Aha, Realitatea Virtuală vă halește pe toți! Păi da, Parlamentul a dat Legea Virtuală Absolută, te poți transforma într-un om virtual timp de 24 de ore. Așa că, toți politicienii s-au îngrămădit la petreceri virtuale pe dezbrăcatelea, cu pipițe virtuale, vai de capul nostru! Trăiască Noua Epocă Digitală! Ce mai e Corpul astăzi? Un șir de biți, un ghem de biți, o pâclă de biți. Asta ești, virtualule! Dar Istoria?
Ah, lasă Istoria, azi, deputații s-au măcelărit între ei în Realitatea Virtuală la sfârșitul unei petreceri organizate cu ocazia sfârșitului unui război ruso-ucrainean, așa le-a venit, au scos din sufletul lor mic tot felul de refulări ucigașe, vampiroide, criminale. Cine a câștigat războiul ruso-ucrinean? Păi toți șmecherii care guvernează Realitatea Virtuală! Iar Istoria? Ah, Istoria! Istoria Capitalului Românesc Virtual de după Decembrie 1989 este stranie, perversă, dramatică, haioasă, ridicolă, bombastica, vulgară, năucitoare, funambulesca, isterică, iraţională, zăpăcitoare şi periculoasă. După 1989 România a trăit cea mai nebună dintre Istoriile sale.
Cea mai sfâşietoare, însufleţită şi tembelă. Plină de tot felul de figuri care mai de care mai caraghioase, mai groteşti, mai futuriste, mai decrepite, mai idealiste, mai vulgare şi mai perverse. Privind mai atent această perioadă şi având şansa de a mă afla în şuvoiul principal, încep să înţeleg anumite adevăruri legate de Ipostaza 1989 care are clare filiaţii cu Ipostaza 1848 şi cu multe alte Ipostaze la fel de fascinante, fermecătoare şi tragice din Marea Istorie a Lumii Virtuale. Ceea ce credeam a fi eliberarea romanilor de sub tiranie e de fapt un înţeles colateral al unei zdruncinări a milioane de oameni porniţi nebuneşte, de-a valma, să trăiască istoric. A trăi istoric e neobişnuit.
A trăi istoric înseamnă a ieşi din ale tale şi de a te văluri fără vina, fără vrere, sau, dimpotrivă, scoţând din tine monştrii, idealurile, nebuniile, aspiraţiile, curajul sau inteligenţa. Toate adormite sub dictatura. Înseamnă să-ţi modifici structural întreaga fiinţă, să fii alt om pentru cinci minute, pentru o oră, pentru nopţi de luptă sau de participare nebunească la evenimente ale căror sens îţi scapă mai întotdeauna.
În toţi aceşti ani, Capitalul Românesc Virtual s-a construit pe sine într-un mod atroce, nemilos, câinos, şmechereşte sau conspirativ, larg istoriceşte dar egoist şi rece. Mulţi romani au pierdut startul şi se zbat acum într-o sărăcie lucie. Alţii se zbat în sărăcie spirituală pierzând înţelesurile din Era Complexităţii. Ca mai întotdeauna în Istoria României, Capitalul Românesc Virtual nu a apucat să ajungă la maturitate nici în această perioadă de timp. De fapt, nici nu mai putem vorbi despre Capital Românesc Virtual. Ar fi o eroare dezagreabilă.
Ar fi încăpăţânata căutare a unui adevăr inexistent, nefolositor, inutil. Eroarea o fac mulţi analişti şi formatori de opinie care se îmbulzesc pe ecranele TV zugrăvind carnavalesc o realitate care nu exista. Cum de s-a întâmplat aşa, nimeni nu ştie cu exactitate. Nimeni nu ştie dacă a fost la mijloc o Strategie Virtuală pusă la cale de minţi diabolice sau e pur şi simplu nebunia Ipostazelor Istorice dezlănţuite şi pe care nimeni nu le poate controla în mod logic ele fiind copilele nebune ale Procesualităţii Istorice Virtuale. Luând rând pe rând faptele am putea cădea în diverse alte erori de interpretare. Un Adevăr întreg nu exista. Dar pot există câteva idei merituoase care ne-ar putea ajuta să înaintăm în experienţa noastră istorică…..
A trăi istoric înseamnă a ieşi din ale tale şi de a te văluri fără vina, fără vrere, sau, dimpotrivă, scoţând din tine monştrii, idealurile, nebuniile, aspiraţiile, curajul sau inteligenţa. Înseamnă nu numai să-ţi reclădeşti corpul dar să-ţi regândeşti Trupul. Între Corp şi Trup câte diferenţe! Trupul e animat e Viziune, Corpul e animat e Plăcere. Poţi oare să le îmbini în Realitatea Virtuală? Bebe de la Arsenal se duce chiar acum în Piața Chibrit să facă și el pe nebunul, la megafon. Îi apostrofează pe deputații care s-au măcelărit virtual, vai de noi, nai de ei! El zice c-ar fi consilier de imagine în Noua Epocă Digitală.
Zău că nu știam că Bebe de la Arsenal e consilier de imagine. Și el strigă! De ce zic_că sunt consilier de imagine?! Pentru că zic fără neruşinare. Sunt consilier de imagine. Asta nu e în nomenclatorul de meserii. Nu e profesiune. Nu e în registrele Augustei Oficiale. Eşti consilier de imagine pentru că aşa ai chef. Faci ce faci ca_consilier de imagine pentru că aşa îţi vine ţie. Crezi că înţelege careva? Lumea se uită la tine cruciş, fii serios, treci la şaibă, fă ceva bun pentru ţară, marş la locu’ tău, lasă că ne descurcăm noi! Aşa răcnesc mulţi. Nu se descurcă. O iau peste cap. Îi trânteşte istoria de nu se văd. Unii îşi pierd viaţa.
Alţii îşi pierd averile. Alţii rămân pe drumurile virtuale. Alţii sunt alungaţi de pe tron. De ce? Pentru că se dau mari. Pentru că dispreţuiesc poporul. Pentru că-i dispreţuiesc pe ceilalţi. La ce să fie bun un consilier de imagine? Consilierul zice: alo, nu lua poporul virtual în batjocură că se va răscula împotriva ta. Ei râd. Sunt mari şi tari. Apoi, într-o noapte, sună celularul: alo, domnu’ Bufnilă? Avem o problemă nasol de virtuală!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.