Eu am pierdut astăzi un prieten. România a pierdut ultimul aristocrat al artei. A fost întruchiparea a ceea ce înseamnă un Senator. Îl văd și acum acasă, în biroul său, așezat în fața gravurii medievale care îl reprezenta pe Mihai cel Brav.
Într-o țară care și-a pierdut memoria și nu-și mai cunoaște Istoria, Sergiu Nicolaescu ne-a povestit de unde venim ca să știm încotro s-o apucăm.
În ultima perioadă, a fost înconjurat numai de invidia așa-zisei elite intelectuale care l-a ponegrit și l-a insultat. Chiar astăzi, când abia a trecut Dincolo, nu a încetat să îl insulte. Spun unii că s-a folosit de Putere. A fost exact pe dos: Puterea s-a folosit de talentul său, așa cum Stalin s-a folosit de Shostakovich.
A fost un mare patriot în niște timpuri în care a-ți iubi țara e desuet, iar ca artist e modern (în ghilimele) să arăți urâtul, să faci filme despre avorturi și maici asasinate. Lui Sergiu nu i-a plăcut Urâtul, ci Eroicul.
Sergiu Nicolaescu și-a iubit publicul și publicul l-a iubit pe Sergiu Nicolaescu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.