Optimismul din jurul ultimului turneu internațional al președintelui Zelenski a pălit – oficialii americani nu au primit cu entuziasm așa-zisul ”plan al victoriei”, pe care președintele Ucrainei l-a prezentat în SUA, în spatele ușilor închise, în marja Adunării Generale ONU, în vreme ce armata rusă începea să împingă trupele ucrainene din zona ocupată a regiunii Kursk și să avanseze încet dar sigur în regiunea Donețk. În plus, Germania a anunțat că ajutorul pentru Ucraina se va înjumătăți în 2024, de la 8 la 4 miliarde de euro.
Întâlnirea de la Ramstein dintre președintele Zelenski și liderii statelor care donează arme Ucrainei a fost anulată. Ar fi trebuit să aibă loc în weekendul ce a trecut, însă președintele Joe Biden a invocat uraganele din SUA pentru a-și justifica decizia de a nu se deplasa în Germania. Este drept, alegerile prezidențiale pot fi comparate cu un ”uragan”, mai cu seamă când sondajele sunt foarte strânse și orice decizie mare de politică externă care să se adauge sprijinului american pentru războiul pe mai multe fronturi al Israelului ar putea influența rezultatul de pe 5 noiembrie.
”Planul Victoriei”
Rămas fără summitul de la Ramstein, Volodimir Zelenski a efectuat un turneu în marile capitale europene – Paris, Berlin, Roma. Pe 16 octombrie, Zelenski a prezentat ”planul victoriei”, în cadrul unui discurs în Rada Supremă de la Kiev.
1. Geopolitica. Trimiterea unei invitații de aderare la NATO pentru Ucraina. „Invitarea Ucrainei în NATO ar putea fi cu adevărat fundamentală pentru pace. Aderarea la NATO este o chestiune de viitor, nu de prezent. Dar Putin trebuie să vadă că socotelile sale geopolitice sunt perdante”, a spus Zelenski.
2. Apărarea. Creșterea livrărilor de arme către armata ucraineană, obținerea permisiunii aliaților de a lansa atacuri cu arme occidentale în adâncul teritoriului Rusiei și mai multe resurse militare de la aliați pentru consolidarea apărării aeriene. Anexa la acest punct este secretă deoarece conține o listă concretă de cantități și tipuri de arme pentru dotarea armatei ucrainene.
3. Descurajarea. Conține o anexă secretă care a fost transmisă SUA și liderilor unor state europene. Potrivit lui Zelenski, Ucraina își propune să găzduiască pe teritoriul său un pachet cuprinzător de descurajare strategică non-nucleară care ar fi suficient pentru a proteja Ucraina de orice amenințare militară din partea Rusiei.
4. Economia. Conține o anexă secretă care a fost transmisă doar anumitor parteneri. „În Ucraina sunt concentrate resurse naturale, inclusiv metale de importanță critică în valoare de trilioane de dolari. Acestea includ uraniu, titan, litiu, grafit și alte resurse cu valoare strategică care vor consolida fie Rusia și aliații săi, fie Ucraina și lumea democratică în competiția globală”, a declarat liderul de la Kiev.
5. Securitatea. În cazul în care partenerii Kievului sunt de acord, este posibilă înlocuirea anumitor contingente militare ale Statelor Unite care sunt desfășurate în Europa cu soldați ucraineni. „Experiența ucraineană ar trebui să fie folosită pentru a consolida apărarea întregii Alianțe Nord-Atlantice și pentru a garanta securitatea întregii Europe”, a declarat Zelenski.
Cu siguranță realizabil este punctul referitor la economie din ”planul victoriei”, mai cu seamă având în vedere recenta privatizare a companiei ucrainene de extragere a titanului, una dintre cele mai mari din lume în acest domeniu.
Din informațiile făcute publice de guvernul de la Kiev înainte de prezentarea ”planului victoriei”, Politico.eu desprinsese un punct despre protejarea spațiului aerian ucrainean, în special prin intermediul infrastructurii militare din Polonia și România. Ideea ca Polonia și România să intervină direct era exclusă direct de Politico, care nu vedea vreo susținere în Occident, de frica unei escaladări a conflictului.
Foarte important este că unele publicații europene au început să relateze despre ”discuții serioase în guvernul de la Kiev privind renunțarea la obiectivul recuperării tuturor teritoriilor ocupate”, după cum scrie Der Spiegel. Iar, pe 1 octombrie, Financial Times a scris că Andrii Sibiga, noul ministru de Externe al Ucrainei, aflat în vizită în SUA, a început să discute în cadrul întâlnirilor private din marja Adunării Generale ONU despre potențialele compromisuri pe care ar putea să le facă Ucraina și să aibă o poziție mai flexibilă privind eventualele negocieri de pace cu Rusia.
Soluția Trump
Până la potențialele negocieri, regimul de la Kiev trebuie să treacă de alegerile din SUA, de rezultatul cărora depinde ce se va alege din ”planul victoriei”.
Generalul în retragere Keith Kellog, fost membru al Consiliului Național de Securitate în timpul administrației Trump, a schițat, într-un interviu pentru Vocea Americii, planul lui Donald Trump pentru Ucraina, în cazul în care va câștiga al doilea mandat. Ideea centrală a acestui plan este de a opri războiul pe liniile de demarcație actuale. În cazul în care Ucraina nu va dori să încheie un armistițiu, atunci Casa Alba va opri livrarea de ajutor militar, iar în cazul în care Rusia va încălca acordul de încetare a focului, atunci Kievul va primi tot ajutorul militar posibil. Cu alte cuvinte, acest plan încearcă să descurajeze ambele părți să mai continue conflictul militar.
Soluția coreeană
Acest posibil ”plan Trump” are multe puncte comune cu „soluția coreeana” propusa de Joseph S. Nye Jr., fost asistent al șefului Pentagonului în timpul administrației Clinton, într-un articol publicat de Project Syndicate, în urmă cu o săptămână. Nici vorba de aderare la NATO, care este primul punct din ”planul victoriei” de la Kiev.
”Dacă Ucraina definește victoria prin recuperarea tuturor teritoriilor ocupate de Rusia începând din 2014, atunci victoria nu se vede la orizont. Dar dacă Ucraina dorește să-și mențină independența și să fie o democrație legată de Europa, rezervându-și dreptul de a-și recupera teritoriile, atunci victoria rămâne posibilă”, scrie Nye Jr.
”Însă această victorie posibila înseamnă și că Vladimir Putin nu trebuie să-și poată declara propria victorie. Ucraina trebuie să primească sprijin pentru a-și întări poziția de negociere. Chiar dacă Ucraina nu-și va putea atinge scopurile maximale pe termen scurt, va fi menținută pe termen lung legitimitatea poziției sale, atât timp cât ocupația rusă nu va fi recunoscută.
Aceasta este numită ”soluția coreeană”. Un armistițiu, fără un tratat de pace care să pună capăt oficial războiului și să consfițească pierderile teritoriale, și o zonă demilitarizată de-a lungul liniei de contact de astăzi, care să fie monitorizata de o misiune internațională de menținere a păcii, astfel încât Rusia să atragă în război multe alte state, dacă va fi să atace din nou Ucraina. Poate acum nu este posibil ca toți cei 32 de membri NATO să cadă de acord să primească Ucraina în alianță, însă un grup de state care-și spun ”prietenii Ucrainei” ar putea să monitorizeze zona și să se angajeze să răspundă la orice nou act de agresiune din partea Rusiei.
În cele din urma, Ucraina va avea nevoie și de asistență pentru a-și reconstrui economia și pentru a obține acces la piața UE. Soluția coreeana nu satisface obiectivele maximale pe termen scurt, însă merită să fie numită o victorie ucraineană”, scrie Joseph S. Nye Jr., care mai arată că, ”partea de sud a Peninsulei Coreene a devenit o democrație vibrantă și prosperă, cu un venit anual pe cap de locuitor de 35.000 de dolari, în vreme ce Coreea de Nord este o dictatură periculoasă cu un venit de 1.200 de dolari pe cap de locuitor și cu multe crize alimentare. Cine a câștigat războiul?”
Șansele dezvoltării Ucrainei de la vest de Nipru, care poate fi echivalentul paralelei 38 din Peninsula Coreea, nu trebuie supraestimată și trebuie avute în vedere și câteva detalii ale experienței sud-coreene. Coreea de Sud a fost condusă autoritar din 1953 și până în 1997. Iar economia s-a dezvoltat în jurul unor conglomerate opace și atotputernice, ce beneficiau de impunitate. Dictaturile s-au prăbușit, dar ”Republica Samsung” a continuat cel puțin până la arestarea fostei președinte Park Geun-hye (fiica dictatorului Park Chung-Hee), în 2017, pentru corupție. Modelul conglomeratelor sud-coreene (cheobol) pare o cale de urmat pentru oligarhii ucraineni, mai puțin pentru presa, ONG-urile și politicienii din Ucraina și din Vest, care spun mereu că luptă pentru democratei și împotriva autocrației. Nici declarațiile președintelui Zelenski din primele luni ale războiului, când spunea că ”Ucraina nu va fi niciodată neutră ca Elveția. Însă putem deveni un ”Israel mare”. Ucraina nu va fi absolut liberală, europeană, nu ne vom mira că vor fi forțe armate și membri ai Gărzii Naționale în toate instituțiile, supermarketuri, cinematografe. Problema securității va fi numărul unu în următorii zece ani”.
Soluția vest-germană
Fostul secretar general NATO Jens Stoltenberg și președintele ceh Petr Pavel, precum și alți oficiali citați de Financial Times, propun ”soluția vest-germană” pentru Ucraina, care nu exclude aderarea la NATO.
La începutul lunii octombrie, fostul secretar general NATO Jens Stoltenberg a sugerat, într-un interviu pentru Financial Times, că faptul că Ucraina este parțial ocupată și războiul este în toi nu înseamnă neapărat că varianta aderării Ucrainei la NATO este eliminată. El a amintit de situația Japoniei: garanțiile oferite de SUA Japoniei nu se extind asupra Insulelor Kurile ocupate de Moscova. La fel, doar fosta Republica Federală Germania a fost acoperită de umbrela NATO, după aderarea din 1955, deși RFG nu recunoștea Republica Democrată Germania. Fosta RFG a fost primită în NATO acceptând că frontierele din 1955 erau unele temporare. O situație deosebită avem și în cazul Norvegiei, membru fondator al NATO, care a ales să nu găzduiască baze NATO pe teritoriul național.
Financial Times scrie că, de mai bine de un an, au loc discuții la nivel de experți despre ”modelul vest-german” pentru Ucraina. Daniel Fried, fost asistent al secretarului de Stat în timpul administrației George W. Bush, și Kurt Volker, fost ambasador al SUA la NATO și trimis special pentru Ucraina al președintelui Donald Trump, sunt printre cei care susțin aplicarea acestui model. Și președintele Cehiei, Petr Pavel, general în retragere și fost președinte al Comitetului Militar NATO, spune că o condiție pentru aderarea Ucrainei la NATO este cedarea de teritorii. ”Dacă exista o demarcație, o granița administrativă, atunci putem accepta acest lucru ca fiind temporar și putem primi Ucraina în NATO cu teritoriul pe care îl controlează în acel moment”.
Istoricul american Mary Sarotte consideră că aderarea ”parțială” a Ucrainei la NATO, pe modelul RFG, este un scenariu fezabil. Ucraina ar primi protecție, libertate și șansa de a se dezvolta, în vreme ce Rusia rămâne izolată. Este un scenariu mai bun decât a aștepta momentul în care Putin va renunța la ambițiile sale în Ucraina, spune Sarotte.
Există însă specialiști care atrag atenția că este o diferență importantă față de cazul RFG: atunci, demarcația era recunoscută de ambele părti, pe când acum Rusia și Ucraina vor să schimbe în permanență situația de pe front, iar unele state membre NATO sunt reticente când vine vorba de extinderea Articolului 5 asupra Ucrainei.
”Iminenta trădare a Ucrainei”
Avalanșa de articole cu soluții care presupun concesii teritoriale din partea Ucrainei nu înseamnă că neoconservatorismul dur nu mai are vitalitate. Un articol publicat pe 14 octombrie de Royal United Services Institute din Marea Britanie spune: ”Pe fondul reducerii sprijinului occidental, Ucraina se confruntă cu un viitor primejdios. Pericolul imediat sunt alegerile prezidențiale din SUA, însă problema fundamentală este incapacitatea Europei de a se angaja să învingă invazia lui Putin”. ”Fără aderarea la NATO și fără garanțiile Articolului 5, nimic nu-l va opri pe Putin să reia războiul după doi ani de recuperare si reînarmare”, arata articolul intitulat ”Iminenta trădare a Ucrainei”. ”Și restul Europei va fi în pericol. Georgia și Moldova sunt fragile și vulnerabile în fața măsurilor active și a războiului hibrid al Rusiei. Până și temerile balticilor sunt justificate, în ciuda statutului de membri NATO”. ”Trebuia ca acest război să fie gestionat de Europa. În ciuda deceniilor de discuții despre apărarea europeană, s-a dovedit că apelul la sprijinul SUA este soluția confortabilă. Europa a devenit astfel prizoniera factorului electoral din SUA. Asta le-a permis liderilor europeni să se sustragă de la deciziile grele pentru a câștiga războiul: creșteri mari ale bugetelor pentru apărare, activitate 24 din 24 în fabricile de muniție, majorarea prețurilor la energie și alimente, confiscarea activelor ruse cu toate riscurile. Acum, Europa nu mai poate decât să participe la negocieri și să facă o condiție obligatorie din aderarea Ucrainei la NATO. Altfel, Vestul se va căi pentru că i-a trădat pe curajoșii ucraineni a căror singură vina este dorința de a se alătura ordinii democratice occidentale”.
Interesanta solutia trump: daca rusia nu se va opri unde este atunci america va da tot ajutorul posibil etc. Dar pana acum n-a facut asta ?
Se tot agita ideea unui pericol iminent asupra Europei ca argument al alimentarii de catre Europa a razboiului ucrainean.Marile puteri au vazut ce poate Rusia si sunt convinse ca au vazut mai mult decat stiau despre Rusia dar le e teama,chiar si lor, ca nu au vazut tot.Iar ce nu au vazut poate fi mai urat.Expertii militari nu se joaca cu vorbele precum consilierii militari de budoar .Absurditatea „planului de victorie”” al lui Zelecu vizeaza chiar temerea aliatilor.Zelecu ii indeamna pe aliati sa se sinucida promitandu-le ca Ucraina le va ingropa trupurile crestineste si cu onoruri.Nu pot iesi din mintea de saltimbanc altceva decat enormitati.S-au jucat cu vorbele politicienii europeni sustinand ideea ca Ucraina apara Europa.Iar Zelecu a folosit in textul sau chiar aceste bazaconii,nimic constructiv,nimic despre o pace ,totul despre un razboi generalizat,promitand tot subsolul Ucrainei ca oferta eterna pentru vest.S-ar putea ca unele state puternice sa-i ia in considerare oferta ,daca nu cumva procesul a si inceput,dar nu aparandu-i pe ucrainieini de urgia rusa ci usurandu-i pe ucrainieni de „”povara”” bogatiilor subterane.Zelecu se afunda in propriul vis.Ii place.Traieste intens drogul de luptator impotriva raului.Numai ca nu vede propriul rau.Distruge un popor pentru angajamentele pe care si le-a asumat cu o minte primavaratica.Nimeni nu vrea sa il trezeasca.Este util asa adormit, dar rege.
Lucrurile devin mai simple pe măsură ce trece timpul și se vede că deja partenerul strategic și-a făcut planuri încă de mai bine de 10 ani privind modul în care să pună mâna pe resursele Ucrainei, adică niște zeci de mii de miliarde de dolari.
Din „planul de victorie” cel mai important e pct. 4, care este de fapt un șantaj: „vreți să vă dăm vouă resursele noastre, sau le dăm rușilor și chinezilor?” Faptul că au dat titanul azerilor este o modalitate prin care Zelenski încearcă să arate pisica Washingtonului și oligarhilor globaliști, după ce și-a distrus țara. Urmează preluarea de jure a Ucrainei de globaliști, în contul „datoriei” pentru sprijinul oferit care a avut ca rezultat pierderea a 20% din teritoriu.
Altfel spus, i-au făcut! Comediantul galactic, sau Slujitorul poporului ales și-a făcut datoria!
Ura, Ucraina a învins!
A pierdut 20% din teritoriu, dar nu se pune.
A vândut toate resursele corporațiilor americane, dar nu se pune.
A pierdut 1mil de soldați, dar nu se pune.
Luptă în continuare în retragere, dar nu se pune.
Ura, ura, ura!
Dacă nu ar fi trsgice, eforturile verbale ale proiectanților păcii ucrainene, că de victorie nu poate fi vorba după atâtea distrugeri și morți, ar fi haioase! O clasică vindere a pielii ursului din pădure! Ăștia sunt tâmpiți? Dacă au interzis RT și Sputnik chiar nu aud ce spun rușii? Fără îndeplinirea condițiilor Moscovei nimic nu se va întâmpla! Iar Moscova, Putin și compania, au anunțat deja de o vreme că nu mai fac concesii!Una e propaganda și cu totul altceva cizma lui Ivan. Lăsați beția cu apă rece și calculați mai bine cum ne urmărim interesele proprii adică naționale, în noua configurație de după război. Asta dacă nu îi duce nebunia pe unii să ne facă pe toți cenușă radioactiva!
Planul pentru Victorie al lui Zelensky înseamnă admiterea rapidă a Ucrainei în NATO urmată de amenințarea Rusiei cu art. 5 al NATO.
Rusia e o țară atât de bună, încât toată lumea fuge de acolo și se confruntă cu o catastrofă demografică.
Ha, ha! Încet-încet nu-i mai deșchide nime’ ușa, năpârstocul’i. O să-l huliască ș’ proprii noșt’i parizălari, acum că s-ude că rațiile destinate României vor lua calia Ucrain’i…
Adica Europa sa-si puna pielea pe bat pentru a apara interesele amerikanilor in Ucraina. Unii cu foloasele, altii cu ponoasele.
Poate citeste si ucranul de rand despre bogatiile de mii de miliarde pentru care isi da viata ca sa le puna pe tava amerikanilor.
Și de data asta miza este una materială, nicidecum doctrinară, cum încearcă unii să justifice acest război. Dacă Ucraina, la fel ca și România ar sta călare doar pe niște nisipuri, nu pe atâtea bogății ale solului și subsolului n-ar mai interesa pe nimeni. Dar așa, hrăpăreții iudeomasonici inventează tot felul de false motivații spre a declanșa războaie de cotropire, că nu este nici unul fără acest scop final !
Acuma că se supraestimează aceste cifre nu face decât să le facă mai atrăgătoare….. 😉