, ale cărui auriri, proaspăt restaurate, şi-au regăsit strălucirea.

Itinerarul poate începe şi cu „Geniul Libertăţii”, conceput de sculptorul Auguste Dumont, în Place de la Bastille, pentru a încarna idealurile Republicii. Ridicat la o înălţime de aproximativ 50 de metri pe o coloană plasată între 1835 şi 1840, acest personaj aurit, zdrobind cătuşele şi ţinând în mâna dreaptă torţa civilizaţiei, pare gata să-şi ia zborul pentru a răspândi lumină în oraş.

Colier Alexander Calder

Privind de sus, este uşor să constaţi că unele monumente servesc drept punct de reper capitalei. Este cazul vestitului „Hôtel des Invalides”, construit sub domnia lui Ludovic al XIV-lea pentru soldaţi, care adăposteşte mormântul lui Napoleon Bonaparte şi Muzeul Armatei. Ornat luxuriant cu motive aurite, celebrul Dom al marii biserici regale, ridicat de Jules Hardouin-Mansard în 1676, este admirat de toţi vizitatorii arondismentului VII. Într-un text din 1832, Balzac lăuda frumuseţea acestui element arhitectural: „El strălucea sub razele soarelui ca şi cum ar fi fost acoperit cu pietre scumpe; albastrul lui se îndrepta către cel al cerului şi lanterna lui atât de graţioasă, minunat de elegantă şi uşoară, părea să-mi ofere frumuseţi pe care nu le mai remarcasem”.

Bijuterie de colecţie, My Dior

Construit în axa Esplanadei Invalizilor, „Podul Alexandru al III-lea”, inaugurat cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris din 1900, traversează Sena pentru a duce la Grand şi la Petit Palais. Acest pod larg de 40 de metri, simbol al prieteniei franco-ruse, a cărui primă piatră a fost pusă de ţarul Nicolae al II-lea, şi-a regăsit şi el culorile originale în 1998, după o restaurare care a redat luminozitatea celor patru sculpturi cu „Pegas înaripat”, aurite, din capătul pilonilor.

Odată trecut fluviul se impune o haltă la „Petit Palais”.

Aurul, simbol al luminii divine, al luxului şi al rafinamentului

Orologiul de la Conciergerie, recent reaurit

Din 1998, în urma donaţiei Roger Cabal, „Muzeul de Artă al Oraşului Paris” posedă cel mai bogat fond de icoane din Franţa. Datate între secolele XV şi XVII, aceste obiecte de artă religioasă s-au născut în tradiţia ortodoxă. Sfinţii reprezentaţi în ele se detaşează din fondul de aur, ca „Fecioara cu pruncul”, o pictură în tempera pe lemn de la începutul secolului al XVI-lea. Simbol al luminii divine, aurul este prezent şi în aureolele sfinţilor, în veşmintele lui Christ şi ale Fecioarei, pe aripile îngerilor, unde este dispus în haşurări fine.

Metalul galben este pus în icoane după tehnica „feuille d’or”, întreprindere complexă care necesită 20 de operaţii. Pentru că aurul nu cade din cer şi este nevoie de mâinile experţilor pentru a prelucra preţiosul material.

Sfântul Arteme din Verkola, icoană rusă din secolul al XVIII-lea

Delicatele tabachere din secolul al XVIII-lea, păstrate la Muzeul Cognac-Jay, stau dovadă dificilei munci a orfevrului, a artizanului aurar în sensul strict al termenului. Decoratorii aurari perpetuează şi ei tradiţii seculare pentru a acoperi cu aur monumente şi sculpturi, realizate, cel mai adesea, în bronz. Casa „Gohard” a intervenit pentru a reauri Domul Invalizilor în 1989. Şapte dintre meşterii ei au lucrat suspendaţi la 100 de metri înălţime. Atelierele „Brugier” şi-au făcut, la rândul lor, o specialitate din restaurarea mobilierului şi obiectelor de artă ale marilor muzee pariziene, cum ar fi Muzeul Naţional al Artelor Asiatice, „Guimet”. Instituţia, situată pe colina Chaillot, adăposteşte piese care cer o grijă specială, cum ar fi un impresionant „Budha Sakyamuni”, din secolele XV-XVI, originar din Tibet, executat în aramă aurită. Muzeul „Cernuschi” posedă şi el opere de artă asiatică în care aurul a fost exploatat cu mare rafinament, ca într-un serviciu de ceai, de călătorie, al cărui decor a fost realizat cu paiete şi praf de aur puse în relief.

Bijuterii, monede şi medalii originale

Capac aurit de Claude Aime Chenavard

Specializat în aurire este şi atelierul „Meriguet-Carrère. El a participat la campania de restaurare a „Operei Garnier”, monument-far al celui de al IX-lea arondisment, construit între 1862 şi 1874. Pentru restaurarea Marelui Foaier, în 2005, dificultatea a constat în redescoperirea secretului subtilei policromii şi diferenţelor de nuanţe ale aurului, imaginate de Charles Garnier. Cu decorul lui strălucitor, edificiul luptă, aşa cum a dorit creatorul lui, împotriva griului urbanismului haussmanian.

De la Operă, mergând pe Rue de la Paix, ajungi în „Place Vendôme”, unde aurul curge în valuri, mărcile de lux rivalizează în imaginaţie pentru a elabora modele de bijuterii, cum ar fi inelul „My Dior”, subtilă ţesătură de aur galben, sau cel, radical diferit, al Casei „Bulgari”, „B.Zerol”, o spirală masivă.

Panou îmbrăcat în foiţă de aur, intitulat Monogold, creat de Yves Klein

Transformat în operă de artă, în bijuterie, aurul este şi materialul din care se fac monede şi medalii. La Monetăria din Paris, instalată pe Quai Conti, în arondismentul VI, producţia pieselor de colecţie prilejuieşte creaţii originale, cum ar fi medaliile de căsătorie sau de Pacs, semnate Christian Lacroix. Pentru o viziune istorică, se poate merge la corpul Richelieu al Bibliotecii Naţionale a Franţei, al cărui muzeu de monede, medalii şi antichităţi expune în momentul de faţă piese produse în perioada 1880-1920.

Aurul, garanţia eternităţii

Masă de toaletă semnată Claude Aime Chenavard

În „Place de la Concorde”, se află piramida „Obeliscului” egiptean, oferit Franţei în 1830, ce aruncă mii de focuri de la înălţimea celor 22 de metri ai monolitului de granit roz. Ea a fost adăugată obeliscului în 1998 pentru a înlocui ornamentul original dispărut, ce data din secolul al VI-lea.

Pentru a urma „calea aurului”, călătoria continuă în Rue de Rivoli şi în muzeele ce adăpostesc capodopere realizate în metal. La „Luvru”, descoperi „Pieta din Villeneuve-les-Avignon”, atribuită lui Engerrand Quarton, o tempera pe un panou, acoperit cu frunze din aur, datând din 1455 şi 1460. La „Muzeul de Arte Decorative”, atrage atenţia o operă mai recentă: marele „Vas” din bronz aurit, de Claude-Aimé Chenavard, înalt de un metru şi jumătate. Mai la est, se află „Muzeul de Artă Modernă al oraşului Paris”, unde un panou semnat Jean Dunand, „Sporturile”, realizat pentru pachebotul „Normandie” sau operele lui James Lee Byars se remarcă printre exponatele colecţiei Michael Werner.

Pendulă cu elefant din bronz aurit

Aurul nu este însă numai apanajul perioadelor vechi. În „Monogold”, păstrat la „Muzeul de Artă Modenă”, Yves Klein face din el, la începutul anilor ’60, materia absolută, garanţia eternităţii. În aceeaşi epocă, Emile Gilioli, reprezentat acum de Galeria „Martel-Greiner”, îl foloseşte în „Astrale”, bronz polisat şi aurit, în timp ce Jean-Pierre Raynaud a marcat spiritele, douăzeci de ani mai târziu, realizând pentru „Fundaţia Cartier” faimosul „Vas” aurit, expus multă vreme pe esplanada „Centrului Pompidou”.

Metal atemporal, universal, aurul continuă să inspire artiştii. A dovedit-o ultima ediţie a FIAC-ului, unde vizitatorii au putut descoperi sculpturalul „Suppo” în bronz aurit al lui Wim Delvoye, la Galeria Emmanuel Perrotin, un fel de catedrală contorsionată, sau panoul aurit traversat de o largă urmă de pensulă neagră al lui Fabien Verdier, intitulat „Toamnă-Iarnă, Omagiu lui Dubuffet”, la Galeria „Jeanne Bucher”.

Wim Delvoye, Suppo, o săgeată neogotică de sub Piramida Luvrului

De la Picasso la Anish Kapoor, trecând prin Max Ernst, Giacometti, Dali, Arman, Niki de Saint-Phalle, Roberto Matta sau Miguel Barcelo, numeroşi artişti s-au aplecat şi spre crearea de bijuterii, care de care mai sofisticate. La „Galeria Creditul Municipal” a fost deschisă o expoziţie cu 200 de piese ale colecţiei „Clo Fleiss”. Broşele în formă de păianjen semnate de Louise Bourgeois, faimoasa brăţară din blană, de Meret Oppenheim, sau excentricele pandantive şi inele create de Calder din metal şi pietre neşlefuite fac parte din momentele de glorie ale marilor curente artistice ale secolului al XX-lea.