„Planul Merkozy” pentru salvarea euro, privit cu scepticism chiar de oficialii UE

Cancelarul Angela Merkel şi preşedintele Nicolas Sarkozy au înaintat planul franco-german pentru reforma tratatelor europene, care urmează să fie discutat la summitul european care va începe joi.

Un oficial german şi-a exprimat însă îndoiala că toate cele 27 de state membre UE vor accepta propunerea de modificare a tratatului. Potrivit oficialului, cel mai probabil scenariu este ca cele 17 ţări din zona euro, împreună cu alte patru sau cinci, să decidă o coordonare mai amplă a politicilor economice, supravegherea bugetelor prin intermediul oficialilor europeni şi limitarea strictă a datoriilor şi deficitelor.

Ce se va întâmpla însă cu celelalte state? Ţările care se află în afara zonei euro se tem ca vor fi privite ca state de mâna a doua în cadrul UE. Guvernul polonez a avertizat că apariţia unor „structuri esclusive” poate duce la „adâncirea posibilelor falii” în cadrul UE, scrie Financial Times Deutschland. Pe lângă statele care au aderat recent la UE, în grupul non-euro se află Marea Britanie, Danemarca şi Suedia, ţări de la care se aşteaptă însă susţinerea modificării tratatelor, atât timp cât aceasta nu afectează decât suverantitatea ţărilor din zona euro.

Pe lângă modificările legislative, „planul Merkozy” cere şi dublarea fondurilor de care dispune Fondul European pentru Stabilitate Financiară, care ar putea ajunge astfel la aproape o mie de miliarde de euro, şi înlocuirea acestuia cu viitorul Mecanism European pentru Stabilitate în 2012 şi nu în 2013, cum s-a stabilit iniţial.

Un alt semnal negativ este lipsa de încredere în viitoarea modificare a tratatului chiar în rândul oficialilor europeni. Propunerea franco-germana prevede penalizarea automată a statelor care nu vor menţine deficitul bugetar sub 3% din PIB Măsurile punitive pot fi suspendate de Consiliul European prin vot de majoritate calificată şi nu unanim. Însă comisarul european pentru Afaceri Sociale, ungurul Laszlo Andor. „Penalizarea automată este o glumă. Uniunea fiscală are nevoie de mecanisme de decizie colective, democratice care să răspundă la cerinţe. Uniunea fiscală nu este suficienta, este nevoie şi de o uniune a datoriilor”, a spus comisarul, făcând aluzie la soluţia ca Banca Centrală Europeană să joace rolul de creditor de ultimă instanţă al statelor euro, o măsura respinsă categoric de Germania.

Toate aceste semnale negative, scrie Der Spiegel, arată ca termenul de trei luni propus de Franţa şi Germania pentru modificarea tratatului UE este mult prea ambiţios. Dacă pentru adoptatrea actualului tratat de la Lisabona au fost necesari aproape zece ani, oricât de multă presiune ar pune pe liderii europeni ameninţarea S&P de retrogradare a 15 din cele 17 state euro, negocierile pe marginea modificării ar putea dura mult mai mult.

O modificare doar a protocolului 12 de aplicare a articolului 126 al Tratatului UE (care face referire la deficitul bugetar excesiv-fixat la 3% din PIB) şi la datoria publică excesivă (fixată la 60% din PIB), poate fi realizată fără ratificarea parlamentelor naţionale, deci foarte repede.

În cazul în care se va merge mai departe de modificarea protocolului amintit, va fi necesară ratificarea parlamentelor naţionale şi chiar convocarea unei convenţii europene pentru modificarea tratatului UE, o cale foarte lungă, pentru care pieţele financiare nu vor avea răbdare.